Cosmarul experimentelor continue
Coşmarul experimentelor continue
Cu siguranţă că afinitatea pentru cineva anume nu ajunge. Am spus în dese rânduri că îmi place de Costel Pană. Am mai spus că am impresia, pe care mi-o păstrez şi azi, că bucureşteanul vrea să facă treabă. Şi că nu a venit la Vâlcea doar pentru bani. Însă tot la fel de adevărat e că am tras un semnal de alarmă asupra jocului echipei noastre în debutul acestui sezon, anticipând că vor fi nişte experimente. Unii spun că sunt deja prea multe.
Un experiment, alţii l-ar numi un risc, a fost chiar aducerea în Zăvoi a lui Costel Pană. Tânăr, fost jucător, cu o carte de vizită destul de bună (să nu uităm că a câştigat un campionat cu Dinamo), cu o experienţă bogată în antrenorat, pentru că a stat mulţi ani în umbra unor tehnicieni cu nume, amintim aici doar pe Florin Halagian, Pană a venit la Vâlcea şi-a dat haina şi cravata jos şi a trecut la treabă. Cu cine? Cu cine a găsit şi cu alţi câţiva tineri pe care i-a luat, de voie sau de nevoie. Un alt experiment. Mult mai important. Pentru că dacă Pană ştie să-şi facă treaba mai trebuie să aibă şi echipă care să-i pună în aplicare în teren ideile.
Ceea ce am văzut până acum nu prea pare încântător. De voie, de nevoie, dar mai mult de nevoie, Pană are puterea să recunoască faptul că ceva nu merge. Asta şi pentru că deşi au trecut patru etape Pană n-a jucat până acum în aceeaşi formulă în două meciuri unul după altul. Se caută formula de joc şi aici e ceva de discutat. Pană am văzut că mizează în principal pe jucătorii aduşi în vară la CSM, asta şi pentru a fi convins că dacă-şi „rupe gâtul”, vorba ceea, măcar o face pe mâna celor aduşi de el decât să se simtă trădat de cei vechi. Şi încă ceva. Mi-aş fi dorit să nu am dreptate, dar se pare că şi acum se întâmplă ceea ce am prevăzut. Şi mă refer aici la poartă. Iată, Pampea a luat trei goluri. Sigur, veţi spune că nu are mare vină la primirea acestora. Parţial de acord. Dar, vedeţi, Pampea nu are o rezervă de valoare cel puţin apropiată cu Pampea astfel că acesta nu poate fi scos dintre buturi nici după ce ar putea lua şi patru goluri.
Apărarea e vraişte. Nu ştiu dacă ar fi fost la fel şi cu Raicu. Ai mei colegi au făcut o „pasiune” din a-i reproşa lui Pană că a renunţat prea uşor la cel ce a ajuns acum un fel de CSM a sezonului trecut, revelaţia de până acum a seriei, FC Târgovişte. De apreciat faptul că Pană şi-a dat seama de greşeala făcută şi la ultima conferinţă de presă a lăsat de înţeles că parcă acum îi pare rău că l-a dat prea uşor pe Raicu. N-avem atac. Acolo e marea bubă. Prea se abuzează cu pase lungi de la fundaşi către Ciortan, asta şi pentru că, un lucru la fel, recunoscut de tehnicianul grupării vâlcene, CSM nu are un fotbalist de construcţie. Victor Lepădatu a fost folosit pe acest post la meciul cu caracalenii şi în minutul 36 a plecat la cabine.
Perspectiva nu e tocmai roză. Cineva făcea o constatare şi ajungea la concluzia că deocamdată, cel puţin teoretic, dacă e să privim clasamentul, sunt vreo trei echipe mai „panarame” ca a noastră. Ar fi vorba aici de Unirea Dej, de cei din Vânju Mare şi de băimăreni. Da, dar nu e suficient, pentru că la final pleacă în „C” patru echipe. Deci trebuie să mai „săpăm” şi să încercăm să mai urcăm. Asta şi pentru că nu trebuie să uităm proverbul care spune că dacă te mulţumeşti cu puţin, puţin primeşti, uneori nici atât. Iar atâta timp cât în Zăvoi se naşte o echipă trebuie să vedem când începe şi când se termină, pentru că trebuie să se termine odată, coşmarul ăsta al experimentelor.
Ionel GEREA