Editorial

Duelul de lânga Masa Tacerii

Duelul de lângă Masa Tăcerii

 Ia să vedem noi despre ce mai scriem în materialul de faţă. Vroiam să vorbim despre campionatului Diviziei D. Care campionat? A, acela încheiat înainte de a începe? Păi, nu prea mai ai ce spune în acest caz, care va să zică. Şi e bine să lăsăm liderul, că de aia e lider şi uite că a rămas lider, să se pregătească. Pentru ce? Nicidecum pentru Liga Campionilor, că e drum lung până acolo. Dar cel puţin pentru un drum până la Coloana lui Brâncuşi. Băieţii vor face în curând (era să zic o plimbare) dar să zicem un drum până la Masa Tăcerii, după care vor juca. Cu gândul la Divizia C. Acum, bine ar fi să nu apară proverbul acela cu vulpea şi strugurii.
Aşa că gata cu eşalonul patru. Devenit extrem de interesant în special în partea a doua a sa, odată cu revigorarea conducerii întinerită şi dornică de corectitudine. Un singur lucru ar mai fi de spus (ştiţi, excepţia care întăreşte regula). Păcat de celelalte echipe care au cheltuit bani de pomană într-un campionat în care unele echipe s-au mobilizat exemplar. Şi au câştigat, normal. E adevărat că unele (echipe) au câştigat experienţă, altele sancţiuni (cunoscute de la început), aşa, vreo doi ani, că prea se învolburaseră apele, iar altele au câştigat campionatul. Adică alţii, nu? Păi, normal, că e vorba de mai mulţi: jucători, antrenori, oficiali şi …gata. Păi, ce credeaţi că mai e vorba de cineva? Nuuuuu.
Acum să vedem cine e mai bun: Vâlcea sau Sibiul. Valea Oltului sau Atletic. De Sibiu, că doar nu ăla de Madrid. Meciul trăznet se joacă, zice onor federaţia, la Tg. Jiu. Fiind vorba de un meci greu, important pentru cariera multora dintre jucători (pe mulţi dintre aceştia îi cunosc şi-i respect pentru ceea ce fac în teren), e bine să-i lăsăm să pregătească meciul cu atenţie. Pentru că, până una alta, e vorba de prestigiul fotbalului vâlcean, terfelit, e adevărat, destul de mult în ultima vreme de gruparea din Zăvoi. 
Bătălia cea mare se dă pentru locul trei. Deşi îmi spunea cineva că muzica nu cântă decât pentru locul întâi, ambiţia şi orgoliul fac, totuşi, ca două echipe să se bată pentru ultimul loc pe podium. Competitoarele sunt AS Şirineasa şi Minerul Berbeşti. Deocamdată, dialogul la distanţă dintre cele două grupări pentru acest loc trei vor mai interesa în această ultimă rundă. În care liderul, că de aia e lider, va sta.
Apropo, marea dilemă care este acum ar fi asta: câte echipe va avea Vâlcea în ediţia viitoare a Diviziei B. Unii zic una, alţii zic două, ceilalţi nu zic nimic. Vorba primarului Dan Săraru care a zis o dată despre Chimia că a murit încet dar sigur. Unii spun că n-ar fi aşa. Oare?… 
Despre Steaua nu prea am ce spune. Decât că mă bucur sincer pentru faptul că i-am pus la punct pe cei de sub Podul Grant. Care, cu tot cu Viorel Moldovan, cu Perjă, Nico acela care pleacă prin Franţa, şi cu ceilalţi, a arătat că e o parodie de echipă la Petroşani. O echipă de jucători de fotbal care nu ştiu să piardă. Singurul care merită felicitări pentru ceea ce a făcut acolo e Răzvan Lucescu. În rest, la Vaslui Steaua a arătat ca o echipă care a fost la un pas de finala Cupei UEFA. Competiţie pe care a prins-o, cu noroc, şi „puternica” grupare din „Groapă”. Care s-a cam îngropat în ultima vreme şi n-a mai găsit drumul spre liman. A avut noroc cu Timişoara, care rămasă fără busolă, pe final de campionat, a arătat mai degrabă ca o echipă aflată în derivă.

Ionel GEREA

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button