«Ar fi o ruşine pentru mine şi pentru domnul Catargiu ca Luncavăţul să retrogradeze»

• primarul Costel Şerban de la Popeşti exclude variantă ca echipa sa să părăsească în acest sezon Liga a IV-a

La sfârşitul celui mai prost tur de campionat pentru Luncavăţul Popeşti, am încercat să facem o scurtă analiză împreună cu cel care stă în spatele acestei echipe, primarul Costel Şerban, pentru a afla care-au fost lucrurile care au adus-o în această situaţie şi care mai sunt şansele de revenire.

* Sunteţi cunoscut ca fiind o personă mai vulcanică atunci când vine vorba de fotbal şi în special de echipa dumneavoastră. În acest campionat aţi dat impresia că nu mai sunteţi la fel de interesat, că aţi trecut sportul pe locul 2. Poate şi de aceea echipa n-a mai pus probleme ca altădată. E adevărat?

– Nu, nu se poate spune că am trecut fotbalul pe locul 2. Pentru mine acest sport rămâne o pasiune şi nu ştiu dacă aş putea vreodată să stau deoparte. Însă probabil că am fost prea vulcanic până acum şi am preferat să stau mai liniştit o perioadă, să rezolv şi alte probleme care primează pentru locuitorii din Popeşti.

„Le transmit «prietenilor» că nu o să pic”

* Altădată vă băteaţi cu AS Şirineasa pentru a deveni campioana provinciei. Acum, şi Luncavăţul şi gruparea lui Dan Săraru au avut un parcurs mai slab. În ceea ce priveşte formaţia dumneavoastră, decăderea credeţi că se datorează şi faptului că echipa a fost nevoită să joace tot timpul în altă localitate?
– Este un motiv şi ăsta. Noi am jucat toate meciurile în deplasare. Am o echipă mai tehnică şi terenurile mai mici, cum este şi cel de la Şirineasa, nu ne avantajează. Însă ne vom reveni. Eu sper că a fost doar o problemă de început de campionat. Rezultatele slabe s-au datorat şi lipsei de noroc. Cum spune şi Becali, cred că ne-a cam uitat Dumnezeu. Au fost multe meciuri pe care le puteam câştiga, dar s-a întămplat să avem ghinion. Oricum, le transmit “prietenilor” că nu o să pic. Ar fi o ruşine şi pentru mine şi pentru domnul Catargiu, antrenor cu ştate vechi în fotbalul judeţean şi nu numai. Vă asigur că ne vom reveni. Vor mai veni şi câţiva jucători cu experienţă, de care avem nevoie. Lotul nostru a fost destul de subţire în acest campionat, ne-au mai plecat şi jucători. Uneori de-abia am avut jucători să mai facem şi câteva înlocuiri. Vrem câţiva băieţi cu experienţă pentru că, cu mici excepţii, gen Sima, avem jucători tineri, cu vârste cuprinse între 16 şi 22 de ani.

Păcăleală sau nu!? Din aprilie se vor muta pe propriul teren

* Apropo de stadion, când vă veţi întoarce pe propriul teren, cel din Popeşti ?
– Revenirea era preconizată a avea loc mai devreme. Însă au apărut nişte probleme. Rezolvasem aproape totul. Ne-am apucat să măsurăm terenul pentru trasare când am descoperit că dimensiunile nu sunt cele aşteptate. Aşa că a trebuit să apelăm şi să convingem proprietarul unei suprafeţe de teren de lângă stadion să ne cedeze vreo 10 metri pentru a mări suprafaţa de joc pe lăţime. Pentru ceea ce ne dorim noi avem nevoie de un teren mare, care să corespundă cerinţelor unei baze sportive chiar de Liga a II-a. aşa că n-am vrut să-mi bat joc de lucrare, şi am mai întârziat puţin până să convingem proprietarul. Acum urmează să trecem la însămânţarea terenului pentru ca în luna aprilie, sper eu, să ne putem întoarce “acasă”. Va mai rămâne problema trebunelor pe care o vom rezolva atunci când se va da drumul programului cu proiectelor pentru bazele sportive. Aşteptăm finanţarea. Am vrut să am o bază sportivă modernă, peste multe altele din judeţ, pentru a nu zice lumea, când ne vizitează că «mergem la ţăranii ăia de la Popeşti». În plus, trebuie să las ceva în urmă. Vin alegerile şi oamenii vor analiza realizările mele.

Primarul le-a rezervat o surpriză jucătorilor: vineri seara au avut banchet

* Altădată se înghesuiau jucătorii la Luncavăţul datorită condiţiile pe care le creaţi şi recompenselor pe care le primeau în urma prestaţiei lor. Acum, că echipa se află pe un loc retrogradabil, altfel stă situaţia ?
– Nu cred că stă altfel situaţia. S-a jucat pe prime mai mari decât de obicei, de la un million de lei vechi în sus, însă băieţii n-au prea reuşit să-şi ia banii. Am contat şi pe sprijinul unor oameni de afaceri precum Costel Ştefan, domnul Dumitrache – un fiu al comunei ce are o firmă, Duvas, în Sibiu, pe Consiliul Local. Mă pot include şi eu la sponsori. Totuşi, în ciuda rezultatelor nesatisfăcătoare, tot au mai fost recompesaţi. De exemplu, am considerat că îşi merită prima la meciul cu Flacăra Horezu, deşi cele trei puncte le-am câştigat la «masa verde». Atunci băieţii au muncit şi cred că oricum ar fi câştigat şi pe teren, dacă meciul se disputa până la capăt. Au primit câte un milion atunci, de fiecare jucător. Le-am dat primă şi pentru parcursul avut în Cupa României, competiţie în care au ajuns până în sferturi. Am tras linie vineri, 21 decembrie, când le-am organizat şi un banchet, aşa cum le-am promis, ce a avut loc la restaurantul «Azur» din Ostroveni, unde au fost invitaţi împreună cu familiile.
* În campionatul trecut aţi fost în Biroul Executiv al AJF, acum nu mai sunteţi. Acest lucru are vreo importanţă pentru Luncavăţul Popeşti ?
– Suntem în prag de sărbători şi nu trebuie să fim răutăcioşi. Prefer să nu comentez această întrebare. Nu mă interesează ce-au făcut alţii. Oricum, şi atunci când am vreo nemulţumire, sunt supărat pe moment, dar îmi trece repede.

„La fotbal, nu prea mă înţeleg cu domnul Mazilu”

* O dată cu revenirea lui Dan Mazilu în fotbalul judeţean, s-a vorbit şi de o eventuală colaborare cu dumneavoastră, mai ales că aveţi în plină modernizare stadionul. Ce s-a întâmplat, s-au răcit relaţiile cu domnul Mazilu?
– Nu, noi suntem prieteni şi aşa vom rămâne. Însă, pe teme de fotbal nu prea ne înţelegem. El ştie că eu sunt mai aprig când vine vorba de fotbal. Luncavăţul este echipa mea de suflet şi nu voi renunţa niciodată la ea. Apoi, stadionul nu este gata şi chiar dacă s-ar fi ajuns la un acord, tot nu aveam unde juca pentru o perioadă. El a vrut să-şi facă propria echipă şi e normal să-şi dorească acest lucru din moment ce are şi potenţial să-şi dorească chiar şi mai mult decât o participare într-un campionat de Liga a IV-a. E adevărat, domnul Mazilu ar fi dorit o colaborare, însă eu n-am avut o bază sportivă, aşa că n-am mai insistat.
* Există o nouă conducere în fotbalul judeţean. Făcând o comparaţie, ce s-a schimbat faţă de perioadele precedente?
– Păi nu prea ştiu, că eu nu prea am mai trecut pe la AJF. Probabil că s-a schimbat ceva. Mobilierul şi altele de acest gen. Din nou glumesc, bineînţeles. Nu vreau să comentez nimic legat de AJF. E adevărat că sunt unii care mă consideră duşmanul lor. Printre aceştia şi unii arbitri. Însă eu cred că sunt cavaleri ai fluierului care nici n-ar trebui să-mi mai treacă prin faţă. Si ştiu ei bine de ce. E cam harababură în ceea ce priveşte interpretarea regulamentului. Sunt arbitri sau observatori care nu cunosc regulamentul. Am fost supărat după meciul de la Zătreni de soluţionarea contestaţiilor depuse. Nu mai fac caz de acest lucru, am pierdut meciul. Însă am rămas cu un gust amar după acea partidă datorită comportării celor din Zătreni şi de modul în care au înţeles arbitrii şi observatorul să ajute la soluţionarea unei contestaţii.  
Laurenţiu SIMA