Mulţi dintre candidaţii vâlceni au cheltuit miliarde de lei aiurea

• Uninominalul a stors buzunarele politicienilor

Campania electorală a pus la grea încercare bugetele candidaţilor vâlceni la Senat şi Camera Deputaţilor. S-au cheltuit sute de mii sau poate chiar milioane de euro, bani care nu vor apărea, cu siguranţă, în situaţiile financiare înaintate Curţii de Conturi. Votul uninominal i-a obligat pe candidaţii tuturor partidelor să bage adânc mâna în buzunar. Până acum, votul pe listă implica şi el anumite cheltuieli, însă acestea se împărţeau după alte criterii, care ţineau mai mult de şansele celor care candidau sub siglele de partid decât de forţa lor financiară. Costurile mai mici erau influenţate şi de campania unitară, pentru toţii candidaţii aflaţi pe aceeaşi listă.

Banii mulţi nu au asigurat succesul

Introducerea votului uninominal i-a făcut pe candidaţi să-şi gândească separat campaniile electorale şi implicit, bugetele pentru finanţarea acestora. Rolul partidelor s-a diminuat într-o anumită măsură, vizavi de asigurarea finanţării. În afara unor sume colectate la nivel naţional şi local, pentru susţinerea mesajelor generale de campanie, PSD, PD-L şi PNL şi-au lăsat candidaţii să se descurce cum pot. În ceea ce priveşte judeţul Vâlcea, fiecare dintre cei care au luptat pentru un loc în Parlament a fost nevoit să-şi asigure, pe măsura posibilităţilor, bugete de campanie. Şi slavă Domnului, au avut pe ce cheltui banii! În primul rând, pe publicitatea stradală. Banerele şi afişele au înghiţit sume imense, nefiind „iertat” niciun loc ce se preta acestei forme de promovare. Cine a dorit spaţii centrale, la vad, a scos şi mai mulţi bani din buzunar. Sume deloc neglijabile s-au cheltuit şi pe obiectele promoţionale: pixuri, brichete, calendare, pliante iar în unele cazuri, chiar CD-uri cu colinde. Campania a fost o ocazie excelentă pentru firmele de publicitate de a-şi mări substanţial veniturile. Au fost chiar cazuri în care cererea depăşea cu mult oferta, publicitarii plângându-se că au dificultăţi în a-şi procura materialele necesare pentru a onora comenzile candidaţilor. Nu în ultimul rând, bani frumoşi s-au dus pe publicitatea în mass-media. Contractele cu publicaţiile locale au fost sensibil mai mari decât în anii trecuţi, oscilând între o mie de euro şi câteva zeci de mii de euro. De asemenea, televiziunile locale au impus sume record pe minutul de publicitate electorală. Din păcate pentru cei mai mulţi candidaţi, colaborarea cu mass-media locală nu a fost prea profitabilă. Nu întâmplător, candidaţii cu cea mai mare potenţă financiară au injectat sume enorme în ziare care în loc să-i ajute, le-au diminuat şansele să ajungă în Parlament. Cel mai bun exemplu – Ion Tudor, candidatul PD-L pe colegiul Horezu pentru Camera Deputaţilor. La bursa zvonurilor se spune că întreaga campanie a acestuia a costat mai bine de 50 miliarde lei vechi. Nu trebuie să uităm nici de Zvetlana Preoteasa, care a candidat din partea PNL pentru un mandat de deputat în colegiul Drăgăşani. Deşi a încheiat contracte de publicitate pe sume neverosimile – dacă ne gândim la faptul că ministresa trăieşte, cel puţin teoretic, cu un salariu de bugetar, a pierdut cu brio alegerile. La celălalt pol, au existat însă şi candidaţi care au investit sume mai mici, în publicaţii credibile, echilibrate, care i-au ajutat să câştige.

Cheltuieli la negru

Au existat însă o serie de cheltuieli care au fost finanţate din bani negri. Este vorba de vestitele petreceri cu mici şi bere, de pomenile electorale care au fost organizate la scară mare în multe dintre colegiile judeţului Vâlcea. Au fost aruncate miliarde de lei pe mâncare şi băutură, pe mii de pungi cu făină, ulei şi zahăr, au fost orchestrate adevărate chiolhanuri medievale. Acei bani nu se vor regăsi niciodată în bugetul oficial al candidatului care a apelat la acest tip de campanie pentru a convinge electoratul. Acest lucru este valabil şi pentru miliardele alocate mituirii primarilor şi alegătorilor. Avem informaţii că „bunăvoinţa” anumitor edili a fost cumpărată pe 5 sau chiar 10 mii de euro iar costul pentru un vot s-a ridicat în unele cazuri şi la o sută de lei. Nimeni nu a contabilizat aceste sume colosale şi, din nefericire, nici nu există pârghiile necesare pentru ca acest lucru să se întâmple.
Cei mai mulţi dintre candidaţi au preferat să cheltuiască în campania electorală, pe cât posibil, „la negru”, fără factură şi chitanţă, fără contract, fără nimic. Pentru ca situaţiile financiare să nu bată totuşi la ochi, au evidenţiat în contabilitate doar acele cheltuieli minime, care nu s-au ridicat la mai mult de câteva zeci de milioane de lei vechi. Există însă şi situaţii în care s-a făcut campanie „gri”. Mai exact, s-au încheiat contracte cu valori mult sub cele reale. De asemenea, au fost folosite zeci de societăţi comerciale care au decontat cheltuielile; în ceea ce priveşte donaţiile, acestea au fost aproape insignifiante.

Se impune o lege electorală mai puţin ipocrită

În câteva săptămâni, Curtea de Conturi va da publicităţii sumele cheltuite de candidaţi în campania electorală din noiembrie. Nu trebuie să ne facem iluzii; sumele evidenţiate în rapoartele cu pricina vor fi formale, sub limita maximă admisă de lege. Poate că legiuitorul ar trebui să dea dovadă de mai puţină ipocrizie în redactarea unei noi legi electorale, în special la capitolul ce ţine ce cheltuielile prilejuite de campaniile electorale. Toată lumea este de acord că o campanie costă de cel puţin cinci ori mai mult decât limita maximă admisă. Şi atunci, de ce să ne mai ascundem după deget?
Octavian HERŢA