Acasă Editorial La treaba, fetelor!

La treaba, fetelor!

69
0

La treabă, fetelor!

Şi gata! S-a terminat cu amatorismul, începe marea performanţă, începe handbalul spectacol la Rm. Vâlcea. Aşa cum îmi place să spun, de acum de la Vâlcea se dă din nou ora exactă în handbalul feminin românesc.Am trăit multă vreme mirajul evoluţiilor echipei noastre în Liga Campionilor. Veneau la Vâlcea atunci echipe pe care ulterior le-am văzut la televizor. Veneau echipe care se plecau apoi cu respect, în Polivalentă, în faţa valorii handbalului vâlcean. De altfel, acesta este şi marele secret al performanţelor obţinute în timp de Oltchim. Aveam echipă, aveam public şi aveam palmares. Din păcate, în ultima vreme rămăsesem doar cu palmaresul şi, în ciuda celor care încearcă să spună că nu-i aşa, eu cred că Vâlcea nu mai este respectată în handbalul românesc, la nivel de federaţie. Se pare că polul recunoştinţei pentru oficialii acestui for s-a mutat undeva mai sus. Prea au fost anumite conjuncturi care puse cap la cap dau ceva ce nu prea arată bine.

A venit Tadici. Într-un timp, noi prea vâlceană l-am vrut pe Tadici aici. Credeam că e singurul care ar putea pune ordine la Oltchim cu nişte jucătoare care s-au văzut peste noapte supervalori, dar care au pierdut oarecum inexplicabil la Baia Mare, Galaţi sau mai ştiu eu unde. Sperechipa care se mută practic la Vâlcea, în mare parte Naţionala României, va cânta cu siguranţă o altă partitură. Va exista, cu siguranţă un respect în plus faţă de cele care sunt acum pe locul doi în lume. Lecuşan, Gâlcă, Elisei chiar şi Farcău, Tamaş sau Gatzel, toate sunt acum vâlcence. Toate, alături de această jucătoare de geniu care este Steluţa Luca, vor scrie, sper, o nouă pagină în istoria handbalului feminin vâlcean. Singurul sport care, spuneam, reuşeşte, în ciuda tuturor incertitudinilor care au fost, să păstreze Vâlcea în Europa.

Este meritul celor doi. Al inginerului Constantin Roibu care n-a mai acceptat anonimatul în care ne afundasem parcă nemeritat, al inginerului Ioan Gavrilescu, care a ştiut cu tact şi diplomaţie să renască o echipă. Este meritul indirect al Vâlcii care îşi va relua astfel locul la masa marilor valori ale Europei. Acolo unde am fost parcă dintotdeauna, însă parcă am plecat vremelnic, pentru un timp scurt. Important e, totuşi, că ni s-a păstrat scaunul la acea masă. Şi asta nu din complezenţă, ci pentru că Vâlcea nu poate ieşi nicicum pe uşa din dos. Valoarea, palmaresul, nu ne lasă să facem asta.

Aş vrea ca lui Tadici să i se alăture şi Cornel Bădulescu. Pentru că acesta n-a avut şansa de a antrena, la Vâlcea, o asemenea echipă. Pentru că adesea Bădulescu a fost umilit de arbitraje, pentru că a fost privat adesea de bucuria de a câştiga unele meciuri pe teren. Ambii, Tadici şi Bădulescu, ar trebui ca de la Vâlcea să se bată cu un sistem care s-a creat deja şi care nu prea face bine handbalului. Cine ştie să citească printre rânduri înţelege, cu siguranţă, ceea ce vreau să spun.

Ionel GEREA