Uite cine-i sefu’!
Dincolo de tot ceea ce s-a spus şi scris înaintea meciului, ceea ce s-a văzut în teren, în disputa Oltchim – Rulmentul, a fost un duel clar al orgoliilor. Chiar dacă profesorul Tadici a declarat că pentru el meciul cu braşovencele reprezintă doar un simplu meci de campionat, realitatea a fost cu totul alta. L-am regăsit la acest meci pe Tadici cel pe care îl doream parcă o dată la Vâlcea. Vulcanic, protestând la deciziile total defavorabile Vâlcii ale unor copii puşi parcă intenţionat de federaţie să strice meciul, dar fair-play atunci când a fost cazul, Tadici a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, de ce a dus naţionala României în finala mondială din Rusia.
Înaintea meciului de joi l-am avut ca interlocutor pe Tadici într-o emisiune televizată, la Etalon, o emisiune de o oră şi jumătate. Fantastic, dar am ajuns la concluzia, la final, că Tadici nu e nici pe departe cel pe care vor alţii să-l discrediteze. Contrar spuselor unor „binevoitori”, omul ăsta are sentimente, are omenie dar, am ajuns la o concluzie stupefiantă, are caracter. De la omul vulcanic ce se ceartă cu toată lumea, de la omul care face scandal din orice, de la omul care se părea că trece peste toate doar pentru a-şi urmării interesele, am găsit la Tadici un om care-şi iubeşte enorm munca. poate vă surprinde, dar aş vrea să puteţi să-l vedeţi pe Tadici nu cel care e pe bancă, atunci fiind vulcanic şi cu dorinţa de a nu fi furat. Aş vrea să-l regăsiţi pe omul Tadici, repet, un caracter de excepţie.
Despre meci, numai de bine, vorba-ceea. Braşovul, o echipă care ne-a furat prin fraudă Cupa României, după meciul de pomină de la Sibiu, Braşovul care a câştigat campionatul, unii spun că nu prea drept, dar l-a luat, Braşovul care a luat o cupă internaţională pe care, culmea, unii mai înainte o considerau un fel de cupă a târgurilor, Braşovul acesta a plecat cu capul plecat din Polivalentă. Cu tot respectul pentru Mariana Târcă şi pentru tot ceea ce a făcut pentru handbal, de data aceasta cred că a văzut un alt meci. Nu se poate să vi, după ce pierzi la 11 goluri, şi să acuzi arbitrajul! Un arbitraj care le-a ajutat enorm de mult pe braşovence în prima repriză. Cei doi copii delegaţi de federaţie mai mult ca să strice meciul ăsta, arbitri care păreau inocenţi şi nevinovaţi, au venit la Vâlcea cu lecţia învăţată. Mi-a plăcut de Luminiţa Dinu la conferinţa de presă. După ce a spus că nu comentează arbitrajul, nu s-a putut abţine să nu acuze unele decizii total aiurea ale celor doi „paraşutaţi” parcă în Polivalentă cu o sarcină precisă: să împiedice pe cât posibil înfrângerea braşovencelor! O jucătoare mare precum Luminiţa, nu degeaba a câştigat de trei ori Liga Campionilor, are dreptul să acuze atunci când vede că munca ei şi a colegelor ei e călcată în picioare de doi puşti care s-au pomenit dintr-o dată cu fluierul în gură dar şi cu sarcină sigură.
A fost răzbunarea lui Tadici. Dar şi a handbalului vâlcean, furat la drumul mare în finala cupei de la Sibiu. A fost meciul în care „galacticele” noastre, chiar dacă au jucat în 90 la sută din meci şi contra arbitrajului, au pusa piciorul în prag şi au vrut să arate cine e „şefu’”. Şi s-a văzut ce şi cum. Măcar să ne consolăm acum cu gândul că tot ceea ce s-a întâmplat anul trecut rămâne de domeniul trecutului. Şi faptul că Tadici a ajuns până acolo încât să se arunce pe jos în sală şi să fluture steagul „chimist” în faţa a peste 2500 de oameni care-l aplaudau, toate astea arată că ex-zălăuanul s-a ataşat sentimental de Vâlcea. Aşa că putem să-i spunem fără teama de a greşi, Tadici Vâlceanul. Bravo tuturor!
Ionel GEREA
