Acasă Opinii Revenire en-famfare

Revenire en-famfare

165
0

Opinie pe semicerc

Revenire en-famfare

Ne-am aflat, în sfârşit, adversara, pentru manşa în care gruparea vâlceană va intra în „focul” cupelor europene. Ca de fiecare dată, în ultima perioadă, iată că tot handbalul este sportul care păstrează Vâlcea în Europa. Jucăm, aşadar, cu o echipă din Belgia al cărui nume, trebuie să recunosc, e cam greu de scris, nu chiar aşa de greu de pronunţat. Nu ştiu, cel puţin până la acest moment, ce a făcut gruparea asta în campionatul său intern. Probabil, o fi câştigat cupa, fiind vorba de Cupa Cupelor, o fi jucat finala, poate, sau o fi ocupat un loc pe podiumul campionatului intern la finalul sezonului trecut. În fond, nici nu trebuie să ne batem prea mult capul cu astfel de presupuneri. Jucăm cu echipa asta şi gata.

M-a bucurat mentalitatea cu care au comentat disputele cu belgiencele oficialii grupării noastre. Rezervaţi, în limita sportivităţii, dar cu un plus evident de încredere, aceştia au lăsat de înţeles că n-ar trebui să ne temem de gruparea belgiană. E adevărat că încă n-am auzit părerea domnului Gavrilescu referitor la acest lucru, dar îl intuiesc. Probabil că şi domnia-sa va avea aceeaşi atitudine, una normală, dacă e să ne raportăm la diferenţa, cel puţin din punct de vedere al valorilor individuale, dintre cele două echipe.

Altă-dată, şi nu de mult, când aveam o echipă imprevizibilă, aş fi spus că ar fi cazul să nu ne hazardăm în a ne considera deja calificaţi. Altădată! Acum, spun că cele două partide ar trebui să fie doar două meciuri de încălzire pentru „obstacole” ce vor veni”. E adevărat că fiecare meci trebuie tratat cu seriozitate maximă, dar cred că a venit momentul în care să avem din nou încredere în echipa asta, în fete şi în antrenor.

Tadici spunea că, teoretic, ar trebui să nu ne facem probleme până în sferturi, când vor intra în cursă echipele clasate pe locurile trei în grupele Ligii Campionilor. Sigur că teoria e una, practica, de cele mai multe ori,  te omoară. Poate această sintagmă nu va mai fi valabilă în marea majoritate a parcursului grupării vâlcene în competiţiile internaţionale.

Una e una şi ambele sunt diferite. Dacă în cupele europene vor veni alţi adversari, iar Tadici spune că îşi propune să joace cel puţin finala, în campionatul intern alta va fi situaţia. Principala adversară a grupării noastre nu va fi, cu siguranţă, echipa Marianei Târcă, ci, mai degrabă, propria noastră echipă! E o echipă de „stelare”, de „galactice”, cum vreţi să le spuneţi, ce mai tura-vura, e o echipă de vedete. Ei, multe dintre ele nu vor avea loc în teren în anumite momente ale jocului. Cu siguranţă că Tadici ar putea face două echipe de valori egale care să concureze cu aceleaşi rezultate în campionatul intern. Cum asta nu se poate, este îmbucurător faptul că nu se poate vorbi acum la Oltchim de titulare şi de rezerve. Se poate vorbi doar de jucătoare care vor începe un meci, dar care vor trebui să fie conştiente că pe bancă stau altele, de valori egale, care aşteaptă doar un semn de la antrenor pentru a le înlocui şi, mai ales, pentru a-l face pe Tadici ca la meciul următor să înceapă cu ele. Concurenţa pe posturi este benefică şi aduce, cu siguranţă, un plus de valoare. N-am vrut să dau nume, dar mă bucură revenirea acasă a unor jucătoare cu mare caracter. Jucătoare care au crescut, în timp, alături de noi, presa sportivă vâlceană. Şi mă gândesc aici la Steluţa Luca sau la Luminiţa Dinu, o fată care, deşi a câştigat atâtea trofee pe plan internaţional, dovedeşte un caracter de excepţie şi o modestie de apreciat.

Fetelor, la treabă. Să vadă şi alţii cum Vâlcea handbalistică renaşte. Şi o face en-famfare …