Puterea de a-ti recunoaste limitele
Puterea de a-ţi recunoaşte limitele
Zilele trecute, profesorul Cornel Bădulescu şi-a dovedit încă o dată caracterul. Unul extrem de integru, dacă mai poate fi pus cumva la îndoială. S-a văzut, însă, că acest lucru, în mintea unor răutăcioşi, este posibil. La solicitarea unor colegi din presa vâlceană, tehnicianul grupării vâlcene a pus la dispoziţie caseta meciului ruşinos de la Sibiu. S-a văzut cum în ultimele zece minute ale timpului regulamentar de joc, arbitri de casă Stark şi Ştefan au comis nu mai puţin de şase greşeli, culmea (!!!) în defavoarea grupării vâlcene. Şi atunci cum să mai joci?!…
Am văzut şi revăzut faza ce a contribuit decisiv la victoria Braşovului. Elisei trebuia să primească ori 7 metri, ori 9 metri, la pătrunderea sa spre poarta adversă în ultimele momente ale timpului regulamentar. Interesant e că atunci, Stark nici măcar n-a aşteptat derularea fazei şi când Elisei era în aer a decis repunerea mingii din semicercul braşovean. O ruşine de arbitraj.
Sigur că s-a găsit imediat cineva care a găsit o explicaţie total aiurea. Zice că la faza anterioară Adina Meiroşu s-a dus spre semicercul braşovencelor cu gândul de a primi forţare. Asta da explicaţie şi zău că n-am înţeles acest mod de a găsi nod în papură unei faze prin explicaţii puerile la faza anterioară. Dar când există interes, cu plăcere… Eu sunt de acord şi chiar aş fi susţinut ideea ca Oltchim să se retragă de pe teren. Era singura soluţie viabilă şi de bun simţ, poate, la acel moment. Trebuia protestat într-un fel vizavi de furtul ruşinos, la drumul mare, al cuplului pe care n-aş mai vrea să-l văd vreodată arbitrând pe Oltchim. Aş vrea să văd dacă cei doi ar fi putut face ceea ce au făcut la Sibiu, dacă în teren, sub tricoul grupării vâlcene s-ar fi aflat Narcisa Lecuşan, Ionela Gâlcă, Luminiţa Dinu. Au făcut-o, totuşi, bătându-şi joc de munca unor jucătoare de excepţie ca Steluţa Luca sau Vali Elisei. La Sibiu, nu a jucat Gavrilescu. Nici Berbecaru. Şi nici Bădulescu. Cel care a suferit poate mai mult ca noi toţi la un loc pentru acest eşec. El nu e un eşec. E o furăciune ruşinoasă a celor ce au uitat ca la începutul meciului să îmbrace tricoul braşovean. Şi atunci ce forţare la Meiroşu, ce fault la Steluţa Luca, astea nu s-au văzut pentru că nu trebuiau să se vadă. Chiar dacă pe moment ar fi fost blamat, Gavrilescu putea scoate echipa de pe teren. Pentru că se ştia cu precizie deznodământul. Astfel, totul era o cauză moartă.
Faptul că profesorul Bădulescu a avut puterea să stea de vorbă cu presa, deşi nu avea această obligaţie, în califică încă o dată drept un om care nu-şi trădează meseria. Un profesionist adevărat. De aia cred cu atât mai mult că Bădulescu trebuie să rămână la Vâlcea şi atunci când va avea o echipă adevărată. Când ora exactă a Naţionalei României se va da, din nou, după multă vreme, de la Vâlcea.
Ionel GEREA
