3 decenii de când politicienii ţin „în conservare” reactoarele 3 şi 4, cele care ar asigura independenţa energetică a României

În 2022, se împlinesc 30 de ani de când reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă stau „în conservare”. Probabil că, în situaţia în care, după Revoluţia din Decembrie 1989, la conducerea României nu s-ar fi succedat nişte politicieni corupţi, vânduţi străinilor, incompetenţi, lipsiţi de patriotism şi rău intenţionaţi, aceste reactoare ar fi fost finalizate şi, acum, ar fi asigurat independenţa energetică a ţării noastre. Ba am fi avut suficiente resurse să şi vindem energie electrică în Republica Moldova şi altor state din regiune. Am ajuns în situaţia dramatică de astăzi din cauză că absolut toate partidele care s-au perindat pe la Cotroceni şi pe la Palatul Victoria au vândut bucată cu bucată această ţară. Am ajuns şi din cauză că serviciile secrete din România se ocupă de găinării, nu de interesul naţional. I-am văzut zilele trecute pe câţiva liberali dând vina pe PSD pentru faptul că zeci de mii de oameni, în Bucureşti şi nu numai, îngheaţă de frig, că facturile au crescut şi de 6-7 ori sau că CFR se pregăteşte să tragă obloanele după explozia preţurilor la energie. Atenţie! Într-o ţară cu atâtea resurse… Ei bine, liberalii, ca şi pesediştii, sunt ultimii în măsură să vorbească. Şi unii, şi alţii şi-au bătut joc de această ţară şi asta fac şi astăzi. Cum să deschidă gura liberalii când energia este pe mâna lor de atâţia ani? Cum să ne mire că reactoarele de la Cernavodă stau în conservare când Virgil Popescu, ministru al Energiei de atâta vreme, nu e capabil să formuleze o frază coerentă darămite o strategie sau un plan de finalizare a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă ori să gândească şi să facă o amărâtă de negociere cu Bruxelles-ul, în interesul României, bine… atunci când încă mai putea evita dezastrul? Incompetenţi avem şi o treaptă mai jos şi primul nume care ne vine în minte este cel al liberalului vâlcean Gheorghe Ioniţă, unul dintre principalii benficiari ai sincurilor peneliste. A fost pus în multe funcţii de conducere, deşi mai multă „carieră” face pe zgură. Una dintre funcţiile pe care pare să le ocupe degeaba este cea de preş.edinte al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare. În 2020, a fost plătit cu aproape 20 de mii de euro pentru „prestaţia” de la CNCAN. A mai primit salariu 51.184 lei de la ICSI şi 21.060 lei pentru că este în CA. Aproape două miliarde pe an, adică de 17-20 de ori mai mult decât amărâţii ăia de pensionari care au construit România, dar trag ponoasele pentru prostiile politicienilor. Alţi „Gheorghe Ioniţă” regăsim şi în conducerea Nuclearelectrica, Electrocentrale Grup, Hidroelectrica, Oil Terminal, Conpet, Romgaz şi lista ar putea continua. Zeci de lipitori de afişe plătiţi din bani publici ca să îngroape această ţară. Ruşine!