Editorial

Frate, frate, dar …

Frate, frate, dar …

 Când te afli într-o asemenea situaţie, nici nu şti cum trebuie să te comporţi. Să fi patetic, parcă devii ingrat. Aşa că poate e bine să fi realist. Aşa că, deşi de cele mai multe ori doare, trebuie să recunoaştem, din ceea ce s-a văzut în amicaluri şi mai ales la meciul de la Târgovişte, că echipa nu merge. Acum, nu spun că Pană e vinovat în totalitate pentru asta. poate că are, şi cu siguranţă că are şi bucureşteanul partea sa de vină pentru asta. Sigur că dacă e să căutăm vreo scuză, o găsim imediat. Iar ea, scuza, pare trasă la indigo: dom’ne, ăştia sunt, cu ei defilăm. 
Din păcate pentru Costel Pană, presa are un termen de comparaţie. Anul trecut, în „mandatul Furnică”, echipa avea altă faţă. Una mult, mult mai ofensivă. Adică, mai pe româneşte, echipa juca ceva. Şi s-a văzut asta şi în amicaluri. Repet, vorbim de vara anului trecut. A fost apoi şi acel start în trombă, cu victorii pe linie, cu instalarea pe primul loc, toate coroborate pe parcurs cu acea conturare a uni vis frumos. Divizia A. La fel de adevărat e că pe cât de frumos s-a conturat acest vis în tur, cu atât mai tragic şi brusc acesta s-a frânt. Şi parcă durerea a fost mai mare.
Atunci era altceva. E adevărat că jucători precum Murineanu nu ajunseseră încă vedete care să comenteze decizia antrenorului, iar băieţii nu ieşeau la iarbă verde pe teren, aşa cum o făceau  cu obstinaţie, din păcate, în ultima parte a campionatului trecut, spre disperarea celor câteva sute de oameni care se încăpăţânau să continue să vină la stadion. Ca să vadă, în fond, ce?
Atunci era atunci. Erau altele datele problemei. Aş fi vrut să nu ne mai întoarcem în trecut, dar deocamdată nu se poate altfel. Atunci erau rezultate şi, lucru poate cel mai important, echipa juca. Acum, vorba unui coleg, la Târgovişte, băieţii au încercat să păcălească fotbalul şi să scoată un punct din asta. E adevărat că au fost foarte aproape de o asemenea performanţă. Pentru că trebuie să recunoaştem că e deja o performanţă asta. Aşa cum e mai degrabă o contraperformanţă să nu ai puterea să tragi măcar un şut pe poartă într-un meci! Iar Dumnezeu a văzut asta şi a pus ordine.
Apoi, moral, psihologic vorbind, aşa cum am mai spus, e important să nu facem un capăt de ţară din înfrângerea asta. În fond, e un joc pierdut şi nimic mai mult. Înţeleg că au mai fost şi alţi factori mai mult sau mai puţin subiectivi care au contribuit la acest eşec. Un asemenea factor ar fi arbitrajul. Unul parşiv, în ciuda faptul că speram că avându-l pe Constantin şef acolo vom avea măcar parte de un arbitraj corect. Mâine, însă, altele vor fi datele problemei. Băieţii trebuie să arate că nu asta, faţa arătată la Târgovişte e adevărata lor faţă.

Cu toate astea, bine ar fi ca mâine să veniţi la stadion. şi să priviţi meciul cu răbdare. Hai să spunem şi asta, echipa are nevoie de răbdare. Trebuie timp, ni se spune, ca să se contureze relaţiile de joc. Deşi sunt oarecum sceptic în privinţa jocului de mâine al echipei noastre, bine ar fi să mă înşel, iar băieţii să facă un meci mare. Pentru că e la fel de adevărat că nu poţi să câştigi totdeauna. Dar contează ca publicul, care a plătit să intre la meci, să vadă că măcar ai încercat, că ai vrut să fi mai bun ca adversarul. Căţi-ai dat viaţa pe teren, cum se spune, pentru echipă. Ceea ce, fie vorba între noi, nu e cazul chiar şi la mulţi dintre componenţii actuali ai echipei.

Ionel GEREA

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button