Proiecte, proiectari si (mai ales) proiectoare…
PERSUISIVE
Proiecte, proiectări şi (mai ales) proiectoare…
Doamnelor şi domnilor. Ei, şi ce? Îmi veni aşa un dor de…arhivă. Nu ştiu dacă e vorba de arhivă, că, mai degrabă, e vorba de un program care a dus la câştig. La câştigarea alegerilor, nu-i aşa?! Trebuie să spun că materialul de faţă a fost scris înainte ca tânărul şi extrem de talentatul preşedinte al forului fotbalistic vâlcean (care a uitat cuvintele bunei cuviinţe precum „dumneavoastră” într-un sertar al nepăsării) să facă o conferinţă de presă. Sincer să fiu, mă bate gândul să nici nu mă duc pentru că, în mare parte, scenariul e sigur. Adică, tânărul preşedinte (expresia cu talentatul e cam lungă şi mă doare mâna), va înfiera, cu siguranţă, cu mânie (nu proletară) ci, se spune, democratică, această rubrică. Deocamdată doar pe asta pentru că, Doamne ajută (!!!), această publicaţie e singura care-mi mai permite să-mi spun public punctul de vedere. În rest, totul a fost aşa cum s-a vrut, adică a funcţionat în vervă maximă cenzura!
Întâmplător, că era prea cald, am început să citesc cu mare atenţie programul actualului preşedinte al forului fotbalistic vâlcean, program pe baza căruia acesta a câştigat. Am găsit, astfel, undeva, la capitolul „Infrastructură” următorul punct: „Sugestiile celor care participă la competiţie trebuie luate în serios, în aşa fel încât la conducerea comisiilor să rămână acele personalităţi asupra cărora nu planează suspiciuni de moralitate şi sunt deasupra oricăror interese personale sau de grup.” Imediat, tot din cauza călduri, am intrat în „ceaţă”. Adicătelea, va să zică, uite ce frumos se spune „aciişea”. Dar, vizavi de sugestii, eu am o nelămurire. A fost o idee a oficialilor AJF de a le cere echipelor o anumită sumă de bani în avans, mergându-se până acolo încât să se condiţioneze înscrierea acestora în campionat în funcţie de plata acestei sume denumită de siguranţă. Unii au reacţionat imediat vizavi de această idee, întrebând retoric „cine ia dobânda?!”. Alţii, şi tare mă doare acest lucru, au început să vocifereze pe la colţuri. Aveau şi explicaţii. „nu vreau să păţesc nimic, eu sau echipa, pentru că am auzit că domnul (prezident) e răzbunător”. La o conferinţă de presă, i-am prezentat domnului prezident opinia acestui om, opinie pe care şi-a exprimat-o, de altfel, şi în mod public, prin care nu era de acord să plătească aceşti bani în avans. Ştiţi ce a răspuns domnul prezident: „dom’ne, dar domnul (…) vrea să ia parte la această competiţie?!”. Un răspuns ca acesta chiar că te lasă mască. Adică, dom’ne, cum să nu fie omul interesat să participe, dar nu în condiţii impuse şi băgate cu forţa.
Să mergem mai departe. Se vorbea, între timp s-a aşternut praful peste această frază, de faptul că, la capitolul „strategie” ar exista un punct care a făcut furori la vremea respectivă. Adică, oamenii, când au auzit un asemenea proiect, au dat pe spate. Se scrie aici, negru pe alb, că se dorea (atunci, în febra campaniei) a se construi „CASA FOTBALULUI VÂLCEAN”. E adevărat că se mai specifică acolo că e vorba de o strategie pe termen lung. Dar cât de lung?! Că, deocamdată, din câte ştiu eu, nu se mai aude nimic despre un asemenea proiect. Sau, poate nu ştiu eu?! Îmi spunea domnul Pintilie că această „Casă a Fotbalului” se vrea de fapt a fi o clădire cu două-trei camere. Păi, dacă e aşa, unde ar avea loc ceea ce se preconiza. Adică, „birouri, sală de studiu video, sală de conferinţe / locul în care comisiile AJF vor putea să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime / locul în care Şcoala de Arbitraj Vâlceană va începe din nou să producă arbitri de mare valoare / locul se va putea înfiinţa un magazin cu articole sportive…” – am citat din program.
Se mai scrie în program că cel ce era atunci candidat la şefia AJF-ului că acesta îşi dorea atunci să amenajeze un teren de fotbal sintetic pe dimensiuni reduse. „Vom strânge din această activitate fonduri pentru autofinanţarea AJF Vâlcea. Mai mult, putem să ne gândim şi să ne propunem organizarea unor competiţii amicale, în perioada precompetiţională, având în vedere pauzele lungi între tur şi retur…”-şi nu mai continui că devine deja prea frumos.
