Islazul din Costesti, placat în aur si manele

Islazul din Costeşti, placat în aur şi manele

Ţiganii din toate colţurile ţării se strâng de zeci de ani pe islazul comunei Costeşti în ziua de Sfânta Maria Mică. Dimineaţa, ei participă cu mic cu mare la sfânta liturghie oficiată la Mănăstirea Bistriţa, unde aruncă cu bani grei pentru ca preoţii să scoată în curte moaştele Sfântului Grigorie, pe sub care, dacă treci de trei ori, se spune că ai noroc şi eşti sănătos vreme îndelungată. În ultimii ani a devenit un fel de obicei să fie sfinţite până şi maşinile de lux cu care ţiganii vin la celebra sărbătoare câmpenească. În acest an, în curtea mănăstirii şi pe islaz au fost expuse cele mai noi modele de limuzine şi maşini de teren, mai ceva ca la Salonul Auto de la Geneva. Mulţi dintre ei le cereau preoţilor să sfinţească separat motorul, jantele sau volanul. Aceeaşi exagerare se vede câteva ore mai târziu şi pe mese pline ochi cu bucăţi alese. Porcii şi viţeii la proţap nu mai aveau loc de sticlele de whisky şi pocalele de argint, umplute cu vinuri scumpe. La întâlnirile între neamuri şi rude, cântecul şi dansul nu mai sunt elemente de diferenţiere, ci banii şi bunurile deţinute.

Mai puţine tradiţii, mai multe fiţe

Festivalul Rromilor Căldărari, organizat în fiecare an, pe data de 8 septembrie, la Costeşti, s-a transformat aşadar şi vineri într-o expoziţie de prost gust a averilor, maşinilor scumpe, bijuteriilor, cravatelor, gulerelor şi hainelor de aur. Printre pretioasele obiecte se evidentia cravata de aur a sefului clanului Zaharia, în greutate de peste jumatate de kilogram. Regele Cioabă a participat şi în acest an la eveniment, arătându-se profund dezamăgit că, de la un an la altul, banii tind să ia locul tradiţiilor. Spre deosebire de supuşii săi, regele Cioabă nu a venit îmbrăcat în aur, ci destul de simplu, dar, bineînţeles, totul de firmă. Adversarii lui au şi constatat acest lucru, manifestându-şi bucuria că, vezi Doamne, s-ar fi dus vremea lui Cioabă. Împăratul Iulian l-a evitat pe cât a putut pe Cioabă, dar şi invers, ştiută fiind rivalitatea, chiar ura, dintre cei doi. Nimeni nu s-a luat la bătaie şi toată ţigănimea a petrecut.

Dansurile ţigăncilor au captat atenţia 

Pe islazul comunei Costeşti s-au strâns sute de familii de rromi, iar atmosfera, în prima parte a zilei, au încălzit-o ţiganii din Galaţi, pe ritmurile melodiilor unor muzicanţi cu nume greu de pronunţat, din Ungaria. Tinerele ţigănci şi-au încins călcâiele pe jocuri populare şi cântece specifice minorităţii rromilor, adesea atrăgând privirile sfioase ale românilor nimeriţi prin zonă. Ziua naţională a rromilor a fost nuanţată şi de o serie de întâmplări inedite.

Subcomisarul Ciontu s-a pozat lângă un Mummer H2

Şeful Serviciului Judeţean de Evidenţă a Persoanelor, subcomisarul Ilie Ciontu, şi-a făcut apariţia printre ţigani, nu pentru a-i întreba de actele de identitate, ci pentru a se poza în celebra maşină de teren Hummer care a fost sfinţită anul trecut. După şedinţa foto, proprietarul, neştiind cu cine discută, i-a cerut lui Ciontu 500 de mii de lei pentru că i-a permis să se dea mare cu H2-ul său, în valoare de peste 120 de mii de euro. Directorul SJEP a răspuns solicitării ţiganului cu un zâmbet expeditiv. Printre zecile de rromi cu lanţuri de aur groase cât cătuşele şi-au făcut apariţia şi Adrian Cazan, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie, care a venit puşcă să prindă petrecerea. Atât de tare s-a grăbit Cazan încât şi-a aranjat cravata la gât precum pionierii.

Frâncu şi Ungureanu s-au cuibărit lângă o bere

Printre ţiganii săraci, au putut fi zăriţi şi deputaţii liberali Emilian Frâncu şi Petre Ungureanu, care şi-au reînnodat aparent prietenia cu ajutorul unei sticle cu bere la 25 de mii, la marginea islazului. Liderul PNG Vâlcea, Traian Grănişteanu a ajuns la Costeşti la orele prânzului, adică exact când se terminase de rumenit porcul regelui Cioabă, care de altfel l-a şi invitat pe politician la masă. Şi Teodor Meleşcanu şi-a pierdut cea mai mare parte a timpului în compania lui Cioabă. La cortul regelui au fost invitate si o serie de personalitati ale etniei venite de prin Europa. Liderii rromilor din Polonia si SUA au ramas muti vazând atâta bogatie, masini de lux, mâncare din belsug, miile de participanti la eveniment si „modul cum tiganii din România îmbina obiceiurile si traditiile cu modernismul”.

Regii manelelor, vedetele serii

Petrecerea ţiganilor simpli a fost stricată în a doua parte a zilei de liderul Partidei Rromilor, Nicolae Păun, care a organizat un concert cu vedetele manelelor, Dan Bursuc şi invitaţii, Florin Salam, Copilul de Aur, Calibra, Guţă şi Adi de la Vâlcea. Sute de ţigani s-au înghesuit să se vadă mai aproape de regii manelelor, pe care „greii” din mulţime au aruncat cu mii de euro. Cele mai dese dedicaţii s-au dat pentru Leo de la Strehaia şi ţiganii din clanul său, care ca şi alţi rromi puternic intraţi în afaceri, i-au detronat pe rege şi pe împărat, ei fiind vedetele zilei. Florin Salam a ţinut un adevărat recital pentru a număra bancnotele de euro. În două minute, 2.000 de euro. Spre seară era aşteptat şi Adrian Minune. O mare parte din islazul din Costeşi a fost ocupat de micii comercianţi. Pe tarabele improvizate se puteau cumpăra de la gogoşi până la fuste cu flori, practic orice. Zecile de patrule formate din jandarmi şi poliţişti din Dolj şi Vâlcea s-au ocupat de păstrarea climatului de „ordine” şi „linişte”. Comercializarea îmbrăcămintei folosită a fost şi în acest an o afacere bănoasă pentru ţiganii mai săraci. Pernele, cearşafurile, pantalonii vechi, pantofii şi chiloţi de damă au avut cea mai mare căutare. De pe urma rromilor a profitat destul de bine chiar şi administraţia locală a comunei Costeşti, care a perceput o taxă de intrare pe islaz, 200 de mii lei vechi pentru autoturismele mici şi 500 pentru camioane. Până la lăsarea serii, bugetul Costeştiului se mărise cu aproximativ o sută de milioane lei vechi. După terminarea marelui dezmăţ, mulţi dintre localnici au dat navală pe izlaz, în speranţa că vor găsi aur pierdut din greşeală de petrecăreţi. Ne bătea şi pe noi un gând, însă, a doua zi trebuia să venim la redacţie, aşa că a trebuit să ne mulţumim banii primiţi de la patroni pentru articol şi poze.