„Frica poate să fie un instrument foarte util şi în cazul politicienilor”

• interviu cu Maria Preda, consilier municipal PD

• Care sunt cauzele imaginii destul de proaste pe care o au parlamentarii?

Sunt foarte multe cauze care pot conduce la lipsa de popularitate a Parlamentului. Voi enumera doar o parte dintre ele. În primul rând, parlamentarii abuzează de promisiuni pe care niciodată nu le vor duce la îndeplinire. Tot ei cauzează prejudicii cetăţenilor, dar şi sistemului economic.

• Politicienii nu ştiu de frică, nu se poate găsi ac de cojocul lor?

Frica poate să fie un instrument foarte util şi în cazul politicienilor. Uneori, prin modul de abordare a problemelor societăţii şi prin modul de manifestare a politicienilor se poate folosi frica, mai mult pentru a se induce în rândul populaţiei teama că un anumit un politic poate face trafic de influenţă şi poate aplica principiul concurenţei neloiale. Poate să existe şi frica ce se instalează în subconştientul sau conştientul politicianului de a nu-şi pierde scaunul şi poziţia socială pe care a câştigat-o cu ajutorul cetăţeanului. De multe ori, poziţia câştigată de omul politic nu este meritată de acesta, cetăţeanul fiind dezamăgit şi minţit. Cred că omul politic ar trebui să-şi definitiveze ţintele pe care le are de atins pentru a reprezenta comunitatea din care provine, Este momentul ca persoanele publice să separeu politica de propriile afaceri, să nu facă politică doar pentru a face bani.

• De ce nu reacţionează cetăţeanul faţă de acest comportament al politicienilor?

Este un subiect greu de abordat, întrucât necesită o analiză profundă, fiind vorba de psihologia individului şi a colectivităţii. Uneori sunt dezamăgită din cauza lipsei de atitudine a cetăţenilor faţă de anumite fapte ale politicienilor. Este nevoie de mulţi ani pentru a ne manifesta normal în familie, societate, la locul de muncă. Cred că statul ar trebui să se implice mai mult în problemele privind comportamentul individului. Ştim cu toţii că rata criminalităţii şi a vagabondajului a crescut simţitor în ultimii ani, tot ca rezultat al unei anarhii sociale. Statul, biserica, şcoala şi familia trebuie să-şi unească forţele şi să aducă o contribuţie reală la îmbunătăţirea relaţiilor interumane care din 1990 şi până în prezent, s-au înrăutăţit.

• Credeţi că votul uninominal este o soluţie pentru evoluţia vieţii politice în România?

Da, votul uninominal este soluţia, întrucât există şansa de a fi ales omul şi nu partidul. În acest fel, partidele vor fi obligate să-şi primenească „zestrea”. Există şansa să fie aleşi profesioniştii, oamenii cu verticalitate şi moralitate, persoane reprezentative pentru comunitate. A venit momentul ca balastul politic să dispară. Este adevărat că pot pătrunde în viaţa politică şi persoane care au putere financiară obţinută pe diverse căi, dar care nu au moralitate şi verticalitate, însă consider că acestea vor dispărea rapid. Este cazul ca perioada de tranziţie să ia sfârşit, ca politicienii să se trezească la realitate.

• Pe lângă activitatea politică şi administrativă pe care o desfăşuraţi, sunteţi şi manager de societate comercială. Care sunt problemele cu care se confruntă firmele din România?

În prezent, consider că ceea ce s-a realizat în România este rezultatul eforturilor depuse de societăţile private. Nu este uşor să te menţii pe piaţă ţinând cont că este o perioadă destul de grea, statul împovărând societăţile private pe zi ce trece. Încă nu a fost gândit un sistem de finanţare a societăţilor private în condiţii avantajoase pentru ambele părţi. Foarte greu o societate este finanţată întrucât nu există acea deschidere de care avem nevoie din partea băncilor şi nici încrederea bancherilor în investitori nu este deplină. Dacă facem referire la împrumuturile nerambursabile, este foarte greu să obţii un astfel de ajutor financiar întrucât din 1990 şi până azi sunt aceleaşi societăţi care beneficiază de aceste împrumuturi. Am de multe ori senzaţia că şi acest sistem este închis pentru multe firme şi deschis doar unora. Ca director de societate privată mi-aş dori ca salariaţii pe care-i am să aibă salarii mult mai mari, însă impozitele către stat sunt împovorătoare, ceea ce nu-mi permite să cresc substanţial salariile. Scopul unui investitor privat trebuie să fie acela de a-şi menţine personalul, de a-l stimula şi a-l forma, întrucât un personal stabil înseamnă şi calitate în activitatea desfăşurată. Societăţile au nevoie de o consiliere reală din partea instituţiilor statului, ţinând cont că legislaţia se schimbă continuu. Cred că atunci când se emit legi, din păcate nu se ţine cont de condiţiile reale din ţara noastră iar cei care le emit sunt de cele mai multe ori rupţi de realitate.
Octavian HERŢA