Spectacol total
Trebuie să spun că mi-am dorit să văd la lucru noua echipă de baschet băieţii a lui Cristi Achim. Cu o nouă denumire, dar cu aceeaşi oameni de mare valoare în preajmă, gruparea preşedintelui Marius Iancu a arătat o altă faţă la turneul ce s-a desfăşurat zilele trecute în Polivalentă.La fel de adevărat e faptul că pentru mulţi dintre noi era, până nu cu mult timp în urmă, un vis să vezi jucând în Polivalentă o echipă adevărată de baschet masculin. Era un vis mai ales pentru că vedeam la televizor cum se joacă baschetul adevărat, cum în teren sunt jucători care parcă nu se mai termină, cum se fac acele faze de spectacol care ridică tribunele în picioare. Toate astea le vedeam la televizor şi mi-era imposibil, repet, să cred că în oraşul acesta putem urmări live, mai pe româneşte pe viu, astfel de lucruri.
E meritul lui Cristi Achim. E meritul lui Marius Iancu, dare şi meritul inginerului Nicu Enache. Toţi au crezut în acest vis şi au crezut că acesta va deveni realitate. Şi nu în ultimul rând e meritul tinerilor băieţi care au luptat până la capăt pentru ca visul să nu mai fie doar vis. Deşi se poate spune că nici acum parcă nu ne-am trezit din acest vis.
Totdeauna în ţară, baschetul masculin face săli pline. N-aşi vedea de ce la Vâlcea nu s-ar întâmpla la fel, declara în dese rânduri profesorul Cristi Achim. Sigur că aici apar răutăţile, că făr’de astea nu se poate. Sunt unii care cu o nonşalanţă ce-i descalifică în ochii vâlcenilor cu bun simţ, încearcă să pună în umbră performanţa remarcabilă a grupării lui Achim. Alţii chiar fac din asta o obsesie, fără a-şi imagina poate că adesea această răutate se poate întoarce împotriva lor precum un bumerang.
Nu am parti-priuri. Cred că într-o lume de sport cu foarte multă istorie, privită pe ansamblu, baschetul vâlcean masculin încearcă să-şi găsească identitatea. Şi, mai mult decât atât, acesta propune publicului vâlcean o alternativă. Cu siguranţă că acesta, bun şi fin cunoscător , are puterea de a discerne şi de a alege mai departe. Baschetul e spectacol, iar spectacolul este pentru public. Nu e bucurie mai mare pentru un jucător ca atunci când reuşeşte o execuţie tehnică de mare efect să fie recompensat cu aplauze. Este şi cazul celor patru baschetbalişti sârbi care chiar au venit la Rm. Vâlcea pentru a face treabă şi nicicum în vacanţă. La acest turneu au fost momente în care, atunci când în teren s-au aflat cei patru, am realizat de ce este atât de apreciat baschetul masculin sârb pe plan internaţional şi cât de departe suntem noi acum vizavi de ei, cel puţin la acest capitol.
Una peste alta, echipa, pe ansamblu, se află pe un drum bun. Băieţii au nevoie de încurajări, echipa are nevoie de încredere şi multă, destul de multă răbdare. Gândiţi-vă că doar cu câteva luni în urmă ne băteam (deşi cuvântul e prea mult) cu echipe de mâna a treia precum cele din Calafat sau Rovinari. De fapt p’ăştia îi băteam de le mergeau fulgii (precum mascota noastră). Acum am trecut o clasă mai sus. Era nevoie de acest şoc pentru a nu interveni plafonarea jucătorilor. În fond, şi în sport, ca de altfel peste tot, trebuie să tinzi la mai mult dacă vrei să fi sau să arăţi ca un învingător. Iar echipa asta de excepţie, Achim, Ilie, Iancu, Nicu Enache, şi toţi ceilalţi, alături de băieţi, chiar au faţă de învingători. Oricum, e diferenţă ca de la cer la pământ să joci acum cu Asesoft Ploieşti, Atlassib Sibiu, Dinamo Bucureşti sau Mobitelco Cluj. Asta e marea diferenţă…
– Ionel GEREA
