„Drumul spre Arnota este o caricatură!”
• aprecierea îi aparţine chiar primarului din Costeşti
Mănăstirea Arnora, considerată Athos-ul nostru românesc, este unul dintre principalele puncte de atracţie din zona Costeşti. Aşezată pe un munte înalt, pe care aşezările monahale se ridică în cercuri largi şi concentrice până spre vârf, Arnota şi-a păstrat farmecul. La poale, Mănăstirea Bistriţa, cu aspectul ei sever de cazarmă austriacă, păzeşte vigilent comoara cea mai de preţ a Vâlcii: moaştele Sfântului Grigore Decapolitul. Cine se încumetă să urce spre Arnota simte că intră într-o altă lume, imposibil de descris în doar câteva cuvinte.
Din păcate, mulţi credincioşi sau turişti nu îndrăznesc să se avânte spre mănăstire, singura cale de acces spre locaşul sfânt aflat deasupra Bistriţei fiind greu de parcurs chiar şi cu o maşină de teren. Încă de la începutul mandatului Valeriu Popescu, primarul comunei Costeşti, a căutat să găsească surse de finanţare pentru reabilitarea drumului către Mănăstirea Arnora, nu puţini dintre mai marii momentului promiţând că nu vor întârzia să vină cu soluţii. De atunci, au trecut trei ani şi „drumul spre Arnota rămâne o caricatură!”, după cum însuşi primarul de Costeşti aprecia. Dacă de la politicieni nici că ne puteam aştepta la altceva, atunci probabil că a venit timpul ca măcar firma care exploatează calcar în zonă să ofere în sfârşit ceva comunităţii din Costeşti, în schimbul poluării tot mai intense pe care o provoacă. Recent, primarul Popescu s-a plâns că, în fiecare zi, aproximativ 80 de maşini de tonaj greu tranzitează comuna Costeşti, poluând din toate punctele de vedere, dar şi creând o imagine total opusă celei pe care cetăţenii localităţii ar dori-o protejată şi promovată.