Solutia morala
A început, poate, războiul lui Ioan Gavrilescu cu sine însuşi. Gavrilescu are prea mult orgoliu pentru a lăsa lucrurile aşa cum erau. Oltchim era, până nu demult, clubul care făcea legea în handbalul feminin. Faptul că s-a dorit acel loc cinci la finalul sezonului trecut şi mai ales ratarea câştigării Challange Cup, astea sunt două lucruri total diferite. “Am fost fraieri că n-a câştigat Challange Cup. Era o cupă europeană şi Oltchim trebuia s-o câştige”, recunoştea în dese rânduri preşedintele clubului vâlcean.
Avea un loc de muncă oarecum călduţ. Avea şi o carte de vizită de invidiat. Pusese pe picioare la Galaţi o echipă din nimic. Şi totuşi a venit la Vâlcea. Sunt convins că nu i-a fost uşor după aceea. Una se aştepta, poate, că găsească la Vâlcea şi alta a găsit, cu siguranţă. Într-un moment în care toată lumea parcă îndreptase “tunurile” pe echipă, profesorul Bădulescu a fost elementul de echilibru, omul care a reuşit să menţină o stare de bine în jurul şi în interiorul echipei.
Uşor, uşor la Vâlcea se reface un mit. Uşor, uşor Vâlcea handbalistică redeschide uşa Europei. Şi nu vrea să facă asta prin dos ci, aşa cum s-a obinuit, doar prin faţă. Nucleul Naţionalei se mută în Polivalentă. Devine, cu siguranţă, o onoare să le vezi, să le auzi, să le saluţi pe Lecuşan, Dinu, Gâlcă sau altele. Cu siguranţă, marea “bombă” a acestei perioade vine tot de la Gavrilescu. A făcut ce-a făcut şi a reuşit s-o convingă pe Valentina Elisei să rămână de acum la Vâlcea. Aşa că după meciurile Naţionalei cu Turcia, cea mai bună extremă a lumii nu mai pleacă în Serbia ci .. la Buzău. Vali Elisei se alătură astfel genialei jucătoare care este Steluţa Luca. Şi sunt semnale că în scurt timp va veni şi Ionela Gâlcă. Ar fi deja trei campioane pentru noi, deşi ele au adus argintul mondial din Rusia, chiar dacă acum sunt doar două.
Nu e momentul şi nu e cazul să facem experienţe. Profesorul Cornel Bădulescu, cel care a ales la momentul acela să-şi sacrifice oarecum cariera, alegând Vâlcea, trebuie să rămână la Vâlcea. Câţi ar fi venit aici într-un moment în care din tribune, la un meci al echipei favorite, se auzeau fluierături şi huiduieli?! Dar mai ales, câţi antrenori ar fi rămas? Bădulescu a strâns din dinţi şi a mers mai departe. Ştia că presa avea dreptate. Ştia că şi publicul avea dreptate în felul lui. Echipa “scârţâia” atunci. Bădulescu a ridicat capul şi a mers înainte. Nu s-a uitat deloc înapoi. Nu era momentul pentru tărăgăneni. Şi a scos-o la capăt. Nici nu concepea altfel. Nu ştiu câţi antrenori ar fi recunoscut cu diplomaţie că presa, la acel moment, avea dreptate. Nu ştiu câţi antrenor ar fi acceptat compromisul de dragul meseriei şi mai ales pentru a-şi respecta contractul. A plâns, cu siguranţă, sufletul său, când a fost huiduit, deşi nu ştiu care să-i fi fost vina.
Acum, Bădulescu, cel care a adus, nu demult, o cupă europeană în România, acum, când are la dispoziţie jucătoare adevărate, Bădulescu îşi va arăta, cu siguranţă, valoarea. Totul e să avem încredere. E important acest lucru pentru că, poate, acum gândurile sale sunt răvăşite. Nu e nevoie de doi antrenori. Au venit Stela şi Elisei. Vor mai veni Lecuşan, Gâlcă şi Dinu. Şi poate celelalte două rusoaice. Ei, şi ce dacă? În orice moment Bădulescu e soluţia. Necesară şi morală.
Ionel GEREA
