„Baschetul masculin românesc a progresat enorm în ultimii cinci ani”

• antrenorul Cristian Achim a făcut o scurtă analiză a fenomenului, a vorbit despre cum a ajuns să conducă o echipă de frunte din Liga Naţională, dar a tras şi un semnal de alarmă în ceea ce priveşte sportul vâlcean, care tinde să moară, încet, dar sigur

* Cum e viaţa de antrenor în Liga Naţională, la aproape cinci ani după proiectul BC Rm. Vâlcea?

– În mod clar, faţă de perioada BC Rm. Vâlcea, lucrurile se prezintă cu totul altfel. E un alt nivel şi o altă mentalitate. Ce-i drept, acum antrenez şi într-un alt oraş, care are o altă tradiţie în baschet decât Râmnicul. Sportul acesta se trăieşte altfel la Oradea decât la Vâlcea. Poate tocmai de aceea, activitatea decurge şi mult mai bine.

* Nivelul valoric al campionatului este superior celui de acum cinci ani, când antrenaţi la BC Rm. Vâlcea?

– Întrecerea internă a crescut foarte mult în valoare, faţă de acum cinci ani. Baschetul masculin românesc a progresat enorm după 2008. Iar asta şi prin prisma faptului că, în prezent, se investesc mai mulţi bani decât în trecut. Aşa se întâmplă de regulă când se fac investiţii serioase, în mod evident apare şi progresul. Astfel, dacă în 2008 existau doar câteva echipe foarte bune, acum sunt vreo 10-12 cu o valoare destul de apropiată. Dintre acestea, trei sunt net superioare din punct de vedere al bugetului: CSU Ploieşti, BC Timişoara şi Gaz Metan Mediaş. Însă, şi celelalte sunt puternice. Iar asta pentru că s-au realizat investiţii foarte mari, pentru achiziţionarea unor baschetbalişti de valoare. Practic, în meciurile directe dintre acestea, nu se poate şti niciodată cine porneşte cu prima şansă. În opinia mea, în acest moment, Liga Naţională de baschet masculin se situează pe locurile 8-10 la nivel european, ceea ce reprezintă un lucru extraordinar. De aceea, foarte mulţi oameni au început să urmărească meciurile de baschet, iar sălile sunt arhipline peste tot în ţară. Practic, baschetul este sportul cu cea mai mare popularitate după fotbal. Dacă e să ne raportăm la numărul de practicanţi, baschetul atrage însă cel mai mare număr de spectatori.

* În noiembrie 2009, aţi preluat o echipă orădeană fără veleităţi de play-off, pe care aţi condus-o acum în fruntea ierarhiei. Cum a fost posibil acest lucru, mai ales că nici nu beneficiaţi de un buget la fel de mare ca al «granzilor»?

– Într-adevăr, din punct de vedere al investiţiilor, noi ne situăm cam pe locurile 6-9. Dar am muncit foarte mult pentru a ajunge pe primul loc.

* De când sunteţi la Oradea, a existat o suplimentare de la an la an a bugetului, pe măsura performanţelor?

– Aşa s-a întâmplat în primii doi ani. Bugetul de anul acesta este însă similar celui din sezonul trecut. Sincer, ne-am fi dorit mai mult, dar am înţeles imediat că nu se poate. Şi totuşi, cu investiţii mai mici, iată că am făcut o treabă frumoasă. Nu avem un buget de locurile 1-5, dar totuşi suntem în frunte. Numai cu multă muncă, răbdare şi continuitate s-a putut ajunge aici. Iar asta se simte şi prin numărul mare de spectatori care urmăresc meciurile de la Oradea. Oamenii s-au îndepărtat de alte sporturi, cum ar fi fotbalul, dar situaţia e contrară în ceea ce priveşte baschetul, practic, i-am adus alături de noi.

* Aşadar, performanţele echipei sunt superioare bugetului pus la dispoziţie…

– Într-adevăr. Şi, din fericire pentru noi, rezultatele au fost superioare în toţi aceşti trei ani şi jumătate de când eu antrenez la Oradea. Iar asta reprezintă o mare bucurie pentru mine şi pentru toţi cei implicaţi în bunul mers al lucrurilor la această echipă. În baschet, nu este un lucru uşor să obţii o performanţă superioară bugetului pe care-l ai la dispoziţie. Se poate un an, dar deja suntem la al patrulea sezon, iar asta denotă că aici se munceşte serios pentru a se realiza lucruri frumoase. Şi vreau să mai spun ceva: în acest moment, la Oradea, avem poate cel mai frumos public din ţară. Nu sunt deloc subiectiv, dar pur şi simplu, acesta este adevărul. Spectatorii noştri sunt fabuloşi din toate punctele de vedere. De altfel, pe site-ul csm-oradea.ro, care aparţine suporterilor, se poate observa şi câtă emulaţie s-a creat în jurul acestei echipe. Lucrul cu care mă mândresc cel mai mult este acela că, în trei ani, am reuşit ca, de la 50 de spectatori, câţi au fost la primele mele meciuri ca antrenor la Oradea, să avem parte acum de o sală arhiplină, cu peste 2500 de oameni în tribunele Arenei «Antonio Alexe». Iar asta vorbeşte de la sine despre modul exemplar cum se munceşte şi despre faptul că orădenii apreciază tot ceea ce se întâmplă aici. La meciul cu Gaz Metan Mediaş, din acest sezon, s-a înregistrat probabil cea mai mare afluenţă de public de după 1989. Iar asta, repet, spune multe despre munca deosebită pe care o facem noi.

* Ce şanse vă acordaţi pentru obţinerea titlului de campioană? Anul trecut aţi ajuns în Final Four în Cupa României şi aţi câştigat medalia de bronz. Credeţi că e posibil să repetaţi performanţa şi în campionatul naţional?

– Nu prea cred asta, pentru că play-off-ul este cu totul altceva. În sistemul acesta este foarte greu să faci faţă până la capăt dacă nu investeşti foarte mult. Ca în oricare alt sport, şi aici tot banul contează. Cele trei echipe pe care le-am enumerat mai înainte sunt şi principalele favorite la titlu. CSM Oradea nu are deocamdată forţa de a se bate pentru trofeul de campioană sau pentru o medalie, însă asta nu înseamnă că vom renunţa din start la luptă. Este o onoare că ne aflăm pe primul loc în clasament, în momentul de faţă, dar ştim exact care ne este valoarea.

* În 2006, s-a pornit un proiect frumos, BC Rm. Vâlcea, care din păcate a sucombat cam repede, după doar doi ani. Câţiva jucători lansaţi odată cu acea echipă şi-au făcut însă o carieră în baschetul de primă ligă din ţară: Dragoş Andrei, Vasile Ştefan, Rareş Paşca.

– Într-adevăr, iar acesta este un lucru remarcabil, de care pot să fiu mândru. Aşa cum se cunoaşte, acea echipă s-a format pe scheletul „CSŞ Rm. Vâlcea”. De atunci, n-a mai existat o altă generaţie din care să mai răsară atâţia jucători de valoare. După cunoştinţele mele, nicăieri în ţară nu s-a mai întâmplat aşa ceva, şi anume să fie lansaţi trei jucători în prima ligă. Din punctul meu de vedere, este o performanţă fantastică. Vasile Ştefan a jucat până anul trecut la CSM Oradea, însă acum s-a transferat la o echipă din a doua divizie, Concordia Chiajna. În ceea ce-l priveşte pe Dragoş Andrei, acesta evoluează în prezent la BC Timişoara. La momentul actual, alături de mine a mai rămas doar Rareş Paşca. Şi pe el îl consider însă format tot de mine, chiar dacă nu a crescut la CSŞ. Puţini ştiu că, în momentul când l-am adus de la Divizia B, se cam lăsase de baschet. Rareş şi-a relansat cariera la BC Rm. Vâlcea. Se poate spune aşadar că şi el s-a format tot la Vâlcea.

* Credeţi că Râmnicul va mai avea vreodată o echipă în prima ligă de baschet masculin?

– Probabil că da, dar nu cred că acest lucru se va întâmpla prea curând. Din păcate, fără investiţii serioase şi fără oameni de sport sufletişti, nu se poate face nimic. Este dramatic că, în ceea ce priveşte Vâlcea, nu se întrevede nicio speranţă. Iar asta deşi Râmnicul a fost, la un moment dat, un oraş dedicat sportului şi toţi vâlcenii se mândreau cu acest lucru. E suficient să ne aducem aminte câte echipe de primă ligă au existat de-a lungul anilor, care au reprezentat mai multe discipline sportive. În special înainte de 1989, dar chiar şi după aceea. Acum, am rămas doar cu handbalul feminin, cu Oltchim-ul, ceea ce este absolut jenant pentru un oraş ca Rm. Vâlcea. Şi se ştie câte probleme au fost şi cu această echipă, care nu are siguranţa că va mai exista de anul viitor. În opinia mea, ar fi păcat să dispară, deoarece este ultimul lucru care face să se mai vorbească de Vâlcea la nivel sportiv, pe plan naţional şi nu numai. Din păcate, repet, se poate întâmpla să dispară pentru că în Râmnic nu mai există oameni iubitori de sport dispuşi să se implice şi nici autorităţile locale nu mai acordă prea mult sprijin. Nimic nu se poate realiza fără aceşti doi factori şi fără foarte multă voinţă. (N.C.)