Parisul e un „Grande Bucureşti”
Expresia din titlu nu-mi aparţine, ea fiind inspirată de versurile unui cântec ce dorea să promoveze ideea de a nu se spune doar că Bucureştiul e „Micul Paris”, ci şi invers, că Parisul e un „Grande Bucureşti”. Deşi nu are rost să explic amănunţit, acum, provenienţa primei comparaţii, se ştie că ea caracteriza stilul de viaţă al boierimii bucureştene de la începutul secolului trecut, boierime ce copia cu bune şi uneori cu rele obiceiurile pariziene. Întorcând comparaţia, ar trebui să ne imaginăm un „ceva” copiat de către francezi de la români. Ce să copieze bun Parisul de la Bucureşti? Greu de răspuns! Dar ce să copieze rău? Ei, hai că aici am găsit ceva: arbitrajul tendenţios!
Parisul a devenit un „Grande Bucureşti” când în văzul unei lumi întregi, la un meci de handbal feminin, doi arbitri letoni au avut prestaţii caracterizate în România drept tendenţioase, de favorizare a echipei gazdă. Au făcut tot posibilul, întâi vreme de o repriză, să stopeze victoria României şi calificarea echipei antrenate de Gheorghe Tadici în semifinale. Au inventat lovituri de la şapte metri pentru franţuzoaice ajutându-le să revină în joc… în final au anulat un gol perfect valabil al echipei noastre pentru ca partida să ajungă în prelungiri. A fost un meci ca un thriller cu happy-end, ca un film de Copolla, terminat prin „aprinderea” Steluţei ce a adus lumină şi închiderea porţii de către brava… Luminiţă.
Mulţi s-au grăbit să spună: „Bine că Dumnezeu a făcut dreptate şi am eliminat Franţa…. Meritam să mergem mai departe!”, iar acum, după ce România a ratat medaliile trebuie să vedem că, prin prestaţia arbitrilor letoni şi prin „trimiterea” meciului în prelungiri, fetele noastre au făcut eforturi suplimentare, au fost vlăguite şi au ajuns victime sigure în faţa „tancurilor” ruseşti şi a „panzerelor” germane. În timp de adversarele noastre din semifinale şi finala mică au jucat în sferturi partide mult mai lejere, a fost explicabilă căderea fizică a handbalistelor lui Tadici. Umărul la ratarea obţinerii unor medalii a fost pus de comportamentul dâmboviţean al celor ce au vrut să ajute Franţa… Atunci s-a rupt filmul! Un prim film cu final fericit, dar cu două continuări ratate! Comentarii vor mai fi, se va mai privi în urmă, însă Liga Campionilor ne poate oferi, la nivel de echipe de club, şansa de a arăta Europei cine e mai bun. Echipa Oltchim poate câştiga trofeul în dauna rusoaicelor lui Trefilov. Din fericire, de data aceasta, drumul spre victorie nu trece prin Grande Bucureşti!
Florin MĂNOIU
