În opinia primarului municipiului Drăgăşani, Vieru, Bleotu şi Bolocan sunt nişte personaje fără autoritate morală

• Domnule primar Gheorghe Iordache, cum aţi caracteriza anul 2007 pentru administraţia din Drăgăşani? Care sunt principalele realizări şi nemulţumiri?

În primul rând, la nivel de administraţie, în 2007 am continuat proiectele începute şi propuse de noi în anii precedenţi. Bineînţeles că pe parcurs, au apărut şi chestiuni noi. După cum ştiţi şi dumneavoastră, rolul de bază al unui primar este acela de a rezolva în localitatea pe care o conduce problemele legate de apă, căldură, în cazul în care depind de el, problema iluminatului şi, nu în ultimul rând, comunitatea să aibă străzi cât de cât acceptabile, la fel şi canalizarea. Acestea sunt problemele cele mai importante. În rest, sunt mii de alte chestiuni mai mărunte pentru care un primar trebuie să găsească soluţii.

De când sunt eu primar, s-a rezolvat cea mai mare problemă a oraşului Drăgăşani – apa, de care acum cetăţenii beneficiază non-stop. Mai sunt cârcotaşi care spun că le-a curs la robinet nu ştiu când apă colorată, dar, normal, mai sunt şi accidente, iar pe conductă mai pot intra rugină, noroi, mici impurităţi. Asta, desigur, nu e o problemă cu care se confruntă doar municipiul Drăgăşani, ci întreaga ţară, conductele fiind, de regulă, foarte vechi. Noi suntem, aş îndrăzni să spun, chiar un caz fericit, pentru că am prins o finanţare substanţială şi am înlocuit o mare parte din reţea. Dacă în 2004 nu aş fi avut depus acest proiect, nici nu mai aveam curaj să candidez la primărie. Asta era una dintre marile probleme ale Drăgăşaniului. Se spărgeau conductele în fiecare zi, adesea şi câte trei odată. Am obţinut, însă, fonduri şi am înlocuit aproximativ 40 la sută din reţeaua de distribuţie a ape, un lucru, după mine, deosebit. Am mai reuşit în această perioadă să avem lumină în Drăgăşani. Înainte, erau montate maxim 300 de lămpi în tot oraşul. Acum  nu mai există străduţă fără lumină. Poate că o mai fi vreun colţişor cine ştie pe unde neluminat, dar chestiunea aceasta se datorează celor care se ocupă de problemă. Cu  lumina lucrurile au început să se rezolve după ce am semnat acel contract cu firma Luxten, am mai vorbit noi despre acest subiect, deci nu are rost să intru în amănunte. Vreau doar să subliniez câteva aspecte. La primărie la Drăgăşani, avem o echipă de oameni inteligenţi, mai ales pe probleme tehnice. Luxten e o firmă privată şi normal că vroia să facă treabă, dar şi să câştige mult. Când am simţit că este momentul potrivit, am încetat contractul cu Luxten. Modernizaserăm aproape jumătate din sistemul de iluminat, dar până la acel moment văzuserăm cam ce făceau ei şi, vorba aceea, le-am furat meseria. Aşadar, am continuat proiectul cu lumina singuri sau, în situaţiile mai complicate, ajutaţi de ei. Am apelat la un mic artificiu care ne-a mai scutit de nişte bani. Prin reparaţiile pe care le aveam prevăzute în contractul cu ei, am continuat să modernizăm instalaţiile. Astfel, am reuşit de vreo câteva luni de zile să reducem puterea consumată astfel încât să ne permitem să ţinem becurile aprinse toată noaptea.

• La această oră, în ce proporţie a fost modernizat sistemul de iluminat?

Cam 80 la sută din reţea s-a modernizat până la această oră. Contractul, la momentul încheierii, avea prevăzută o sumă foarte mare: peste 20 de miliarde de lei vechi. Iar asta în condiţiile în care bugetul nostru era de aproximativ 15 miliarde de lei. Eram chiar acuzaţi pentru că am semnat acest contract. Ziceau unii care se cred deştepţi că o să ne frângem gâtul, că vom da faliment. Dar uite că mai avem un an şi terminăm cu problema banilor. O altă chestiune care ne dădea bătaie de cap era cea a căldurii. Cetăţenii vroiau căldură, dar mulţi dintre ei nu plăteau. În 2000, când am venit eu primar, erau datorii de vreo 11 miliarde de lei. Vorbesc de consumatorii casnici. Este adevărat că aveau şi motive să nu plătească – serviciile de care beneficiau nu erau de calitate. Ajunseserăm într-un impas, dar bine că nu foarte mulţi drăgăşăneni trăiau la bloc. Evident că singura soluţie era debranşarea. Lucrul ăsta s-a întâmplat la început de an, iar oamenii au stat în frig o scurtă vreme după care singuri au găsit soluţii. Au început să apară primele centrale termice de apartamente, iar în acest moment vreau să vă spun că suntem singurul oraş care nu are probleme cu căldura. 99 la sută dintre drăgăşăneni şi-au montat centrale termice. Noi, primăria, de asemenea, am făcut un efort şi am băgat centrale în şcoli, grădiniţe şi alte instituţii. Mai sunt două şcoli unde încălzirea se asigură cu ajutorul gazelor, dar vom rezolva probleme şi aici cel târziu în vară.

• La capitolul drumuri, cum staţi?

Infrastructura rutieră în Drăgăşani se întinde pe o lungime de circa 75 de kilometri – drumuri asfaltate. Mai sunt încă vreo 35 de kilometri neasfaltaţi. Din păcate, Drăgăşaniul fiind oraş, nu a putut obţine fonduri europene pentru modernizarea drumurilor. Nici Consiliul Judeţean nu ne-a ajutat mai cu nimic. Singura şansă să facem ceva pentru acest capitol o reprezenta un împrumut. Se practică şi această metodă. Dacă faci o prognoză a viitorului economic al unei localităţi şi ajungi la concluzia că asta e singura şansă să faci ceva, că nu există niciun pericol, ar fi şi păcat să nu te înhami la o astfel de treabă. Şi noi am făcut un împrumut, prin BCR, am avut meciuri în Consiliul Local vreo 5 luni, n-au prea fost de acord, mi-au zis că eu plec şi-i las datori, dar bine că ei au pus-o aşa pentru că, veşnic ei sunt în campanie electorală.

• La cât se ridică împrumutul?

Suma pe care o puteam împrumuta, pe 20 de ani, era de 130 de miliarde de lei. N-am mers pe maxim, ci pe un credit mediu, de 55 de miliarde, adică nici jumătate din cât ni se putea da. Ce-i drept, 130 de miliarde poate că era prea mult şi nu puteam să bag administraţia locală într-un rahat din care să nu mai iasă. E foarte important pentru un primar să ştie cât se poate întinde şi cât nu. M-ar fi afectat şi pe mine, ca cetăţean al oraşului, dacă lucrurile luau o turnură nedorită. Dar eu zic că 55 de miliarde de lei reprezintă un credit uşor, care se poate rambursa, mai ales că BCR-ul ne-a acordat şi nişte facilităţi, cum ar fi – termen de graţie de 3 ani. Numai bine, în acest interval, achităm împrumutul la Luxten şi mai respirăm uşuraţi doi ani. O să vină o rată lunară de 6-7 sute de milioane de lei, care e foarte suportabilă pentru municipiul Drăgăşani. Nici nu se va cunoaşte, bineînţeles, dacă primarul ştie să ţină de bani, că altfel… să fie el sănătos! Marea problemă a Drăgăşaniului va fi implementarea proiectelor viitoare, pe care eu le las. Sunt proiecte pentru care avem deja banii în cont. Centura ocolitoare a oraşului Drăgăşani este unul dintre marile proiecte pentru care ne-am luptat. Pentru acest proiect există, după cum ştiţi, şi o hotărâre de guvern. Aşteptăm doar avizul pentru proiectul tehnic. După calculele mele, lucrările propriu-zise vor începe anul acesta cu siguranţă. De asemenea, avem prima şi cea mai modernă staţie din România de pretratare şi sortare a gunoaielor. Avem banii în cont (…). Mi-am făcut cam singur proiectele, pentru că pe filiera Consiliului Judeţean n-am prea primit mare ajutor. Mai e un proiect pe care-l vom începe. Este vorba despre etapa a doua de înlocuire a reţelelor de apă. Primarul care vine după mine, pentru că eu am decis să nu mai candidez şi îmi menţin hotărârea, trebuie să aibă mare grijă cu banul public, pentru că aici avem şi cofinanţare la proiecte. Dacă nu chibzuieşte bine visteria comunităţii, proiectele se blochează, se pierd bani. Oricum, eu cred că probleme mai ale dracului decât cele pe care le-am întâmpinat eu ca primar nu va avea.

• De ce nu mai candidaţi? Şi anul trecut v-am pus aceeaşi întrebare, însă, mă gândesc că poate au apărut motive noi.

În 2000, când am candidat am şi spus motivul pentru care intru în competiţia pentru primărie. Veneam din mediul de afaceri şi nu eram mulţumit de actul administrativ. Uram să văd atâta delăsare, dezinteres. Am o firmă înfiinţată în 1991, am o făbricuţă de lacuri, o fermă viticolă, un mall, iar acum am în construcţie şi un motel. Mai am multe de făcut în afaceri, dar şi pentru familie, alături de care îmi doresc să petrec mai mult timp. Intenţionez să fac ceva interesant pe agroturism. Am multe proiecte în cap – acesta ar fi principalul motiv pentru care am decis să nu mai candidez. Plus că e bine ca, după o vreme, să se mai schimbe primarul. Mi se pare o chestie de educaţie, dacă vreţi, să pleci după 8 ani de zile dintr-o funcţie, pentru că, la un moment dat, te şi plafonezi. O spun la modul cel mai serios. Sincer, m-am săturat şi de măgăriile din politică. Vreau să mă îndrept spre o activitate mai liniştită. Desigur, o să rămân membru PNL şi voi fi alături de colegii mei.

• Se spunea la un moment dat că aveţi de gând să treceţi la PDL, mai nou PD-L.

Au fost, într-adevăr, speculaţii pe această temă, că plec la PD-L, însă, vă asigur că sunt false. Vă aduc aminte că Drăgăşaniul este oraş înfiinţat de liberali. Până în 1944, administraţia a fost făcută de liberali, excepţie făcând-o o singură perioadă, foarte scurtă, când ţărăniştii au condus. Primul prefect al judeţului a fost tot un liberal, din Drăgăşani. E un oraş de liberali. De aceea şi câştigăm mereu. La parlamentare, aţi văzut, luăm 15-20 la sută, dar mereu câştigăm primăria. Şi la europarlamentare, la Drăgăşani, PNL a obţinut 19,9 la sută, un procent bun zic eu. Dacă analizaţi lucrurile în profunzime veţi constata că, la nivel mondial, liberalii nu au mai mult de 5 la sută, pentru că nu reprezintă partide de masă. La Drăgăşani, lumea gândeşte mai altfel. Şi cred că nu greşeşte gândind liberal, alegând candidaţi PNL. Vreau să vă spun că nu e om pe acest pământ care să spună că mi-a dat mie şpagă, că am făcut ceva împotriva interesului drăgăşănenilor, ceva ilegal. Gargaragii există, dar lumea i-a mirosit.

• Rămâneţi, aşadar, aproape de PNL?

Eu am de gând, cum mai spuneam, să mă implic în continuare în activitatea politică. Sper să mă mai bage ăştia în seamă, pentru că, de regulă, când nu mai eşti primar, te uită repede.

• Sunteţi un prosper om de afaceri, aveţi o firmă a cărei cifră de afaceri a depăşit în acest an cifra de 100 de miliarde de lei, deci PNL-ul nu are cum să se descotorosească de dumneavoastră.

Nu, nu vreau să fiu băgat în seamă pe considerentul ăsta. Consider că am valoare mult mai mare din alte puncte de vedere. Spuneam că voi părăsi prima scenă, dar voi rămâne nu aproape, ci foarte aproape. Mai exact, la alegerile locale din iunie 2008, voi fi pe locul doi în lista PNL pentru Consiliul Local, adică după primar, Alin Pavelescu, el fiind pe locul I.

• Dacă va fi ales primar Alin pavelescu, cum credeţi că se va descurca?

Foarte bine, deşi vă spun sincer că nu e uşor să fii primar, iar cel care se va afla după mine în această funcţie va avea nevoie de un sfat, de o idee, de la cineva avizat. Administraţia va fi din ce în ce mai grea. Dacă înainte, în 4 ore rezolvam o grămadă de lucruri, acum nu-mi mai ajung 8. Primarul va avea în administrare poliţia, pompierii, o să răspundă şi de spital. Şi la şcoli va avea mai multă bătaie de cap. Primăria va administra nu numai clădirile, ci şi problemele de personal. Deci, primarul va trebui să fie un om foarte bine pregătit, ori să aibă alături o echipă puternică. Eu am vrut să curăţ şi echipa din primărie, dar nu m-au lăsat consilierii. Revenind, eu cred că Alin Pavelescu va câştiga primăria şi va face foarte bine faţă, pentru că este singurul candidat anunţat până acum al cărui profil moral îl recomandă pentru această funcţie. Plus că este un timp onest şi singurul candidat care are aplecare spre ceea ce trebuie să facă un primar. E un medic de excepţie, iar lumea cunoaşte valoarea lui.

• Credeţi că fostul deputat PSD Vasile Bleotu şi ai lui îi vor crea probleme?

Bleotu? E un băiat bun în felul lui, numai că se numără printre cei care încă mai cred că oamenii pot fi păcăliţi. Pericolul real eu zic că vine nu dinspre PSD, ci dinspre PD-L, care e tot un fel de PSD. Dacă sunteţi atenţi, vedeţi că la acest PD-L s-au aciuat toţi pesediştii cu mintea plecată în concediu, ori d-ăştia neadaptaţi, care s-au simţit nebăgaţi în seamă după ce PSD a pierdut puterea. Vă pot da „n” exemple.

• Pot fi consideraţi baroni locali Bleotu şi Gheorghe Vieru, fostul pesedist, actualmente pedisto-liberal?

Baroni? Nu cred. Eu i-aş încadra în altă categorie, cea a şmecherilor realizaţi, îmbogăţiţi din administraţie.

• Cum a făcut Bleotu avere pe cârca statului?

Păi, nu uitaţi că, după Revoluţie, SCAND-ul s-a privatizat, prin metoda MEBO pare-mi-se. Cea mai mare lovitură pe care a primit-o Drăgăşaniul a fost că spaţiile comerciale ale SCAND-ului nu au intrat în patrimoniul primăriei, cum s-a întâmplat peste tot prin ţară. Primarul din vremea aia, adică de prin 1992, nu a fost interesat de spaţiile respective, nu am înţeles niciodată de ce, ori nu l-a preocupat subiectul ăsta din prostie. Aşa că şmecherii tranziţiei au pus mâna pe SCAND, pe spaţiile acestuia, iar Drăgăşaniul a ajuns cea mai ajuns să aibă cea mai săracă administraţie din România. Drăgăşaniul are singura administraţie din ţară fără măcar un spaţiu comercial. Pentru că a avut nişte povestitori de primari. Mă gândesc câte zeci de mii de euro ar fi încasat municipalitatea doar dacă s-ar fi rezumat la închirierea spaţiilor pe care SCAND-ul trebuia să i le cedeze. Pentru drăgăşăneni ar fi fost un mare beneficiu.

• Cu alte cuvinte, oameni de genul lui Bleotu, lui Vieru, au autoritatea morală să vorbească despre interesul acestei comunităţi, să aibă pretenţia de a fi aleşi în diverse funcţii publice?

Păi, sigura nu au. Autoritate morală nu au. Eu ştiu nişte dedesupturi legate de activitatea lor, dar mă abţin să vorbesc acum despre ele. Dacă mi-ar vorbi despre proiectele lor închinate, chipurile, comunităţii noastre, cu siguranţă aş zâmbi. Ştiu cine sunt Bleotu şi Vieru, cred că şi drăgăşăneni ştiu. I-aş aduce instantaneu cu picioarele pe pământ, cu două trei cuvinte, dar probabil că ocazia asta o voi avea în campanie.

• Despre Vasile Bleotu am mai vorbit şi ne-am lămurit cum stau lucrurile, însă, despre latura „morală” a lui Gheorghe Vieru nu am apucat până acum să discutăm.

Haideţi să vă dau un exemplu: când Vieru era director la şcoală la Drăgăşani, unde e director şi acum, i-am alocat bani pentru achiziţia unui cazan pentru încălzirea şcolii. În fiecare început de toamnă, i se spărgea un element la cazan. Eu mă pricep la tehnică, deci n-am înghiţit gogoaşa. Dar era treaba lui; el era responsabil. Făceau actele şi înlocuiau un element care costa, ştiu eu, în jur de o sută de milioane de lei. Înlocuirea se făcea doar pe hârtie. Cum a plecat Vieru inspector şef la Învăţământ, cum nu s-a mai stricat cazanul. S-a întors, hop, s-a stricat iar. Nu ştiu cum să vă spun, dar astfel de găinării bat la ochi. A făcut de curând lobby la Consiliul Judeţean şi a înlocuit acel celebru cazan, pe care l-a aruncat în cele din urmă. Eu l-am luat elegant şi l-am dus la o şcoală, unde funcţionează bine mersi şi astăzi, fără elemenţi sparţi sau alte grozăvii. Ăstea sunt măgării ieftine, dar nici nu am vrut să mă cobor la mintea lui vreodată. Dacă oameni de genul ăsta vor să ajungă să conducă un oraş, eu nu mai zic nimic. Lui Bleotu, am uitat să vă spun, pentru sediul în care azi funcţionează primăria, i-am dat 9 miliarde de lei, mă rog, SCAND-ului. Asta se întâmpla prin 2000. Cu banii cică ar fi cumpărat o moară. Sunt curios unde dracului e moara asta!? Mi-a arătat cineva odată o grămadă de fiare, spunându-mi că aia ar fi moara, dar acolo nu s-a măcinat un ciur de mălai.

• Se spune că şi Mihai Bolocan v-ar putea fi rival în campanie, deşi se pare că Vasile Bleotu are mai nou alţi protejaţi şi candidaţi pentru primărie. Bolocan i-ar putea crea probleme lui Pavelescu? 

Exclus! Bolocan parcă e făcut de Bleotu. Parcă ar fi clona lui. O să vă povestesc ceva de o să vă prăpădiţi de râs. Când s-a votat pentru Parlamentul European, guvernatorul Mugur Isărescu a rămas la Drăgăşani. M-a sunat să mă întrebe pe unde cred că ar fi bine să voteze. În final, a decis să voteze la Bălcescu, la şcoala unde a învăţat el. L-am întrebat, firesc, dacă vrea să-l însoţesc. Era normal, este guvernatorul BNR, deşi noi, primarii, primiserăm indicaţii clare să nu intrăm prin secţii. Şi, în ziua votului, Bolocan (că are şi el informatorii lui, de pe vremea cealaltă) a aflat că guvernatorul este prin zonă, dar nu ştia la ce şcoală urma să voteze. În cele din urmă, s-a instalat în faţa şcolii unde e Vieru director. A stat pe acolo vreo două ore. Eu m-am dus la un şpriţ. M-am întâlnit cu Stănescu, primarul de la Suteşti, care îmi spune că ăsta stă ca blegul şi-l aşteaptă pe guvernator. Fără să-mi dau seama, am zis: „Las’ să aştepte că guvernatorul se duce la Bălcescu, nu la Vieru”. Primarul de la Suteşti, fiind pesedist, ca şi Bolocan, l-a sunat pe ăsta să-l informeze, însă până s-a sucit, până s-a învârtit, a pierdut guvernatorul. Bolocan a ajuns la Bălcescu după ce guvernatorul votase. I-a făcut presa poze guvernatorului în timp ce vota, iar în poze a apărut peste umărul său directorul şcolii, nu Bolocan. Ăsta, înnebunit, nu ştia ce să mai facă. Culmea, în ziarul ăsta de Drăgăşani, Expresul, a apărut în poză în spatele guvernatorului nu directorul şcolii, ci Bolocan. Ca să vedeţi cât îl duce mintea! I-a sunat pe ăia de la Expresul să trucheze poza şi să-l pună pe el. Bine, Bolocan mai are necaz pe directorul de la Bălcescu. Şi s-a pus el în poză alături de guvernator ca să le arate drăgăşănenilor că face parte din anturajul acestuia. Vă dau şi poza reală şi ziarul să vedeţi cine sunt ăştia care vor să ne conducă.
Eduard DULĂCIOIU