Diverse

Mihai Persu, un adversar incomod pentru Pintilie

• fostul şef al AJF Vâlcea intenţionează să candideze din nou la şefia forului fotbalistic judeţean

La doi ani de la demisia din funcţia de preşedinte al AJF Vâlcea, Mihai Persu vorbeşte pe şleau despre problemele acute cu care se confruntă fotbalul judeţean. În amplul interviu care urmează, Persu încearcă să tragă încă un semnal de alarmă în privinţa managementului defectuos al lui Pintilie, care a generat numai haos, iar acest lucru este evidenţiat cât se poate de bine şi de nivelul valoric al grupărilor care activează în competiţiile organizate pe plan local. Cum pentru mulţi reprezentanţi ai fotbalului vâlcean Mihai Persu a rămas un personaj important, intenţiile sale de a candida iarăşi la funcţia de preşedinte al AJF nu par a fi deloc exagerate.

„Mă simt încă dator celor care m-au votat preşedinte”

• Mai e puţin şi se fac trei ani de când Gheorghe Constantin a părăsit AJF pentru a deveni preşedinte al CCA. Credeţi că a fost benefică pentru fotbalul naţional numirea lui la şefia Comisia Centrală de Arbitri?
– În mod sigur, a fost benefică. Un lucru este clar, Costică-Vâlcea a reuşit să liniştească oarecum spiritele destul de încinse de la nivelul Ligii I, pentru că a apelat la o echidistanţă recunoscută. Este un tip prin excelenţă diplomat, care a reuşit să calmeze lucrurile şi aţi văzut că în scandalurile de la nivelul Ligii I n-au mai fost în fiecare etapă focalizaţi exclusiv arbitrii. Nu în mod excesiv. Înainte au existat destul de multe probleme. Repet, s-a întâmplat asta şi datorită diplomaţiei de care Constantin a dat dovadă în permanenţă. Este un tip „hârşâit” într-ale fotbalului şi eu consider că rămâne cea mai bună variantă la acest moment pentru CCA. Aici am o opinie formată pentru că, de bine, de rău, sunt şi am fost în lumea fotbalului şi am rămas apropiat de fenomen.

• Credeţi că Gheorghe Constantin îşi doreşte să mai revină vreodată la AJF ?
– Îmi este destul de greu să cred că şi-ar dori să revină, pentru că funcţia de preşedinte al AJF este, în bună măsură, una de uzură. Şi atunci nu văd motivul pentru care domnia sa şi-ar dori din nou să redevină şef la AJF.

• Totuşi, dumneavoastră vă doriţi această funcţie care spuneţi că este insignifiantă pentru Constantin…
– Da, mi-o doresc, pentru că mă simt încă dator celor care m-au votat preşedinte în februarie 2006. Consider că demisia mea ulterioară din această funcţie a fost mai mult un gest de demnitate pe care l-am făcut. Ştiţi foarte bine că înainte de Adunarea Generală din august 2006 am afirmat clar că dacă nu-mi trece proiectul de îmbunătăţire a fotbalului judeţean îmi voi da demisia. Am încercat pe undeva să pun presiune pe conducătorii din fotbal. Din păcate, nu mi-a ieşit. Am avut şi eu momente mai delicate în acea perioadă şi n-am pregătit foarte atent acea Adunare Generală, care în mod normal ar fi trebuit să fie un succes. Pentru că delegaţii nu au aprobat acel proiect, dar mai ales pentru că declarasem că-mi voi da demisia în condiţiile în care demersurile mele nu vor avea succes, am ales să plec de la AJF, iar demisia a fost un gest de demnitate. Din păcate, nu mulţi au perceput-o aşa. Dar în viaţă trebuie să-ţi asumi, cu bune şi cu rele, toate acţiunile pe care le întreprinzi. Tocmai de-asta vă spun că încă mă simt dator celor care m-au votat în 2006, pentru că, dacă vă aduceţi aminte, au fost foarte mulţi cei care au dorit să schimbe sistemul.

• Ce părere aveţi despre fotbalul judeţean şi despre activitatea AJF Vâlcea în cei doi ani care au trecut de la demisia dvs. din funcţia de preşedinte a acestui organism?
– În toată această perioadă am rămas detaşat de fotbalul judeţean, n-am fost prezent la nici un meci, am încercat să stau cât mai departe de fenomen. Şi asta din două motive. Pe de-o parte pentru că dacă aş fi apărut prin preajmă ar fi avut tot timpul actualii conducători un anume motiv de a invoca faptul că nu pot să lucreze pentru că nu sunt lăsaţi în pace, iar pe de altă parte am şi fost foarte prins cu alte probleme, atât în afaceri, cât şi în politică.

„Viitoarele alegeri ar trebui să aibă loc la finele anului 2009”

• Când se încheie în mod normal mandatul actualului preşedinte al AJF?
– În mod normal, alegerile ar trebui organizate în noiembrie 2009. Constantin a fost ales în noiembrie 2005, aşa că mandatul de patru ani al preşedintelui expiră în noiembrie 2009. Îmi aduc aminte că atunci când am preluat această funcţie, în februarie 2006, deci la trei luni după alegerea lui Constantin, a existat chiar o discuţie foarte clară în Adunarea Generală, în care s-a stabilit că mai am 3 ani şi vreo 9 luni de preşedinţie, mai exact până în noiembrie 2009. Mă rog, s-ar putea ca acest lucru să fi fost valabil pentru mine, dar să nu mai fie valabil şi acum pentru Pintilie! Însă aşa ar trebui să se întâmple, pentru că scurta mea şedere, apoi interimatul lui Neacşu şi în fine actualul mandat al lui Pintilie se pot întinde doar în cei patru ani de mandat ai lui Constantin. Nimeni nu poate prelungi acel mandat la cinci ani. Aduceţi-vă aminte că la fel a fost situaţia şi-n cazul vicepreşedintelui Viorel Neacşu, care-a fost ales la jumătatea mandatului lui Constantin, dar a avut nevoie ca şi el să intre din nou în cursă în noiembrie 2005. În mod normal şi legal atât durează mandatul preşedintelui AJF şi al vicepreşedinţilor, din 2005 şi până în 2009. Alegerile care au avut loc în februarie şi august 2006 sunt încadrate în acelaşi mandat. Deci, în mod normal, şi eu sunt convins că aşa se va întâmpla, alegerile pentru conducerea AJF vor avea la sfârşitul anului 2009. Nu am nici o îndoială că FRF, de exemplu, ar putea decide altfel.

• Ar trebui să se procedeze ca în politică…
– Într-adevăr, pentru că în fond acestea sunt regulile atunci când vine vorba de alegeri, inclusiv în politică. Toată lumea cunoaşte cum s-a prezentat situaţia, de exemplu, în Bucureşti, după alegerea lui Băsescu ca preşedinte al ţării, în decembrie 2004, atunci când el era deja primar general al Capitalei, fiind ales oficial în iunie 2004. Videanu a mai avut de stat doar trei ani şi jumătate, nu patru ani. Aceasta cred că trebuie să fie situaţia şi la AJF, orice altă prelungire a mandatului este ilegală. Altfel însă, nici nu ştiu ce mai prevede noul statut, pentru că s-ar putea ca actuala conducere să-l fi modificat după placul ei. Un lucru este foarte clar, iar eu îmi menţin părerea că aceşti ani sunt pierduţi pentru fotbalul judeţean, tocmai datorită incapacităţii actualului conducător de a moderniza fotbalul şi de a veni cu un nou management. Din păcate, el nu are cum să facă acest lucru. Nu vreau să folosesc vorbe dure, dar este destul de limitat în a se putea exprima, în consonanţă cu noile cerinţe şi cu ceea ce înseamnă managementul modern, dacă pot să-l numesc aşa. Ceea ce spuneam atunci este valabil şi acum. Şi, din păcate, se perpetuează.

• Şi dacă se vor face baze sportive, se vor face tot prin grija primarilor, nu a altcuiva…
– Un lucru este foarte clar, nu se poate face nici un fel de dezvoltare pe termen mediu şi lung a fotbalului judeţean, fără a fi luate în considerare primăriile. Vedeţi şi la nivelul Râmnicului, o echipă care-a fost cândva un brand în Divizia A naţională, atâta timp cât n-a fost implicată municipalitatea, nu s-a mai auzit nimic de fotbalul vâlcean, stadionul intrase în paragină, tocmai pentru faptul că toate costurile de întreţinere a unei baze sportive sunt foarte mari şi deţinătorul bazelor sportive în judeţe este Consiliul Local din fiecare localitate. Ori, cine crede că se poate dezvolta un program fără a face o asociere cu Consiliile Locale din localităţile judeţului, se înşeală. Deci, numai printr-o colaborare cu Consiliile Locale şi cu Consiliul Judeţean se poate face o dezvoltare. De aici trebuie plecat, de la infrastructură. N-avem infrastructură atunci în mod sigur nu vom avea nici performanţe. Pentru că nu are unde să se creeze această performanţă. Aţi văzut şi dvs. ce condiţii sunt la nivelul judeţului. Eu rămân la părerea că primul pas spre performanţă rămâne această Ligă a IV-a. Şi atunci ea trebuie condensată, pentru a strânge toate valorile la un loc. Sunt echipe meteorice care apar şi dispar. Dar cele care depind de primării, au însă toate şansele să şi continue.

• Un exemplu bun în acest sens ar putea fi situaţia de la Drăgăşani, acolo unde schimbarea primarului poate aduce bine sau rău. Ce ne puteţi spune despre Cristian Nedelcu, mai ales că face parte din acelaşi partid cu dvs. Ştiţi ceva despre intenţiile sale legate de fotbal?
– Sper, şi sunt convins de fapt, că domnul Nedelcu va fi apropiat de sport. Vreau să menţionez însă aici că în perioadă cât am fost preşedinte la AJF, eu am fost cel care-a reintrodus oraşul Drăgăşani în circuitul naţional fotbalistic, pentru că acolo s-a desfăşurat primul meci de baraj pentru promovarea în Liga a III-a. Am beneficiat atunci de toată deschiderea din partea Consiliului Local şi a celor care conduceau primăria.   

• Care ar fi reţeta succesului în relaţia dintre fotbal şi politică?
– Atâta timp cât nu ai o bază sportivă proprie, o investiţie serioasă, este foarte clar că pe termen lung nu vei avea un câştig. Chiar şi eu pot fi un exemplu în acest sens, pentru că am apărut în fotbal la un moment dat, ca preşedinte şi sponsor în acelaşi timp, dar n-am avut forţa de a duce fotbalul la un nivel superior tocmai datorită acestor lipsuri şi a faptului că fotbalul la acest nivel este o gaură neagră, este doar un hobby, nu este aducător e venituri. Şi atunci poate aduce beneficii pentru edilii unor localităţi care investesc în fotbal pentru a-şi câştiga simpatie în faţa electoratului, pentru ca numele localităţii lor să fie vizibil, în permanenţă în atenţia presei vâlcene. Aici trebuie stimulaţi primarii şi, vă spun, cine crede că la nivel local, judeţean, fotbalul se poate dezvolta fără sprijinul politicului, se înşeală. Sunt nişte naivi cei care cred acest lucru.

• Politicul, dar şi presa au rolul lor în dezvoltarea fotbalului judeţean. Aţi avut anumite probleme din acest punct de vedere. Cum vedeţi acum lucrurile?
– Categoric, presa este importantă. Am avut mai mult sau mai puţin dispute cu presa. Şi sunt inerente la un moment dat. Însă vreau să spun că am avut în general o relaţie bună cu presa, la fel ca şi acum. Chiar şi în momentele în care au existat divergenţe, niciodată n-am depăşit stadiul de dialog.

„Dacă rămâneam la AJF, Pintilie ar fi plecat”

• Unii oameni vă acuză că sunteţi principalul vinovat pentru haosul de acum de la AJF, pentru că aţi fost cel care l-aţi readus în atenţie pe Pintilie, i-aţi dat unele sarcini şi apoi v-aţi retras, permiţându-i să devină şef…
– Înainte de alegeri eu am avut o discuţie cu Pintilie prin care am încercat să-l atrag de partea mea în lupta pe care-am avut-o cu Lovin. În acel moment, Pintilie a refuzat categoric să intre în echipă cu mine, dacă pot să spun aşa, însă el a privit lucrurile în felul următor. Probabil că a zis: „Din două rele, o aleg pe cea mai puţin rea!”. Din punctul lui de vedere, varianta cea mai puţin rea eram eu, pentru că nu sunt un tip răzbunător şi chiar îmi doream să fac performanţă. Lovin este un tip mai aprig, mai coleric. Eu am avut o colaborare cu domnia sa şi ştiu ce spun. Dar în esenţă este un tip „mişto”, folosind un jargon. Iar atunci Pintilie nu a mai avut ce să facă. În momentul în care n-a mai intrat în turul doi al alegerilor m-a ales pe mine. Însă în continuare lucrurile s-au întâmplat altfel decât m-am aşteptat. Aşa cum ştiţi, în conformitate cu prevederile statutului, dacă preşedintele se află în incapacitatea de a conduce activitatea AJF sau în situaţia de a se retrage, deleagă un vicepreşedinte pentru a se ocupa de activitate. Ceea ce eu chiar am făcut în Adunarea Generală în care mi-am prezentat demisia. I-am delegat sarcinile de conducător lui Viorel Neacşu. Însă Neacşu a bătut în retragere, s-a fofilat, iar Pintilie a profitat de situaţie. Apoi jocurile s-au făcut între ei. Vreau să vă spun însă un lucru: dacă nu mi-aşi fi dat demisia nu numai că astăzi Pintilie nu era preşedinte, ci probabil că nici n-ar mai fi fost prin AJF. Ştiam exact ce poate Pintilie, îi cunoşteam exact caracterul, precum şi celelalte probleme, inclusiv de moralitate, pe care le-a avut şi le are! În 1997, când am fost numit preşedinte la FC Vâlcea, unul din primii oameni cu care am stat de vorbă pentru a-l aduce antrenor la centrul de copii şi juniori a fost acest Pintilie. Pe care îl apreciam la acel moment şi pe care l-am rugat să mi se alăture. M-a refuzat. Când am avut ulterior discuţii vizavi de candidatura mea la AJF, i-am adus aminte şi de acest amănunt. A zis că nu-şi aduce aminte ca eu să fi discutat vreodată cu el. Nefiind un tip conflictual am acceptat să lucrez cu el la AJF Vâlcea, pentru că mi-am dorit în primul rând să am linişte în acest organism. Numai că omul avea prea multe frustrări şi trăia cu impresia că încerc să-l evit. Însă, aşa cum bine se ştie, deciziile executive într-o Asociaţie Judeţeană de Fotbal, la fel ca şi la FRF, le iau preşedintele şi secretarul general. Ceilalţi – adică vicepreşedinţii şi preşedinţii comisiilor – au atribuţiuni care sunt stipulate clar de regulament. Culmea e că nu am fost împotriva colaborării, iar pentru a evita orice discuţii, tot timpul am avut dialoguri, şi cu Pintilie, şi cu Neacşu. Cu Neacşu mai puţine pentru că era din Drăgăşani şi venea mai rar pe la Asociaţie, însă cu Pintilie vorbeam zilnic. L-am rugat special să vină la sediul AJF, să putem discuta. Însă nu puteam să-i dau mai multe atribuţiuni decât strict cele care erau stipulate de regulament.

• Spuneţi că dacă aţi mai fi fost astăzi la AJF, Pintilie nu mai era acolo. Asta ar fi însemnat să trădaţi oarecum înţelegerea pe care-aţi avut-o pentru a ajunge şef?
– Categoric, Pintilie n-ar mai fi fost acolo. Dar nu spun că l-aş fi dat afară. Şi el, şi Neacşu, aveau acelaşi statut ca şi mine: cu toţii eram aleşi de Adunarea Generală. Deci nu avem posibilitatea să-l dau afară. Sunt convins, însă, că n-ar mai fi fost la AJF deoarece s-ar fi retras singur.

• Vă e teamă de un duel cu Pintilie pentru alegerile următoare?
– Niciodată. Însă nu ştiu dacă îşi va mai manifesta intenţia a candida. Este prematur acum să vorbim despre acest aspect. Aşa cum este prematur ca şi eu să spun astăzi că voi candida la preşedinţia AJF în 2009. Pentru că nu se ştie unde voi fi atunci. Dar, dacă astăzi sau în următoarele luni ar fi alegeri, în mod sigur aş candida, tocmai pentru a-mi pune proiectul în practică, cel pe care-l aveam în cap încă din 2006. Sunt convins sută la sută de viabilitatea lui. Şi n-a fost utopică nici Casa Fotbalului. Mai ales că acum, în condiţiile actuale, ar fi mult mai uşor de realizat. Oricum, am văzut că o bună parte din măsurile pe care eu le-am avut în programul electoral sunt aplicate de actualii conducători ai AJF.

• Va fi interesat de urmărit o dispută între doi candidaţi sprijiniţi de PSD. Se ştie prea bine că, oarecum pentru a-şi asigura spatele, Pintilie a ţinut morţiş să-l numească pe Constantin Pârvu în funcţia de preşedinte de onoare. În plus, la una dintre Adunările Generale pe care le-a Pintilie prezidat, a fost prezent şi Ion Câlea…
– Nu se poate spune că va fi o dispută între doi candidaţi susţinuţi de PSD pentru că aici nu e vorba de politică. Dar bineînţeles că prin numirea lui Pârvu ca preşedinte onorific, Pintilie a căpătat o bună susţinere din partea organizaţiei judeţene a PSD. Din păcate, eu n-am avut această susţinere în 2006 şi, cu regret o spun, dacă aş fi beneficiat de acest lucru cred că mi-ar fi fost mult mai uşor să îmi pun în aplicare programul. Dar viaţa merge înainte. Iar eu cred că nici nu se pune problema cine va beneficia de susţinerea PSD în cazul în care eu aş candida la şefia AJF. În mod sigur, susţinerea ar fi una singură, în favoarea mea.

„Voi fi prezent tot mai des pe stadioanele din judeţ”

• Dintre cei care v-au susţinut, vă mai este cineva alături?
– Nu pot să răspund cu certitudine la această întrebare pentru că din momentul în care m-am retras din fotbal, în afară de felicitări de sărbători, n-am mai avut vreo altă legătură cu susţinătorii mei. Ce vă pot spune clar este faptul că o dată cu începerea noului campionat voi fi prezent din nou pe stadioanele din judeţ.

• Veţi fi prezent pe stadioanele din judeţ în calitate oficială, ca observator?
– Este puţin probabil să intru în corpul de observatori AJF. Îmi doresc în schimb să revin în corpul de observatori FRF. O să depun şi o cerere în acest sens. Dar o să încerc să ajut şi să fiu aproape de fotbal şi de primăriile din judeţ. O să încerc să fac lobby şi la nivelul Consiliului Judeţean şi la primarii care nu au o deschidere deosebită spre fotbal şi în mod sigur – de ce să nu recunosc? – acolo unde sunt primari PSD voi încerca să fac demersurile necesare pentru a avea o activitatea fotbalistică cât mai amplă. Totodată, o parte din ideile şi planurile pe care le aveam la AJF, voi încerca să le pun în practică cu sprijinul acestor edili locali, pentru că prioritar la ora actuală este să aducem cât mai mulţi copii către fenomen.

• Credeţi că măsura aceasta, cu campionatul de copii şi juniori pentru echipele de Liga a IV-a, este una bună?
– Am militat tot timpul pentru introducerea campionatului de juniori. Însă nu ştiu dacă această acţiune nu este făcută cumva din birou. Eu am propus-o, iar dacă nu mă înşel am şi validat-o în Adunarea Generală din august 2006, atunci când am luat decizia ca din acest campionat 2008-2009 să se reintroducă obligativitatea constituirii unor echipe de juniori la nivelul Ligii a IV-a. Tocmai de aceea am şi oferit acest răgaz de doi ani pentru ca echipele să se poată organiza, să nu fie luate pe nepregătite. Însă nu ştiu dacă la ora actuală echipele care activează în acest eşalon au reuşit să-şi pună la punct baza de selecţie şi fondul de jucători.

• V-aţi gândit la o echipă de conducere cu care să colaboraţi la o eventuală reîntoarcere la AJF?
– E prematur să vorbesc, însă sunt destui oameni de calitate. Chiar şi din actuala conducere. Am o relaţie bună cu mulţi dintre cei care sunt acum. M-au sunat, am mai stat de vorbă. Trebuie analizate toate compartimentele. Când am fost preşedinte am numit la Comisia de Disciplină şi la cea de Apel numai persoane din afară fotbalului. Erau numai jurişti, oameni pregătiţi care ar fi învăţat în patru sau cinci luni statutele şi regulamentele FRF şi sunt convins că am fi avut câştig de cauză pe termen mediu şi lung. Oamenii erau total dezinhibaţi, nu aveau nici o treabă cu fenomenul, erau doar profesionişti pe domeniul lor de activitate.

„Unele persoane din AJF sunt devotate sistemului, nu unui preşedinte anume”

• Din actuala conducere cine credeţi că este potrivit pe funcţia pe care-o ocupă?
– Repet, sunt destul de mulţi oameni de calitate. Dar trebuie să înţelegeţi că până la urmă pentru mulţi dintre ei este până la urmă o problemă mai mult existenţială. Şi oamenii, indiferent cine va fi la conducere, vor fi devotaţi nu unei persoane anume, ci vor fi devotaţi sistemului. Şi atunci eu nu pot să-l acuz, decât într-o oarecare măsură, pe Tomoiagă, pentru că eu am l-am sprijinit într-un anumit moment. Oricum, el va fi mereu în fotbal, la fel cum va fi mereu în fotbal şi Ion Tudorică. Cu Tudorică am avut, nu ştiu dacă aş putea să-l numesc aşa, un mic conflict. El poate aşa l-a perceput la vremea respectivă. Dar statutul pe care-l avea în acel moment, de funcţionar public, nu-i permitea, ca timp, să se ocupe, aşa cum mi-aş fi dorit eu, de Asociaţia Judeţeană de Fotbal. Şi a perceput acel moment total altfel decât cum l-am gândit eu. A considerat că îl dau la o parte, pur şi simplu. A privit acea idee a mea ca şi cum ar fi fost un afront adus personalităţii sale, dar n-a fost deloc aşa. L-am apreciat pe Tudorică, îl apreciez în continuare ca şi om de fotbal, însă, repet, statutul lui la acel moment, de funcţionar public, nu-i permitea o implicare activă, aşa cum mi-aşi fi dorit eu. Iar despre Tomoiagă, pot spune că eu l-am promovat şi de aceea spun că el nu e devotat unei persoane, ci sistemului şi nici nu-l acuz pentru acest lucru.

• În privinţa arbitrajului vâlcean… Credeţi că a progresat în ultimii ani?
– Nu am văzut nici un fel de progres. Dar s-ar putea să vorbesc în necunoştinţă de cauză. Nu ştiu la ora actuală câţi arbitri au promovat, câţi sunt de perspectivă. N-am aceste informaţii şi aş fi răutăcios să spun că e pe un drum ascendent sau nu. Eu nu am văzut public aceste lucruri, dar e posibil să se lucreze bine la comisie şi să apară nişte rezultate. Nu cunosc amănunte.

• Ca preşedinte, aţi fost cel care a renunţat la prezenţa în funcţia de şef al Comisiei de Disciplină a lui Constantin Lazăr. Până la urmă şi AJF-ul a renunţat la dânsul. Nu ştim, însă, dacă definitiv…
– Am renunţat pentru că era incompatibil. Lazăr, din punctul meu de vedere, a fost şi rămâne o persoană de calitate. Însă, am fost şi eu dezamăgit, pe undeva, la un moment dat, de anumite percepţii ale dumnealui vizavi de ceea ce doream eu să fac. Am renunţat la serviciile sale datorită incompatibilităţii care se crease, conform noului statut al FRF de la acel moment. Nu ştiu pe ce baze Lazăr a rămas în continuare preşedinte al comisiei, pentru că era incompatibil, dar deja sunt probleme care sunt apanajul Adunării Generale a AJF. Dacă oamenii n-au reacţionat… Dar, ce să-i faci, e o mare nebuloasă la AJF în acest moment. Nu se ştie cât durează mandatul preşedintelui, cel a vicepreşedinţilor, aşa că ce ne mai miră alte lucruri!

• Pe cine aţi vedea potrivit în fruntea Comisiei de Disciplină?
– Aş vedea în continuare o comisie formată din oameni din afara fotbalului, o comisie independentă, cum este de fapt şi la FRF. Şi vreau să vă aduc aminte de comisia pe care-o creasem la AJF, una excepţională. Am strâns laolaltă adevărate personalităţi: fostul inspector-şef al Inspectoratului de Poliţie Vâlcea, domnul Dinu, secretarul primăriei Călimăneşti, Ionuţ Didoiu – jurist, conferenţiar universitar de la Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, precum şi un tânăr avocat din Baroul Vâlcea. Ori, să-mi fie iertat, dacă nici această comisie nu era imparţială, atunci unde să mai găsim oameni potriviţi? Erau persoane care nu se văzuseră în viaţa lor unii cu alţii şi sunt convins că aş fi avut câştig de cauză. Numai că, vă aduceţi aminte, un tip pătimaş cum este Dan Săraru, atunci s-a considerat nedreptăţit şi a avut o reacţie vehementă, fără să se gândească la faptul că doream să facem un lucru pe termen lung şi să fie bine. Dar mulţi din acest sistem sunt încă obişnuiţi să mai existe o intervenţie, să mai existe un dialog. Ori dacă ai o comisie cum era aceasta, chiar dacă s-ar fi ajuns la vreunul de acolo cu intervenţii, era greu ca acela să-i influenţeze şi pe ceilalţi. Trebuia să se creeze o prea mare afinitate, iar asta se putea doar într-un timp îndelungat, dar în nici un caz la acest nivel, neretribuit, fără implicaţii financiare mari. Deci existau toate premisele ca acţiunile şi deciziile lor să fi fost întotdeauna corecte.

• Promovarea ratată de Hidroelectra este a treia consecutivă. Asta e un semn că nu avem fotbal performant sau credeţi că sunt şi alte motive care stau la baza acestor nereuşite din meciurile de baraj pentru Liga a III-a?
– Vor mai fi şi alte promovări ratate. Pentru că n-avem fotbal de valoare! Nu văd nici la anul o echipă care să facă saltul spre Liga a III-a. Repet, vor mai fi şi alte promovări ratate, pentru că, repet, atâta timp cât nu se investeşte la bază, nu ai de unde să asiguri un fond uman de calitate. Ori asta înseamnă infrastructură, bani, iar cei care diriguiesc fotbalul local să fie oameni capabili, de calitate. Bani, nu în sensul de a plăti jucătorii, pentru că aici este iar o mare tâmpenie. Trebuie să facem clar o distincţie între fotbalul amator şi cel profesionist. De aici se şi creează confuzia asta, fotbalişti care au un fel de contracte, primesc bani. Nişte anomalii de nu se poate! Amator, conform statutului, este cel care nu înregistrează venituri, care nu are venituri suplimentare. Practic nu se investeşte decât în pregătirea pe care-o face sportivul. În momentul în care discuţi că-i mai dai o primă de joc, deja nu se mai vorbeşte de amatorism. Deci noi trebuie să diferenţiem foarte riguros acest lucru. La acest nivel este clar că nu se poate discuta decât de amatori. În anumite momente, jucătorii pot să fie recompensaţi cu o masă sau ceva de genul acesta. Dacă există totuşi investitori serioşi şi tind spre un anumit statut, de non-amatori, în acele condiţii trebuie să-şi creeze şi cadru. Din acest punct de vedere eu aş veni acum cu o altă mentalitate şi aş cere clar: ori sunteţi amatori şi atunci aşa rămâneţi sau dacă vreţi alt statut, asta putem s-o prevedem în cadrul AJF. Veniţi cu bonitate, demonstraţi că puteţi şi atunci discutăm altfel. Şi o să vedeţi că lucrurile se simplifică. Pentru că cei care au bani şi, într-adevăr, vor să investească serios, vor răspunde pozitiv. Cei care nu au bani, vor accepta să rămână la stadiul acesta. Adică nu trebuie să ne păcălim, pentru că e păcăleală ce se întâmplă la ora actuală.

• Credeţi că s-a implicat şi AJF-ul în această luptă de la nivelul Ligii a IV-a, de la promovare şi de la retrogradare?
– Mi-e greu să fac o asemenea afirmaţie, pentru că n-am fost implicat pe plan competiţional. Dacă aş fi fost lângă fenomen, v-aş fi spus. E foarte posibil să se fi implicat, însă mi-e greu să cred acest lucru. Pentru că, vedeţi dvs., nu se pot implica decât prin arbitraje sau prin jocuri de culise. Speculaţii se pot face. Dacă acum te apuci să speculezi faptul că Pintilie a fost angajatul lui Mazilu, este clar că teoretic Pintilie l-ar fi putut susţine pe Mazilu. Însă la fel de clar e faptul că Pintilie s-ar putea să se fi despărţit de Mazilu în relaţii mai puţin amiabile. Deci nu ştim adevărul exact şi atunci, vă repet, sunt speculaţii. E adevărat că nu iese fum fără foc, dar totuşi cred că toate acestea rămân la stadiul de speculaţii.

• Apropo de Dan Mazilu. Mulţi sunt cei care-l acuză că a stricat fotbalul vâlcean, cu felul său. Apare o dată la patru ani, în preajma alegerilor, aruncă o perioadă cu bani în stânga şi-n dreapta, după care gata: pleacă!. Credeţi că acesta ar fi motivul principal pentru retragerile şi revenirile repetate în fotbalul organizat?
– Mi-e greu să cred. Eu zic că nu, cunoscând-l bine pe Mazilu. Şi chiar nu văd ce interes ar fi avut din punct de vedere politic. Şi apoi, să fim realişti, interesul lui ar fi fost în zona Lăpuşata, de unde se trage. Ori echipa pe care-a susţinut-o anul trecut s-a numit Dinamo Horezu, a jucat pe la Fîrtăţeşti, n-a avut nici o treabă cu locul lui de baştină. Cum ar fi putut să atragă imagine din punct de vedere politic? Pentru asta ar fi trebuit să investească la un alt nivel. Eu cred totuşi că îi place fenomenul, dar preocupările unui sponsor la un anumit moment ar putea să fie altele decât să arunce cu banii într-o activitate care oricum nu aduce beneficii. Şi cu atât mai puţin politice în ceea ce-l priveşte. Însă, aşa cum şi eu mi-a dorit să fiu în fenomen şi face parte din sufletul meu fotbalul, aşa şi el, la un anumit moment, simte nevoie să revină lângă fotbal. Şi sunt convins că dacă lucrurile ar merge pe un trend ascendent şi lucrurile s-ar stabiliza la nivelul AJF, altfel ar fi situaţia. Eu îl văd pe Dan Mazilu în continuare în fotbal.

• Dvs. faceţi parte acum şi din Consiliul Local al Râmnicului. Aveţi o oarecare putere de decizie şi în privinţa sportului, a fotbalului. Să ne aşteptăm la propuneri în beneficiul fotbalului?
– Odată cu intrarea în Consiliul Local este clar că voi fi o voce puternică, în sprijinul sportului, însă puterea de decizie aparţine consilierilor PDL, pentru că sunt majoritari. Iar noi, cei din opoziţie, nu putem decât să argumentăm pro sau contra acţiunilor sau a hotărârilor de consiliu pe care le iniţiază actualul legislativ, în speţă primarul Gutău şi consilierii PDL.

• Oricum, primarul Gutău a fost până acum aproape de sport. Poate chiar pro-fotbal. În privinţa asta cred că aţi fi pe aceeaşi lungime de undă, nu?
– Da, pentru că dumneavoastră ştiţi foarte bine din activitatea mea sportivă, fotbalistică, din punct de vedere al conducerii, am fost tot timpul doritor de performanţă, dornic ca Râmnicul să performeze şi să ajungă din nou în primul eşalon şi aş fi cu toată voinţa mea şi cu toate atuurile care le-aş putea avea la un moment dat, pentru susţinerea fotbalului vâlcean, pentru revenirea lui în Liga I.
Nicolae CIUCESCU

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button