Cât se poate cere de la RAJDP?

Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri a devenit în ultimii trei ani de zile un fel de Jolly Joker în jocurile politico-economice de la nivelul judeţului Vâlcea. Cum cineva vrea să-şi facă niscaiva capital politic, nu are decât să se lege de regie şi toată lumea e cu ochii pe problemă. Aflată în subordinea Consiliului Judeţean dar obligată totodată să participe la licitaţii şi să se comporte ca o veritabilă societate comercială, RAJDP nu e altceva decât o struţo-cămilă, aflată la cheremul consilierilor judeţeni. Pe de-o parte, statul, prin Consiliul Judeţean, îşi arogă toate drepturile în ceea ce priveşte regia, pe de altă parte, investiţiile în unitate lipsesc aproape cu desăvârşire.

Pe de-o parte, conducerii RAJDP i se cere să facă performanţă, pe de altă parte utilajele sunt vechi de 20-30 de ani, personalul prost plătit iar comenzile venite din partea statului curg cu nemiluita.
Ceea ce s-a întâmplat în cadrul celei mai recente şedinţe de Consiliu Judeţean demonstrează cât de incert este statutul Regiei de Drumuri şi Poduri. Consilierii judeţeni au discutat timp de o oră despre obiectivele de performanţă propuse de managerul general al RAJDP, Otto Cremarenco. Acesta a venit cu două elemente pentru anul 2007: realizarea unei cifre de afaceri de circa 200 miliarde lei şi a unui profit de 6 miliarde lei. Ei bine, motivul discuţiei a fost tocmai acest profit de doar 3%. O parte dintre consilieri au susţinut că estimările conducerii regiei sunt realiste şi în concordanţă cu ceea ce se întâmplă în prezent pe piaţa de profil, în timp ce alţi aleşi au spus că un profit de doar 3% este prea puţin pentru posibilităţile reale ale unităţii. În fine, au fost şi voci care au subliniat faptul că regia nici măcar nu ar trebui să fie obligată să înregistreze profit, atâta timp cât este subvenţionată de la bugetul judeţului iar bună parte dintre lucrările acesteia se realizează în interesul exclusiv al Consiliului Judeţean şi consiliilor locale. Cu toate opniile exprimate, nu s-a ajuns la nici o concluzie. Era şi normal să nu se ajungă la un numitor comun, date fiind coordonatele pe care este nevoită să se mişte regia.
Este foarte clar că lucrurile nu mai pot continua mult timp aşa. Ori RAJDP rămâne în continuare o unitate aflată la discreţia statului – care se ştie, niciodată nu a fost un bun administrator, ori se privatizează, pentru a funcţiona ca o societate comercială, după criteriile economiei de piaţă. Evident, statul, reprezentat prin Consiliul Judeţean, ar urma să deţină o bună parte din acţiunile viitoarei structuri, oricum s-ar numi aceasta. Noua societate va trebui să funcţioneze asemenea tuturor firmelor de profil, pentru a rezista pe o piaţă din ce în ce mai competitivă. În acel moment, managerului general i se vor putea impune, fără probleme, criterii de performanţă. În cazul în care acesta va dovedi că nu este în stare să aducă profit, va trebui să fie schimbat, aşa cum se întâmplă în economia reală. Până atunci însă, conducerea societăţii este nevoită să evolueze în nişte limite extrem de fragile. Este evident că niciodată, în actuala structură, unitatea nu va putea să se comporte ca un jucător care acţionează după regulile pieţei, întrucât deciziile se iau de către un for, numit Consiliul Judeţean, care nu întotdeauna este obiectiv. Impunerea unui profit de 10 sau 15%, aşa cum s-a sugerat de către unii dintre consilierii judeţeni, ar putea părea la prima vedere cât de poate de firească. Este însă evident că includerea în ofertele de licitaţii a acestui profit destul de mare ar putea însemna, până la urmă, falimentul regiei. Concurenţa acerbă, subordonarea, deciziile luate uneori după criterii politice ţin regia legată de mâini şi de picioare. Cât timp conducerea regiei va fi numită politic, cât timp unitatea va acţiona în urma unor telefoane primite de la greii judeţului, pentru a realiza diverse lucrări în anumite localităţi, cât timp există interese de-o parte şi de alta a eşicherului politic, este foarte clar că lucrurile nu vor merge bine. 
Octavian HERŢA