„Famiglia” Tudor calcă în picioare libertatea presei

• Peste 25 de salariaţi ai VTV au fost puşi pe liber pentru că n-au mai răbdat abuzurile la care au fost supuşi luni de zile

Pentru familia Tudor, libertatea presei nu este doar o noţiune fără sens, ci şi un preş a cărui utilitate este doar aceea de a fi călcat în picioare. Confundând televiziunea pe care o patronează cu Uzina Mecanică Rm. Vâlcea, Ion şi Maria Tudor au reuşit în doar câteva luni de zile să-şi bată joc de zeci de jurnalişti dar şi de toate principiile presei libere. Plătiţi prost sau deloc, înjuraţi şi bătuţi, trecuţi de pe o firmă pe alta fără a fi consultaţi, de multe ori fără contracte de muncă legal încheiate, obligaţi să facă rabat de la deontologia profesională pentru a servi intereselor politice ale patronilor, mai bine de 25 de jurnalişti au fost daţi afară zilele trecute din VTV, cea mai nouă televiziune locală.

Pretextul: o emisiune în care moderatorul Bogdan Popescu şi-a „permis” să-l critice pe Theodor Stolojan, premierul desemnat de Traian Băsescu.

Investiţie electorală

În luna februarie a acestui an, era lansată cu mare tam-tam cea mai nouă televiziune locală, cu pretenţii de staţie regională, din judeţul Vâlcea. Începea un an electoral bogat iar familia Tudor – una dintre cele mai avute din judeţ, avea nevoie de un instrument media cu care să-şi faciliteze ascensiunea politică. Pentru aceasta, Ion şi Maria Tudor nu s-au uitat la bani: au fost investite sume mari în amenajarea studiourilor, în tehnică şi echipamente. Se pare că întreaga investiţie depăşeşte un milion de euro, cu mult peste posibilităţile oricărui canal media vâlcean. De asemenea, au fost angajaţi zeci de oameni, mulţi dintre aceştia fiind tineri şi în faţa primei provocări profesionale. Fără experienţă, aceşti tineri au sperat că VTV este marea lor şansă de afirmare. Nu au fost atenţi la detaliile formale; li s-au făcut contracte de muncă pe o firmă care până nu demult transporta cărbune de la Berbeşti la CET Govora iar unii dintre ei nici măcar nu au semnat documentele, ci s-au trezit cu acte pe numele lor dar parafate de altcineva. Chiar dacă au constatat că lucrurile nu sunt tocmai în regulă, nu au cerut explicaţii. Aveau nevoie de un loc de muncă, aveau nevoie de bani şi nu-şi permiteau un conflict deschis cu patronatul.
La vremea aceea, Ion Tudor era pe cai mari în PSD. Pusese mâna pe şefia filialei municipale Râmnicu Vâlcea, se înconjurase de oameni răsplătiţi generos cu euro şi funcţii iar acum îşi fixase un obiectiv şi mai ambiţios: îndepărtarea unor lideri ai organizaţiei judeţene, în vederea preluării controlului şi la acest nivel. Conferinţele de presă terne ale lui Ion Tudor erau transmise obsesiv de VTV, în timp ce în ziarul de casă al familiei, finanţat la greu şi de multe ori la negru, erau atacaţi exact acei social-democraţi pe care „famiglia” dorea să-i execute. Lupta se ducea, aşadar, pe două fronturi: pupincureli televizate la adresa conducătorului iubit şi articole denigratoare la adresa „duşmanilor poporului”. Strategia s-a dovedit însă a fi una kamikaze: ahtiaţi după putere, soţii Tudor s-au trezit puşi la punct chiar de cei pe care doreau să-i dea afară din partid. În urma unei decizii arbitrare, prin care Ion Tudor i-a exclus din PSD pe Dumitru Persu şi Constantin Pârvu cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile locale din iunie, conducerea centrală a partidului, în frunte cu Mircea Geoană şi Miron Mitrea a hotărât să taie răul de la rădăcină. Tudor a fost demis din funcţia de preşedinte iar organizaţia municipală – dizolvată.

Jurnaliştii, caii de bătaie ai „famigliei”

După câteva luni de tăcere, în care Ion Tudor a refuzat să iasă la lumină pentru a da ochii cu presa, s-a produs „marea transhumanţă”. În urma unor negocieri subterane, omul de afaceri a făcut pasul către PD-L, ulterior fiind nominalizat drept candidat al acestei formaţiuni pentru Camera Deputaţilor, pe colegiul Horezu. În acel moment, s-a schimbat şi orientarea VTV. De la social-democraţie, postul a virat-o către partidul prezidenţial. Au fost interzise cu desăvârşire criticile la adresa democrat-liberalilor, în acelaşi timp reporterilor şi cameramanilor impunându-li-se boicotarea acţiunilor Consiliului Judeţean. De ce? Pentru că între timp, pesedistul Ion Cîlea devenise preşedinte al acestei instituţii şi implicit, duşman al familiei Tudor. Cameramanii au primit indicaţii clare să nu filmeze chipul lui Ion Cîlea, acţiunile publice la care participa acesta fiind reflectate negativ în jurnalele de ştiri ale VTV.
Ghinionul avea însă să-l urmărească pe Ion Tudor şi în PD-L. Când mai erau doar câteva zile până la demararea campaniei electorale pentru parlamentare, PSD şi-a schimbat candidatul pe colegiul Horezu, în locul fostului ministru al Muncii, Marian Sârbu fiind aruncat în luptă deputatul Aurel Vlădoiu. Lovitură de teatru, în condiţiile în care până în urmă cu ceva timp, Vlădoiu era cunoscut drept un apropiat al familiei Tudor. Politician abil, Vlădoiu a simţit însă, imediat după decapitarea lui Tudor din luna mai, că trebuie să rupă legăturile cu patronii Uzinei Mecanice. Fără a mai putea da înapoi, Tudor s-a angajat într-o bătălie dură cu un adversar extrem de puternic. Având la dispoziţie un buget de campanie enorm, de zeci de miliarde, Ion Tudor a folosit orice metodă pentru a obţine voturile cetăţenilor dar şi pentru a-şi intimida adversarul. În tot colegiul Horezu au fost amenajate corturi în care erau distribuiţi mici şi bere, s-a încercat mituirea primarilor şi au fost organizate adevărate comandouri formate din salariaţi ai Uzinei Mecanice, deghizaţi în jurnalişti ai VTV. La un moment dat, nu mai ştiai dacă mustăciosul care rupe afişe cu Vlădoiu de pe stâlpi este sculer-matriţer sau reporter VTV. În tot acest timp, în urma emisiunilor difuzate de postul familiei Tudor, curgea cu somaţii de la CNA, care constata în fiecare zi de campanie că legea este doar o vorbă în vânt pentru patronatul VTV. Adevăraţii jurnalişti ai televiziunii s-au văzut transformaţi în simpli agenţi electorali, devenind bătaia de joc a cetăţenilor. „Pe unde ne duceam, oamenii ne spuneau că suntem de la PD-L TV. Când ne întorceam în post, eram înjuraţi şi chiar loviţi pentru aşa-zisele greşeli făcute. Nu se mai putea lucra, era o atmosferă extrem de tensionată”, ne-a mărturisit un fost salariat. Cu toate eforturile făcute, Ion Tudor a pierdut în faţa lui Aurel Vlădoiu. Era momentul ca situaţia de la VTV să se inflameze şi mai mult. Înfrânţi şi cu zeci de miliarde cheltuite aiurea, Ion şi Maria Tudor aveau nevoie de un ţap ispăşitor. Nu au avut nevoie să caute prea mult; au găsit câţiva zeci de responsabili pentru eşecul „deputatului Vâlcii de Vest”, care, întâmplător, erau jurnalişti la VTV. La câteva zile de la terminarea alegerilor, o emisiune moderată de Bogdan Popescu a aprins fitilul. Pentru că acesta, împreună cu proaspătul senator liberal Emilian Frâncu l-au criticat pe democrat-liberalul Theodor Stolojan – propus de Traian Băsescu pentru funcţia de premier, Ion Tudor a luat o decizie incredibilă: l-a concediat pe directorul VTV şi a blocat accesul în post pentru 25 de angajaţi care au îndrăznit să se solidarizeze cu colegul lor. În timpul respectivei emisiuni, Maria Tudor şi-a permis să sune în post pentru a cere întreruperea acesteia sau determinarea moderatorului, prin ameninţări greu de reprodus, să înceapă imediat să-l laude pe Stolojan. Bogdan Popescu a refuzat să se conformeze iar imediat după terminarea emisiunii, a fost sunat de Ion Tudor. Acesta i-a spus directorului VTV să-şi caute de lucru într-o altă televiziune, în care poate spune adevăruri care „îi fac lui rău”. Mai trebuie spus că Ion Tudor speră în aceste zile că PD-L îi va găsi un post de secretar de stat sau chiar de prefect. În aceste condiţii, criticile la adresa lui Stolojan au fost interpretate drept un atac direct la propriile interese. Nu avea de unde să ştie că „dragă Stolo” se va răzgândi ulterior, renunţând la candidatură.

Aruncaţi în stradă

12 decembrie, Hotel Maria. Mai bine de 20 de jurnalişti ai VTV, printre care şi Bogdan Popescu au convocat o conferinţă de presă pentru a aduce în atenţia opiniei publice un caz flagrant de încălcare a libertăţii de exprimare, de abuz la adresa drepturilor salariale şi chiar a normelor legale. Pentru că au îndrăznit să nesocotească indicaţiile preţioase ale patronatului cu privire la politica postului, pentru că au vrut să spună lucrurilor pe nume, pentru că au vrut să-şi facă într-un mod decent meseria, pentru că n-au mai suportat jignirile şi bătăile, pentru că au avut tupeul să-şi ceară salariile şi banii pe concedii – toţi aceşti oameni au fost aruncaţi în stradă. Printre ei, şefi de departamente, editori, reporteri, cameramani. În datele de 11 şi 12 decembrie, patronatul televiziunii a interzis intrarea în post, prin schimbarea codului de acces, unui număr de 25 de angajaţi, aceştia neavând voie nici măcar să-şi ridice obiectele personale. În ziua de 12 decembrie, jurnaliştii au semnat şi depus la ITM Vâlcea o sesizare, prin care îi cereau inspectorului şef Ion Nicolăescu să intervină în acest conflict de muncă. Printre altele, ei cer să li se respecte drepturile: plata salariilor, a orelor suplimentare, a concediilor de odihnă şi a celor medicale. În sesizare se mai arată că mai multe persoane au activat în cadrul televiziunii timp de luni de zile, fără a li se întocmi contracte de muncă. De asemenea, atât licenţa de emisie, cât şi contractele de muncă au fost trecute la un moment dat de pe firma Infoservice pe Media Trust, fără ca salariaţii să semneze noile documente. O parte dintre aceştia au refuzat să îşi ia concedii de odihnă de teamă să nu li se oprească bani din salariu. Mai trebuie spus că angajaţii VTV nu au semnat niciodată un contract colectiv de muncă iar concedierile celor 25 de persoane s-a făcut, se pare, fără o bază legală.
Pe lângă sesizarea trimisă ITM, jurnaliştii au redactat şi un comunicat de presă, pe care l-au trimis tuturor redacţiilor vâlcene dar şi altor instituţii – Clubul Român de Presă, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Ministerului Muncii. Printre altele, în acest document semnat de toţi protestatarii – al căror număr s-a ridicat între timp la 27, se arată că a fost contactat deja un avocat care să le apere interesele. În plus, în cursul zilei de ieri jurnaliştii s-au deplasat la CNA, CRP şi Ministerul Muncii pentru a cere ajutorul acestor instituţii. Printre revendicările şi aspectele semnalate de jurnalişti se numără: lipsa unui contract colectiv de muncă dar şi a unor contracte individuale, neplata concediilor de odihnă şi medicale, reţinerea nejustificată a unor sume de bani din salarii, neplata orelor suplimentare şi a diurnelor, nerespectarea contractului de muncă din punct de vedere al majorării salariale, existenţa unor contracte de muncă semnate de către alte persoane decât titularii contractelor. „În consecinţă, nu dorim continuarea relaţiilor de muncă în societăţile actualului patronat dar vrem să ne fie respectate drepturile şi demnitatea”, se mai arată în comunicatul de presă.
Ceea ce se întâmplă în aceste zile cu jurnaliştii de la VTV nu reprezintă un element de noutate pentru presa vâlceană. De-a lungul vremii, patronii unor canale media şi-au permis să calce în picioare libertatea presei, să terfelească demnitatea jurnaliştilor şi să arunce la gunoi deontologia profesională, la comandă politică şi în schimbul unor sume de bani. Pentru prima dată însă, un grup de oameni are curajul să iasă în faţă şi să spună lucrurilor pe nume. Atragem atenţia factorilor responsabili să se implice cu mare atenţie în soluţionarea acestui caz; de modul în care-şi vor face treaba poate depinde viitorul presei vâlcene, şi nu numai.
Octavian HERŢA