Acasă Editorial Am sentimentul că CSM Rm. Vâlcea s-a desfiinţat

Am sentimentul că CSM Rm. Vâlcea s-a desfiinţat

164
0

Sâmbătă, în ultima zi a lunii martie 2012, am stat în cumpănă la care dintre meciurile de fotbal care se disputau în Rm. Vâlcea să mă duc. CSM Rm.Vâlcea întâlnea în Zăvoi, de la ora 11.00, pe „Bătrâna doamnă”, UTA Arad, iar la aceeaşi oră, pe cochetul stadion din Nord, Hidroelectra întâlnea pe Flacăra Horezu, într-un derby pentru rămânerea în cursa pentru locul întâi. Cu alte cuvinte, Liga a doua contra Liga a patra. Aparent uşor de ales.
Pregătindu-mă să ies din casă, am avut sentimentul că CSM Rm. Vâlcea s-a desfiinţat. Urmaşii de azi ai lui Carabageac, Pintilie, Gângu, Catargiu, Savu, Mangalagiu sau Teleşpan se zbat în mediocritatea subsolului clasamentului. Jocul prestat de actualii jucători de fotbal de la echipa fanion este de cele mai multe ori penibil. Eu cred că această stare de anormalitate se „datorează” celor care în ultimii şase-şapte ani au gestionat destinele echipei, cândva câştigătoarea Cupei României. În această perioadă, CSM-ul s-a transformat din echipa lui „mereu, la anul“ (cu referire la cele trei rateuri voite sau nevoite de promovare în Liga întâi) în „echipa pariurilor” sau mai nou, echipa lui „am scăpat şi anul ăsta” de retrogradare.
Am impresia că, în 2012, când celebrul calendar mayaş se termină brusc, locul fostei Chimia Rm.Vâlcea este luat, încet, dar sigur, de Damila Maciuca, echipă care devine un brand al judeţului Vâlcea. Cu finanţare privată din partea fraţilor Niţu, patronii de la firma cu acelaşi nume, cu un staff administrativ tânăr şi dinamic, profitând şi de rezonanţa unui cuvânt cu valenţe masculine (mă refer aici la cuvântul „măciucă”),  Damila îşi face loc în sufletul microbiştilor vâlceni, beneficiind de o echipă în care maturitatea şi experienţa se împletesc frumos cu dorinţa de afirmare. În aceste condiţii, faptul că Damila Măciuca se află în pole-position pentru promovarea în Liga a doua parcă nu mai surprinde aşa de mult. Oare de ce Bogdan Geantă, talentatul fotbalist vâlcean, a ales să părăsească CSM-ul pentru a juca la Damila, într-o ligă inferioară? Dar Ionuţ Bucuroaia, fundaşul stânga al măciucanilor, de ce s-o fi transferat de la CSM la Măciuca, deşi antrenor secund la CSM la aceea vreme era chiar fratele său? Dar, ce să mai zicem de Alin Bucuroiu, tânărul goalkeeper vâlcean, cumpărat nu demult de echipa italiană de Seria A, Udinese Calcio, care şi-a oferit gratis serviciile la CSM (salariul de 30.000 euro pe an era suportat de italieni, iar costurile cu masa şi cazarea erau asigurate de familie). Pare de necrezut, dar Bucuroiu a fost refuzat atât de „acţionarul minoritar”, Primăria Municipiului, cât şi de „acţionarul finanţator”, venit din capitală, la poalele Dealului Capela!
Toate aceste nedumeriri au un singur răspuns: între seriozitate şi mediocritate se alege întotdeauna prima variantă, întrucât aceasta e singura care potenţează performanţa. Pentru toate motivele enumerate mai sus, sâmbătă, 31 martie 2012, am ales să merg să vizionez meciul de Liga a patra în detrimentul celui de Liga a 2-a.
Aaa… uitasem un nume din enumerarea fotbaliştilor adevăraţi ai vechii Chimii… Este vorba de Marian Başno, care, la fel ca şi mine, a ales să fie prezent la meciul Hidroelectra Rm. Vâlcea – Flacăra Horezu. În acest context, nu-i aşa că scorurile înregistrate la cele două jocuri nu mai au nici o importanţă! Să auzim numai de bine !

• Gabriel ALBINARU