Povesti de adormit …microbisti
Poveşti de adormit …microbişti
Aşa de mult îmi plac poveştile! De la o vreme, le ador. Dar nu orice fel de poveşti ci din alea de adormit microbişti. Că celelalte care îi fac pe micuţi să treacă în lumea lui Ene au cam trecut. Aşa că trebuie să le „fumăm” pe astea spuse de cine trebuie. Că aşa-i în sport!
Zilele trecute spuneam că am fost rugat de colegul meu Adi să o las mai moale. A apărut, adăugam eu atunci, teama că ai mei colegi ar putea avea de tras de pe urma intenţiei mele de a nu merge cu sorcova, cu linguşeala şi periatul pe unde ar trebui. Acum am mai primit a astfel de hai să-i spun avertizare că ar fi cazul să. Se pare că se încearcă (din partea cui credeţi?!) cenzurarea unuia care nu s-a aliniat la cerinţele impuse de standardele noii ordini şi care suflă (fir’ar el să fie!) în front.
Să continuăm cu povestea de care vorbeam. E una superbă, cu un final electrizant. Ca pentru şefi simpatici care merg pe ideea aceea extrem de actuală în ultima vreme cu usturoiul. Aşadar, nu ştiu cum se face că vremea asta nu vrea deloc să fie domnoasă şi să permită reluarea campionatului. Noua conducere zice de două ori pas şi o dată gata. Îi pune pe băieţi la treabă precum nişte profesionişti. Şapte meciuri de echipă într-o lună. Adevărul e că doar Steaua şi Rapid mai au astfel de meciuri „la foc automat”. E, că mai apar certuri, pe ici pe acolo, astea nici nu mai contează. Când competiţia e aşa de atractivă, când echipele se prezintă la toate meciurile, când nu sunt greşeli de arbitraj…
Hai că deja al luat-o pe „mirişte”. Adicătelea, dacă ştiu eu bine, în noua orânduire au apărut oarece frământări. Nişte mici neînţelegeri pe la Pesceana, (dar nu se pune, ca să nu stricăm faţada cominternistă), nişte echipe care ar cam vrea să plece din campionat (nici asta nu se pune, că omul la supărare spune multe, nu-i aşa?!) şi nişte mici neprezentări. Adică una. Poate băieţii n-au avut bani de drum, poate a fost ceva acolo, că altfel nu erau ei neserioşi să nu ajungă la meciul ăsta, nu?!
În urmă cu ceva vreme, şi un timp după aceea, am avut aşa previziuni. Date de nişte fantome, zică-se, care bântuie p’aici prin zonă. Că şi-aşa zicea cineva că am văzut prea multe filme (nu contează de care). Am anticipat eu că ar fi cazul să nu se mai joace campionatul acesta că oricum deznodământul e unul previzibil. Şi atunci de ce atâţia nervi, atâta stres pe capul unora şi mai ales nişte bani cheltuiţi de noi cei care trebuie să mai dăm telefoane ca să aflăm nişte rezultate. Unele previzibile, nu-i aşa. Că doar n-o să întrebi liderul ce-a făcut acasă cu ultima clasată? Întrebi cu cât a bătut, nu?! În schimb, poţi să-i întrebi pe cei de a Horezu ce s-a întâmplat de au pierdut un meci cu echipa , să spunem. Din fericire pentru cine trebuie, previziunile mele, deloc sumbre, dintr-un anumit punct de vedere, şi chiar liniştitoare pentru (nu spui cine că nu-i frumos) încep să prindă contur. Şi iarăşi vin şi spun că aici e important să citeşti printre rânduri că altfel intri total în ceaţă.
Finalul, vreţi finalul. Finalul e stabilit de mult. Dar nu vi-l spun că nu se face, care va să zică. Punem pariu că aşa va fi?! Că doar toată lumea ,lucrează. În folosul fotbalului, dom’ne, dar ce credeaţi. Of, dar ce răi mai puteţi fi…
A, era să uit. Sunt multe metodele de pedepsire a celor ce încalcă regula. Şi a celor ce suflă în contra sens. Una dintre ele ar fi cea cu unele coji de nucă pe care m-am oferit singur să le aduc de-acasă. Aştept şi alte variante.
Ionel GEREA
