Editorial

Pacat de anonimat

Opinie pe semicerc

Păcat de anonimat

A trecut şi „Trofeul Carpaţi”. Sunt curios ce vor mai spune cârcotaşii, care lucrează şi lucrează de zor. Sigur, pentru a pune în umbră parcursul fetelor noastre se vor găsi destule motive. Cu siguranţă vor fi mulţi cei care vor spune că acest turneu n-a fost deloc unul puternic şi că fetele noastre n-au avut astfel posibilitatea să-şi testeze valoarea. De un singur lucru n-am fost nici eu mulţumit şi asta s-a văzut de la o poştă. Şi anume faptul că deşi era un turneu internaţional la care era prezentă reprezentativa României, vicecampioană mondială, şi chiar cu două echipe, nu s-a văzut nicicum vreun interes din partea publicului din Cluj vizavi de acest eveniment sportiv. Şi atunci te întrebi de ce de ani bun se tot duce acest turneu, care altă dată avea o valoare de apreciat, într-un oraş care nu apreciază nicidecum importanţa sa.
Sigur, şi aici există o explicaţie. Iar aceasta ţine, cum altfel, de bani. L-am întrebat pe profesorul Tadici de ce federaţia a dus „Trofeul Carpaţi” la Cluj şi nu-l mai multă de acolo de acolo de parcă ar fi bătut în cuie. Tadici a spus atunci de ce, însă explicaţia, în cazul federaţiei, pare una puerilă. Aşadar, doar pentru că oficialităţile locale şi judeţene alocă pentru desfăşurarea acestui turneu o anumită sumă de bani, forul condus de Cristian Gaţu duce de ceva vreme „Trofeul Carpaţi” la Cluj. Şi de data asta, însă, ca şi anul trecut, de altfel,  competiţia s-a desfăşurat într-un anonimat nemeritat. Şi atunci te întrebi ce câştigă Naţionala din acest deloc fericit experiment.
Oare Vâlcea n-ar putea face ceva mai mult pentru ca „Trofeul Carpaţi” să fie adus aici? Nu ştiu dacă s-a încercat acest lucru, însă merită cel puţin încercat. Nu se poate să vezi că echipa care, spre disperarea unora, totuşi, deocamdată rămâne a doua din lume ca valoare, să joace într-un anonimat mai mult decât jenant într-o competiţie ce se vrea a fi chiar una pregătitoare pentru meciurile următoare ale Naţionalei. Bucuria noastră este, totuşi, că fetele vin pentru acel turneu, de data asta oficial, la Vâlcea. Va fin acel turneu de accedere la Campionatul Mondial şi veţi vedea cum va fi primită cu adevărat aici la Vâlcea o echipă precum este cea a României, vicecampioană mondială. Cel puţin din acest punct de vedere, dar şi din altele, desigur, Tadici are încă o dată dreptate. Vâlcea rămâne singurul loc unde echipa naţională poate să facă performanţă şi, lucrul cel mai important, se poate şi pregăti în condiţii perfecte pentru a face mare performanţă.
Tadici nu vrea „galactice”. Şi cu siguranţă ştie ce spune. Vrea ca presa vâlceană să nu le mai atribuie fetelor de la Oltchim fel de fel de cuvinte pompoase. Mai nou, presa vâlceană vorbeşte despre fetele de la Oltchim ca fiind „alchimiste”. Adică, nişte valori incontestabile. S-a văzut, de altfel, ce au făcut multe dintre „chimiste”, care au jucat pentru România A, la turneul de la Cluj. Şi chiar cele care au intrat la România B nu s-au făcut de râs. Mă bucur pentru Roxana Gheorghe. Jucătoare despre care în dese rânduri am susţinut că merită să facă pasul spre prima reprezentativă. În lipsa Roxanei Gatzel, încă suspendată, vâlceanca a intrat în teren pentru prima reprezentativă şi a dovedit că are valoare pentru a juca la a doua echipă din lume. Bine a jucat şi Avădanii, ca de obicei, aşa că apare întrebarea, de ce să se mai apeleze la alte variante pentru acest post dacă avem deja o variantă plauzibilă?! Şi ştiţi, desigur, la cine mă refer.

Ionel GEREA

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button