Alegerea presedintelui AJF a fost o optiune politica
Prezenţa la Adunarea Generală din această vară ne-a demonstrat că
Alegerea preşedintelui AJF a fost o opţiune politică
Cifrele vorbesc de la sine. Când ultimul şef al fotbalului judeţean şi-a dat demisia, gestul său a fost unul firesc şi, surprinzător, înţelept dacă ne bazăm pe faptul că cel ales în februarie s-a aflat în faţa situaţii limită ce l-ar fi împins spre o umilinţă totală: să nu aibă cvorum, în premieră în viaţa AJF-ului, la Adunarea Generală! Ne-am întrebat şi noi, ca toată lumea, cum a fost posibil aşa ceva? Gheorghe Constantin, când a organizat Adunarea Generală de alegeri din februarie a avut marea surprizăde a constata că dintre toţi membrii afiliaţi a lipsit unul singur: delegatul de la Olteţul Zătreni! Să fim sinceri până la capăt şi să recunoaştem că aici meritul nu aparţine în totalitate lui Costică-Vâlcea, el putând fi felicitat doar pentru modul desăvârşit în care a organizat o Adunare la care a lipsit „circul” tradiţional. Prezenţa numeroasă, aproape unanimă, trebuie pusă pe seama scopului acelei Adunări, respectiv faptul că urma să fie ales preşedintele AJF.
Când am spus atunci că fotbalul judeţean şi-a ales un şef ca urmare a unor opţiuni politice, nicidecum după o apreciere justă a valorii candidaţilor, am fost repede taxat ca partizan al unuia sau altuia dintre învinşi. Timpul mi-a dat, însă, dreptate mai repede decât mă aşteptam. Confirmarea faptului că la alegerea preşedintelui AJF a stat pe primul plan opţiunile politice a fost făcută de prezenţa la Adunarea Generală din această vară. Aşadar, când au fost alegeri şi se decidea şeful, am avut în sală aproape 20 de primari şi cam tot atâţia viceprimari şi lideri politici locali. Aceştia au lipsit cu desăvârşire acum când pe ordinea de zi era ceva mult mai imposrtant: votarea sistemului competiţional după care urma a se desfăşura fotbalul judeţean. De la o astfel de şedinţă, surprinzător, au lipsit primarii şi politicienii, dovadă clară că pe ei i-a interesat doar să-şi voteze preferatul, dar nu i-a interesat sub nici o formă soarta fotbalului judeţean. Spaţiul nu ne permite o analiză a acestei situaţii, însă o vom face până la viitoarea Adunare Generală de alegeri la AJF pentru că cifrele seci ascund mari adevăruri în spatele lor. În februarie, din 80 de cluburi afiliate cu drept de vot au fost în sală 79, iar în august, din 86 au fost în sală doar 54 (59 după numărătoarea tendenţioasă a organizatorilor). Acest dezinteres mai demonstrează nu doar faptul că în februarie, când Sala Sporturilor gemea de politicieni şi primari, votul a fost puternic influenţat politic, ci şi faptul că preşedintele demisionar şi aberantele sale idei nu aveau susţinerea cluburilor afiliate. A fost cea mai elementară şi clară dovadă de neîncredere, iar mascarada încercată de unii delegaţi care cereau atunci, în sală, un vor de încredere al celor câţiva prezenţi, a arătat că o schimbare trebuia să se producă. Din fericire, aceasta s-a produs mai repede decât se aşteptau mulţi!
Florin MĂNOIU
