Antrenorii trebuie să lucreze mai mult la mentalitatea tinerilor fotbalişti

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Performanţele de la Centrul de Copii şi Juniori CSM Rm. Vâlcea sunt cunoscute în lumea fotbalului. Presa a găsit de cuviinţă să aducă în atenţia opiniei publice lucrurile plăcute şi mai puţin plăcute din culisele acestor grupări. Şeful Centrului – domnul Gabriel Mangalagiu – a reuşit să strunească bârfele, precum şi „bisericuţele” care uneori se formează în rândul antrenorilor (iar la acest capitol trebuie spus că unii chiar suferă din cauza acestor bălăcăreli şi an de an se află pe lista disponibilizaţilor, dar, cu inteligenţă şi cu mult fler, până la urmă le sunt apreciate şi calităţile de care dispun aceşti antrenori şi sunt păstraţi; de apreciat aici este şi faptul că – întotdeauna – indezirabilii se comportă normal, îşi văd de treabă şi nu creează tensiuni suplimentare.

Având în vedere că există şi această criză financiară care provoacă traume numai oamenilor cu personalitate, fără pile şi cu obrazul subţire) nu s-a lăsat influenţat de orgoliile unora sau altora de a impune un anumit stil de lucru cu copiii – servilism, nepotism. De aceea, odată cu instalarea sa la cârma Centrului din Zăvoi, rezultatele nu au întârziat să apară. Cine a vrut să facă performanţă a avut tot sprijinul! Urmărind îndeaproape activitatea antrenorilor şi copiilor de la celelalte centre de copii şi juniori din judeţ am avut surpriza neplăcută să constat că şi la acest nivel, în cazul unui eşec, vina este atribuită unui singur jucător şi nu întregii echipe în frunte cu cel care se ocupă de pregătirea lor! Este şi cazul jucătorului Leonard Săraru, care a ratat o mare ocazie cu Poli Timişoara, la turneul semifinal al juniorilor-republicani B, şi imediat a fost pus la zid. S-a uitat că acest copil a avut un aport substanţial în performanţa echipei, a dus greul, cum se spune, în momentele dificile, a înscris multe goluri în partide considerate foarte grele (exemplu: cea cu Pandurii Tg. Jiu). Am observat că acest copil are o educaţie aleasă, o putere de muncă extraordinară şi o dorinţă de a face performanţă peste capacitatea de înţelegere de înţelegere a unor părinţi acuzatori, care au susţinut – pe la „colţuri” – că nu este un jucător de echipă sau că este prea individualist. Din fericire, tatăl acestui copil este un foarte bun pedagog şi l-a făcut imediat să înţeleagă pe tânărul jucător că astfel de ratări fac parte din viaţa oricărui fotbalist. Tocmai de aceea, cred că domnul Mangalagiu ar trebui să mai lucreze la mentalitatea antrenorilor, care în astfel de momente ar trebui să ştie cum să mobilizeze un copil, să nu-l determine să se lase chiar de fotbal.
Nu greşesc dacă spun că la juniori-republicani B am avut parte de un nucleu de fotbalişti foarte cuminţi, o îmbinare perfectă între jucători cu „creier” – adică de creaţie: gen Răzvan Mosor (un bun executant al loviturilor libere), Leonard Săraru, Claudiu Popa, Ştefan Zbârnea – şi jucători de travaliu – adevăraţi „salahori”, bine pregătiţi fizic, precum Adrian Lică, Alexandru Călinescu, Dorinel Eremia, Gabriel Stănică – cărora li s-au adăugat doi portari pe măsură: Radu Chiriţă şi Laurenţiu Brănescu.
Acest mod de a aborda eşecurile nu le face bine! Ar trebui mai degrabă să ne bucurăm împreună de performanţele acestor copii şi să ne întristăm doar atunci când nu avem mingi suficiente, echipament sau bani îndeajuns de mulţi pentru centrele de copii şi juniori.

Patru juniori vâlceni, prezenţi la loturile naţionale
Într-un stagiu de pregătire de nouă zile, la Mogoşoaia, pe lângă deja „veteranii” Bogdan Omeag şi Bogdan Vătăjelu (ambii fac parte din lotul Under 16), iată că şi portarul Laurenţiu Brănescu a fost convocat la această selecţionată (cu toate că este mai mic cu un an decât ceilalţi). Este o confirmare a valorii sale, părerea mea fiind că tânărul goal-keeper merita din plin această onoare. Altfel, prin prezenţa în lotul mare al echipei CSM Rm. Vâlcea şi Radu Chiriţă a fost convocat la selecţionata Under 17 a României. Se pare aşadar că portarii vâlceni sunt antrenaţi foarte bine la Vâlcea, având în vedere că şi Alin Bucuroiu a fost chemat frecvent pe la reunirile lotului de tineret – antrenat de Emil Săndoi. Şcoala de fotbal vâlceană produce aşadar, în continuare, talente pe bandă rulantă şi, aşa cum bine remarca un prieten, dacă îmbunătăţim condiţiile de la acest nivel vom fi printre primii din ţară.
Şi când de te gândeşti că această creştere valorică de la copii şi juniori a început odată cu amenajarea terenului sintetic! Şi ce s-ar întâmpla dacă vizavi de acel teren se va construi un bazin olimpic, sală de forţă? Vom avea parte, desigur, de copii mult mai bine pregătiţi, aceasta este clar! Concurenţa este benefică şi naşte valori! Să apreciem aşadar, aşa cum se cuvine, eforturile acestui primar al Vâlcii – domnul Mircia Gutău – care a făcut din baza sportivă din Zăvoi o bijuterie, iar eu zic că odată ce va fi finalizată vom avea mai mulţi copii prezenţi, practicanţi ai sportului-rege şi nu numai.

Cum să arunci „banii din casă” fără să-ţi dea seama?
Dacă înainte eram amuzaţi de deciziile liderului de sindicat de la SC Oltchim SA – domnul Mihai Diculoiu – de a demite antrenorii echipei de fotbal după bunul plac, acum efectiv a dat cu bâta în baltă. Eu zic că, practic, a „scos banii din visteria clubului”! Antrenorul Gicu Deaconescu era singurul care promova tinerii cu mult curaj şi putea aduce, prin aportul său, bani la acest club. Altfel, n-am înţeles niciodată de ce deciziile din cadrul clubului vâlcean sunt luate numai de o singură persoană. Oare cei din Consiliul de Administraţie al acestui club sunt doar marionete, chiar nu au nici un cuvânt de spus când se schimbă antrenorii, ca pe ciorapi? Stăm şi ne crucim cum o echipă de fotbal a ajuns „jucăria” unei singure persoane?
La meciul amical dintre FC Oltchim şi CSM Rm. Vâlcea am putut vedea pe teren un tânăr fotbalist foarte talentat, crescut de antrenorul Gicu Deaconescu. Este vorba de Ionuţ Amza, copilul unui preot din Govora-Sat (iată că sunt şi în rândul feţelor bisericeşti câţiva care cochetează cu fotbalul, iar cei mai în vârstă poate îşi mai aduc aminte de un slujitor al Domnului din Pietrari – Popa ’Neaţă, care efectiv era un microbist înrăit?), care a demonstrat că se poate conta pe el la nivelul Ligii a III-a. Este un junior cu reale calităţi, dar cariera lui fotbalistică depinde, atât de el, cât şi de încrederea pe care antrenorii pe care îi va avea în continuare i-o vor insufla. În plus, o impresie bună a lăsat şi acest Octavian Vasile – un tânăr fotbalist născut în 1991 – tot un produs al antrenorului Gicu Deaconescu. Acesta a fost cu o clasă peste toţi cei care au dat probe la CSM în această vară, s-a văzut desigur că a jucat constant bine la nivelul Ligii a III-a.
Un alt copil promovat de antrenorul Deaconescu la FC Oltchim este Tomescu, jucător adus de la Mihăeşti. Un vârf percutant, serios, cu personalitate. Sperăm ca aceşti copii să aibă continuitate în pregătiri la clubul Oltchim, să fie susţinuţi şi încurajaţi mereu de o persoană competentă, ca Gicu Deaconescu, să nu cadă pe mâna unor „nefericiţi” de antrenori ce mizează pe bătrâni eterni ai echipei, care de cele mai multe ori fac jocurile. Nu de alta, dar de marionete – repet! – ne-am cam săturat!
Dănuţ OMEAG