Cazan, Ignat, trecut, prezent si… cam atât

Cazan, Ignat, trecut, prezent şi… cam atât

Cică acesta a fost ultimul Crăciun tipic românesc, când am putut alerga după porci prin curte, să-i stresăm, să-i terorizăm, certăm, ameninţăm, înjurăm şi chiar să-i tăiem cu cruzime. De la anul, zice Doamna Europa, va trebui să ne purtăm frumos cu ei înainte de a le face felul, dar asta-i o altă poveste. Povestea noastră de azi începe simplu şi se termină complicat. Uite care-i treaba: la Inspectoratul Judeţean de Poliţie, unde credeam că Cazan, scuzaţi cacofonia, a scăpat de sub anchetă, covrigii s-au fiert din nou. La lupta noastră pentru adevăr s-au alăturat încă vreo câteva gazete, care au dat şi ele DNA-ului câteva exemple de corupţie miliţienească vâlceană. Fireşte, e vorba de achiziţiile cu cântec făcute de Poliţie. O casă cumpărată la preţ dublu faţă de cât merita, bineînţeles, cu şpăgi şi tot tacâmul. Unde a ajuns jumătate din sumă e greu de imaginat pentru un comisar şef, dar evident pentru lumea cu nas subţire. Umblă vorba prin târg că domnul Cazan a intrat din nou în vizorul instituţiilor anticorupţie, cu două alte şmenuri noi, dar ca de obicei ne aşteptăm să scape basma curată şi de această dată. Normal, are pile sus puse. Deocamdată.