Editorial

Merite incontestabile

Merite incontestabile

 

Nu ştiu de ce simt nevoia să scriu editorialul acesta astfel. Poate pentru că simt nevoia să-mi fac puţină ordine în gânduri. De fiecare dată când ajung la stadionul din Zăvoi parcă mi se rupe sufletul. Mă gândesc oare vor mai continua lucrările de modernizare? Niciodată nu credeam că o să văd pe stadion scaune. Totul e posibil şi uite că visul, alteori irealizabil, a devenit acum realitate. Cu siguranţă că nu vreau să mă erijez în apărătorul cuiva. Nici nu am această calitate şi nici nu mi-o arog. Alţii, aflaţi într-o anume postură faţă domnul Mircia Gutău s-au grăbit, odată ce l-au văzut acolo, să dea cu pietre. Şi au dat cu pietre, pe deasupra au aruncat şi cu noroi. În mod jenant, spun eu, însă asta e o altă poveste. Cu siguranţă că pentru ceea ce a făcut, dacă e vinovat, Mircia Gutău va da socoteală. Avem o justiţie, avem un stat de drept. Dar nimeni şi nimic, nici o inchiziţie fie ea cât de dură, nu-i poate lua acestui om meritele. Cincisprezece ani nimeni n-a pus în Zăvoi o cărămidă. Eu cred, de exemplu, că fostul primar, Traian Sabău, nici nu ştia prea bine unde e intrarea la stadion. Sigur că în acest caz mai era cineva care tot „băga strâmbe” că una şi că alta.

Poate Sorin Zamfirescu s-a mai aplecat cât de cât asupra fotbalului. Atât cât acesta să nu moară ci mai degrabă să trăiască într-o agonie de neînţeles, uneori. Mircia Gutău a resuscitat fotbalul vâlcean. A arătat că se poate şi uite că a reuşit. Repet, dincolo de ceea ce i s-a întâmplat omului acesta, care, până una alta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, Mircia Gutău a redat acestui oraş o echipă. Fie ea la început de drum. Vor fi, probabil, mulţi cei care l-au împroşcat cu noroipe Gutău atât cât a stat acolo şi care, cu o mască inuman de prefăcută, îi vor face temenele atunci când va ieşi. Pentru că s-a văzut că linguşeala a devenit, din păcate, un sport naţional. Culmea e că, personal, începusem să am încredere şi în vicele Dicu. În ultima vreme, chiar înainte de momentul acela trisat, vorbisem de multe ori cu dânsul. Şi simţeam că are gânduri, hai să nu le spun mari, dar frumoase. Simţeam că vrea să facă ceva în Zăvoi. De fapt, amândoi, şi Gutău, dar şi Dicu, au meritul lor pentru felul în care arată stadionul acum. Şi dacă vor ieşi acum, şi dacă vor ieşi peste ceva timp, meritul pentru ceea ce s-a făcut aici, la “Municipal” nu li-l poate lua nimeni.

Acum, în Zăvoi a rămas Florin Verigeanu. Cel care, cu siguranţă, nu vrea să-şi bată joc. Mai ales că va încerca, probabil, să continue munca lui Mircia Gutău. De altfel,am sspus-o în dese rânduri, “Verigă” a fost poate printre puţinii care au suferit cu adevărat, şi nu au jucat teatru, în momentele în care echipa făcea, oarecum inexplicabil, figuraţie pe teren şi pierdea meci după meci. Acum, principalul obiectiv pentru trupa lui Costel Pană este acela de a readuce publicul în Zăvoi. E păcat să vezi o asemenea bijuterie de stadion gol. În fond, aşa cum mai spuneam, ei, aşa cum joacă, intră în teren pentru public. Cel care, să recunoaştem, a devenit nepăsător vizavi de jocurile şi de rezultatele grupării antrenate până de curând de Adrian Furnică. Un semnal de alarmă faţă de felul în care ar trebui tratate meciurile viitoare, în alte condiţii, în mare parte contra altor adversari, în campionatul care stă să înceapă.

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button