Jannah Theme License is not validated, Go to the theme options page to validate the license, You need a single license for each domain name.
Editorial Politic

Vă mai aduceţi aminte, domnule Frâncu?

Oricât s-ar strădui domnul Emilian Frâncu să demonstreze lumii cât de frumos şi deştept este, tinichelele trecutului nu încetează să-i zornăie în urechi. Cu toţii ştim cât de mult îi place domniei sale să se audă vorbind despre minunatele proiecte liberale, despre miliardele aduse în judeţ pentru te miri ce, despre religie, despre cultură, moralitate, presă, corupţie. Aproape că nu există domeniu pe care Emilian Frâncu să nu se considere stăpân. Are o părere despre toate problemele umanităţii, poate emite oricând judecăţi de valoare, se consideră oricând dator să emane o idee genială despre orice. Nu numai că domnia sa face toate aceste lucruri, dar pare de fiecare dată extrem de satisfăcut atunci când consideră că le-a luat tuturor faţa.

Simte o plăcere nebună să le spună din când în când jurnaliştilor cât de proşti sunt în comparaţie cu mărita sa persoană şi nu se sfieşte să le dea acestora lecţii periodice despre cum ar trebui să-şi facă meseria. Am mai scris despre această meteahnă a liberalului nostru şi o să o mai fac ori de câte ori acesta calcă pe bec. Colegii mei ziarişti s-au săturat până peste cap de atitudinea de deştept al satului afişată de Emilian Frâncu. Nu mai ţine nimeni minte de câte ori liberalul a făcut crize de nervi în faţa camerelor de luat vederi, din cauza unui material de presă care nu l-a prezentat în cele mai favorabile culori. Nu numai cuvintele îl deranjează; uneori are obiceiul să dea telefon în redacţia vreunui ziar pentru a solicita o altă fotografie decât cea publicată. Domnul Frâncu mai are doar să dicteze jurnaliştilor titlurile materialelor… Normal, doar e ziarist! Căci domnul Frâncu aşa se consideră: coleg cu noi, cei care trudim zilnic pentru a aduce cititorilor cele mai proaspete şi interesante informaţii. Păi da, că doar domnului Frâncu i-a făcut plăcere să le facă pe toate în viaţă: să şi scrie, să fie şi patron de televiziune, să facă şi politică. Ştim cu toţii cât de ziarist este domnia sa.

L-am văzut evoluând în câteva rânduri şi nu am mai avut nevoie de explicaţii. Am revăzut în ultimele luni de zile un filmuleţ greţos, în care domnul Frâncu joacă un rol absolut ridicol. Ştiu că nu vrea să-şi aducă aminte de acest episod stupid din viaţa sa, însă mă văd nevoit să mă refer la el ca să-i mai tai din avântul de lup moralist. Cel care face astăzi pe politicianul îngrijorat de soarta neamului, cel care se bate cu pumnii în piept că salvează judeţul prin banii aduşi de la guvern, cel care se consideră un mare om de cultură şi un ins moral din cale afară, s-a lăsat filmat în urmă cu mai mulţi ani în ipostaze cel puţin jenante. Într-un apartament din Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu a organizat un „casting” pentru fătucile care voiau să pozeze în revista sa renumită „Sex şi crimă”. Ei bine, cine nu a văzut filmul cu pricina trebuie neapărat să-l vizioneze: are ce vedea. Aşezat pe o canapea, Emilian Frâncu face pe marele regizor de filme erotice de mâna a patra; le cheamă pe rând pe fete şi le pune să se dezbrace în faţa sa, vezi Doamne pentru a vedea dacă au calităţi artistice.

Privindu-l, mi-am adus aminte de guru Bivolaru. Aceeaşi senzaţie de greaţă, aceeaşi scârbă… Emilian Frâncu salivând la vedera nurilor acelor domnişoare… Emilian Frâncu lipindu-şi degetele de trupul uneia dintre ele, mângâindu-i pervers sânii dezgoliţi… Emilian Frâncu transfigurat la vederea unor trupuri tinere… Da, este acelaşi Emilian Frâncu, cel care astăzi ţine prelegeri despre moralitate şi religie. Tot el a condus multă vreme o revistă de prost gust numită „Sex şi crimă”, de unde şi pretenţiile sale jurnalistice. I-am mai spus şi o să i-o repet: un redactor al acestei fiţuici, ale cărei pagini erau folosite de muncitorii necalificaţi pentru a se masturba pe şantierele judeţului, nu are suportul necesar pentru a ţine lecţii de jurnalism unor oameni care muncesc din greu pentru a-şi câştiga pâinea. Domnul Frâncu ar trebui să fie ceva mai discret, nu de alta, dar cum spuneam şi la începutul acestui editorial, tinichelele trecutului nu contenesc să zornăie.     
Octavian HERŢA

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button