Politica

Dumitru Buşe – între ciolan şi Consiliul Judeţean

• Domnule preşedinte cum aţi reuşit să luaţi de la Bancorex vila din Băile Govora pe vremea când eraţi director la sucursala Vâlcea a acestei unităţi bancare?

Mai pe faţă, mai cu fereală, presa locală a scris în ultimii ani despre firele văzute şi nevăzute care-l leagă pe preşedintele Consiliului Judeţean, Dumitru Buşe de Uzinele Sodice Govora. Conservatorul nu a negat niciodată aceste legături, însă a explicat mereu că atenţia deosebită acordată acestei unităţi economice, altădată etalon pentru judeţ, se datorează faptului că a lucrat ani de zile acolo. O vreme am fost tentat să-l cred, deşi diverse zvonuri legate de anumite interese materiale pe care Buşe le-ar avea pe platforma chimică, ridicau o serie de semne de întrebare.

Preşedinte de onoare al Sindicatului „Sodistul”, Dumitru Buşe s-a autointitulat, mai în glumă, mai în serios, sindicalistul numărul unu al USG. Devenit în 2004 printr-un bizar concurs de împrejurări preşedinte al Consiliului Judeţean, Dumitru Buşe a căpătat brusc puteri nebănuite. Sprijinit de şeful său politic şi chiar partener de afaceri (spun gurile rele), Dan „Felix” Voiculescu (cunoscut pentru intermedierea exporturilor de sodă prin firma Govcrest), Dumitru Buşe a avut un mandat clar: să preia controlul asupra USG. În 2004, fraţii Cristescu tăiau şi spânzurau la USG. Cumpăraseră pachetul majoritar de acţiuni al Uzinelor cu complicitatea fostului şef al AVAS, Ovidiu Muşetescu şi într-un singur an reuşiseră deja să vândă la fier vechi jumătate din USG, pe multe milioane de dolari. Beneficiind de fondul de nemulţumire manifestat de noua putere vizavi de situaţia tensionată de la USG, Dumitru Buşe a găsit canalul potrivit pentru a-şi pune în practică planul: reprivatizarea societăţii cu un investitor strategic. Sprijinit şi de mass media, Buşe a reuşit în doar doi ani să găsească firma potrivită: grupul polonez Ciech, dispus să cumpere USG şi să investească o sumă importantă în retehnologizare. Până aici, totul bun şi frumos. Dumitru Buşe s-a împăunat cu acest succes ori de câte ori a avut ocazia şi nu a ratat niciodată prilejul de a spune că reprivatizarea USG reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale sale. La începutul anului 2007 însă, o parte dintre ziariştii vâlceni au intrat în posesia unor copii după câteva facturi fiscale eliberate de firma administrată de soţia preşedintelui CJ, Maria Buşe, proprietară a Pensiunii Mara din Băile Govora, pentru servicii de masă şi cazare în valoare de 16.000 euro. Ei bine, plătitorul acestor facturi nu era nimeni altul decât… USG! Ce s-a întâmplat, mai exact. Timp de câteva luni, mai mulţi reprezentanţi ai firmei poloneze Ciech au fost cazaţi la Pensiunea Mara, pentru serviciile prestate fiind plătite în contul familiei Buşe mii de euro din bugetul USG. Ciudată afacere, mai ales că în calitatea sa de preşedinte al CJ, Dumitru Buşe nu putea face afaceri cu USG. De ce? Pentru că CET Govora, unul dintre creditorii importanţi ai USG şi totodată acţionar la această societate, se află în subordinea Consiliului Judeţean, şi deci a lui Dumitru Buşe. În al doilea rând, Buşe este acţionar la USG, fiind titularul a 3.000 de acţiuni – fapt dovedit şi de declaraţia de avere completată de acesta şi postată pe site-ul CJ. Nu în ultimul rând, este extrem de dubios ca Dumitru Buşe, cel care s-a zbătut pentru reprivatizarea USG, să beneficieze material de pe urma acestei societăţi. Întrebat la acea vreme cum comentează această situaţie, Dumitru Buşe s-a enervat cumplit. Din start, preşedintele CJ a negat orice legătură cu circuitul zecilor de mii de euro între USG şi firma familiei sale. Acesta a dat de înţeles că afacerea Mara este treaba exclusivă a nevestei sale care „munceşte, spală veceuri”. Mai mult decât atât, Dumitru Buşe a ameninţat că va da în judecată orice ziarist care va îndrăzni să scrie despre această poveste încurcată.
Cert este că reprivatizarea USG a adus în buzunarele familiei Buşe zeci de mii de euro. Nici până acum, organele de control ale statului nu au întreprins o anchetă în acest caz. Până astăzi, nu am aflat dacă Dumitru Buşe a comis o ilegalitate, dacă nu cumva incompatibilitatea în care se afla a fost cât casa. Ştim clar însă că ceea ce s-a întâmplat pute de la o poştă a imoralitate. Cu promisiunea că vom reveni cu amănunte despre afacerea „Mara”, în finalul acestui articol îi punem o întrebare preşedintelui de CJ care mai are de stat în această funcţie doar 10 zile: de unde aţi cumpărat domnule Buşe vila Mara din Băile Govora? Cu ce bani? Nu cumva acest imobil a aparţinut Bancorex, unitate bancară unde aţi fost director ani de zile, până când a intrat în faliment? Cum aţi reuşit domnule Buşe să puneţi mâna, în calitatea dumneavoastră de director de sucursală, pe o vilă de sute de mii de euro aparţinând acestei bănci? Aşteptăm răspunsul dumneavoastră şi promitem să-l publicăm întocmai în paginile ziarului Arena.
Octavian HERŢA

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button