Imprevizibilii
Uite că trupa lui Costel Pană continuă să ne surprindă. Cred că uneori fotbaliştii de la CSM se surprind chiar şi pe ei înşişi. Înfrângere acasă cu cei de la Hunedoara, un joc modest, e adevărat, dar pe fondul unei mai vechi metehne: arbitrajul. În etapa precedentă, oltenii scoseseră un punct pe terenul celei ce o săptămână a stat pe prima poziţie a seriei, Universitatea Cluj. Acum, „municipalii” scot un egal la o altă fostă divizionară A, Gaz Metan Mediaş. E adevărat că după accidentul din vară, când mergeau la Bistriţa pentru un amical, medieşenii parcă nu se mai regăsesc. Dar rămâne numele şi cu atât mai important este punctul scos acolo de vâlceni. Concluzia, chiar dacă poate fi una pripită, e că vâlcenilor le cam prieşte aerul de Ardeal. Joacă destul de bine acolo şi uite că nu merg degeaba.
Am avut şi am încredere în Costel Pană. Un băiat cu mult bun simţ dar un băiat care are marea calitate de a-şi recunoaşte greşelile atunci când aceste sunt. Tachinat adesea de colegii de breaslă pentru faptul că a renunţat prea uşor la Raicu, de parcă Raicu ar fi un al doilea Roberto Carlos, antrenorul bucureştean a admis că s-ar putea să se fi grăbit când l-a cedat pe acesta la Târgovişte. Pană nu s-a sfiit nici după meciul pierdut cu cei de la Corvinul să recunoască faptul că s-a hazardat în vară când s-a declarat mulţumit de valoarea jucătorilor pe care îi avea în lot. Deşi toţi ştim că, sigur, cu banii care erau atunci la dispoziţia clubului pentru transferuri nu se putea face mai mult.
În ciuda tuturor acestor şicane şi răutăţi, întâlnite la tot pasul, în mod evident şi iremediabil, Pană a strâns din dinţi şi a mers mai departe. Acum, şi el şi echipa sunt în faţa unui examen mai mult psihologic. Jucăm în cupă cu Rapid. Cine e Rapid. Pentru cei ce nu ştiu e o echipă ce se bate în UEFA cu şanse mari de a ajunge în primăvara europeană, e sfert-finalista de anul trecut a aceleaşi competiţii, dar mai ales e deţinătoarea trofeului. Nici nu mai are importanţă că meciul se joacă în Giuleşti. Important e ca băieţii noştri să nu se facă de râs. Vă daţi seama, gândiţi-vă că în acest meci „vulpoiul” Viorel Moldovan se va afla faţă în faţă cu cvasi-debutantul Mocioacă. Şi cred că nu mai e nevoie să continuăm cu astfel de aprecieri. Cel mai important e faptul că federaţia a făcut ceva inimaginabil: le-a păcălit pe echipele mici pe care le-a momit să ajungă până aici pentru ca apoi să mute şaisprezecimile pe teren neutru. E inimaginabilă această păcăleală dar, vorba aceea, trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!
Despre arbitraje câteva cuvinte. Deşi vorbim din nou aiurea. E exact ceea ce ne aşteptam. Avându-l pe Costică şef la CCA, arbitri noştri falnici ca bradu-n munte, vin la Vâlcea să dea lecţii de arbitraj. Numai că de cele mai multe ori fac meciul praf. Şi, culmea, în defavoarea gazdelor, cam aşa s-a întâmplat la meciul „municipalilor” cu Hunedoara, dar şi la cel al „chimiştilor” cu bistriţenii lui Pădureanu. Acum nu ştiu dacă severineanul cu nume de vâlcean a făcut asta de teama „lordului”, dar important e că i-a dezavantajat pe vâlceni. Şi nu e prima dată când „chimiştii” joacă şi contra arbitrilor. Diculoiu ţipă, pe bună dreptate, dar se pare că degeaba. Aşa, doar de antrenament…
– Ionel Gerea
