A avut dreptate Mateescu? Reabilitarea judecătorească a lui Gutău, în 2019

În iunie 2016, judecătorul Bogdan Mateescu invalida mandatul lui Mircia Gutău, explicând, printre altele, că „birourile electorale de circumscripţie sunt organe administrative, fără atribuţii jurisdicţionale, compuse din reprezentanţi ai partidelor politice şi, de regulă, un magistrat”. „Hotărârile acestor birouri nu pot avea autoritate de lucru judecat, acest efect putându-l avea doar hotărârile judecătoreşti pronunţate, logic, de instanţele de judecată”, detalia Mateescu.

„De altfel, trimiterea expresă a art. 31 alin. 4 din legea 215/2001 la cazul de invalidare, constând în neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate nu doar că permite, ci obligă instanţa învestită în cadrul procedurii de validare să procedeze ea însăşi la analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în acest sens. Această concluzie este subliniată şi în urma raţionamentului ad absurdum: dacă un birou electoral de circumscripţie ia o hotărâre de acceptare a candidaturii – iată, nu de validare a sa – prin votul reprezentanţilor partidelor politice şi minorităţilor naţionale care, în orice configuraţie, sunt majoritari, s-ar ajunge la învestirea unui ales care nu ar îndeplini în mod manifest condiţiile legale, reglementate în mod imperativ, dacă instanţa de validare ar fi împiedicată să le analizeze ea însăşi, cu consecinţa încălcării art. 1 alin. 5 din Constituţia României, în componenta referitoare la supremaţia Constituţiei şi la respectarea legilor”, a mai argumentat magistratul. Instanţa a adăugat că, potrivit art. 6 alin. 2 din Legea 115 / 2015, nu pot fi aleşi: a) cetăţenii care fac parte din categoriile prevăzute la art. 40 alin. 3 din Constituţia României, republicată; b) persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1, precum şi persoanele cărora li s-a interzis prin hotărâre judecătorească definitivă exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice. Relevanţă în cauză a avut-o situaţia reglementată la art. 6 alin. 2 lit. b, teza a doua, anterior menţionată, întrucât, din fişa de cazier a persoanei a cărei validare se solicita, ataşată din oficiu dosarului cauzei, rezulta că “aceasta este cunoscută cu antecedente penale, fiind vorba despre un infractor condamnat de două ori pentru fapte de corupţie”. „Prin decizia penală 273/27.01.2010, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de trei ani şi 6 luni pentru săvârşirea, în calitate de primar al municipiului Rm. Vâlcea, a infracţiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 din Codul penal anterior (din analiza conţinutului deciziei menţionate, accesibilă pe site-ul instanţei supreme, reiese că aceluiaşi infractor i-a mai fost aplicată şi pedeapsa complementară a interdicţiei drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal anteriori, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei). Prin decizia penală 797/12.06.2014 a Curţii de Apel Craiova, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea, în calitate de primar al mun. Rm. Vâlcea a infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 ind. 1 şi 248 din Codul penal anterior (din analiza conţinutului hotărârii, în portalul EMAP accesibil instanţei, reiese că i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interdicţiei interdicţiei drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal anteriori, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale)”, completa preşedintele de la acea vreme al Judecătoriei Rm. Vâlcea. Instanţa a subliniat, totodată, că pedepsele complementare au fost contopite în temeiul art. 35 din Codul penal anterior. “Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin încheierea penală nr. 1945/2014 (definitivă prin încheierea penală nr. 753/2014 a Tribunalului Mehedinţi), a contopit pedepsele complementare astfel aplicate – cea de la art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal anterior numai în partea comună, respectiv dreptul de a fi primar – şi a constatat că executarea lor începe la data de 24.03.2013, dată la care pedeapsa principală rezultantă în urma contopirii executate prin Decizia penală 797/12.06.2014 sus menţionată a fost considerată ca executată. Prin urmare, executarea pedepselor complementare contopite a fost epuizată la data de 24.03.2015, anterior, aşadar, perioadei de referinţă din cauză. Cu toate acestea, însă, instanţa, procedând la o analiză atentă a conţinutului condiţiei de eligibilitate incidente, constată că, din cuprinsul său enunţat la art. 6 alin. 2 lit. b din Legea 115/2015, lipseşte sintagma “pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege”. Astfel, legea interzice alegerea persoanelor cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice. Această împrejurare determină instanţa, singura în măsură să interpreteze legea la cauza dedusă judecăţii, să analizeze mai amplu reglementările incidente şi să constate că legiuitorul a prevăzut această sintagmă în alte situaţii. De exemplu, reglementând interdicţia de a alege, legiuitorul a stabilit, prin art. 6 alin. 1 lit. b din aceeaşi Lege nr. 115 / 2015, incidentă cauzei, că nu pot alege persoane cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. Extinzând analiza, instanţa constată că şi în alte domenii reglementarea este diferită, cuprinzând sintagma menţionată. Astfel, prin Legea 208/2015, privind alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor, mai exact prin art. 4 din acest act normativ, s-a stabilit că nu pot alege dar nici nu pot fi alese în aceste funcţii persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a alege, respectiv de a fi ales, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege. (…) Concluzia care se desprinde este că legea a limitat, în cazul alegerii în funcţiile publice de primar, consilier local sau judeţean, exercitarea dreptului de a fi ales doar la nivelul existenţei unei hotărâri prin care s-a aplicat interdicţia dreptului de a fi ales, fără limita tradusă în termenul stabilit prin hotărâre judecătorească, de acţiune a interdicţiei astfel dispuse, opţiunea sa în cazul alegerii deputaţilor, senatorilor prin prisma interdicţiei fiind dublu condiţionată, de data aceasta, pe de-o parte la inexistenţa unei hotărâri definitive de interzicere a drepturilor, iar pe de altă parte la intervalul de timp stabilit chiar în cuprinsul hotărârii sau în lege”, a mai apreciat, în motivarea sa, judecătorul Bogdan Mateescu. Magistratul a lămurit şi problema duratei pe care poate funcţiona interdicţia. Legea penală reglementează remediul prin care interdicţiile, incapacităţile şi toate celelalte restricţii decurgând din condamnare pot fi înlăturare. Este vorba despre instituţia reabilităţii. Potrivit art. 169 alin. 1 din codul penal, reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile ce rezultă din condamnare. “Unui infractor condamnat, chiar şi pentru infracţiuni de corupţie şi chiar dacă acestea au fost săvârşite în funcţia în exerciţiul căreia se solicită validarea, i se pot înlătura decăderile, incapacităţile şi restricţiile decurgând dintr-o hotărâre de condamnare doar dacă demonstrează o anumită perioadă de timp, anume prevăzută în lege, că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia şi numai dacă o instanţă penală constată aceste aspecte. (…) Concret, din fişa de cazier a persoanei a cărei validare se solicită, rezultă că nu există doar o hotărâre definitivă de condamnare, ci două. Nu există nicio dovadă că infractorul (n. red. – Mircia Gutău) astfel condamnat ar fi fost reabilitat din aceste condamnări. De altfel, având în vedere ultima condamnare, nici nu ar fi putut fi reabilitat având în vedere faptul că ultima condamnare a fost dispusă în 2014, iar termenul de reabilitare judecătorească, iar nu de drept, stabilit de lege în cazul de faţă, este de 4 ani şi se calculează de la data ultimei condamnări, potrivit art. 166 alin. 1 lit. a din Codul penal. În consecinţă (…) interdicţia prevăzută de art. 6 lit. b teza ultimă este activă, astfel încât, în cauză, nu este îndeplinită condiţia de eligibilitate constând în inexistenţa unei hotărâri definitive prin care s-a aplicat interdicţia exercitării dreptului de a fi ales”, a concluzionat instanţa, în 2016, invalidând alegerea lui Mircia Gutău, candidat PER, în funcţia de primar al Râmnicului.

Mircia Gutău a atacat la Tribunal hotărârea Judecătoriei Rm. Vâlcea şi a câştigat, fiind instalat în funcţie, în cele din urmă.

Abia zilele trecute, Mircia Gutău a introdus la Judecătoria Rm. Vâlcea o acţiune pentru reabilitarea judecătorească despre care vorbea Bogdan Mateescu (art. 527 NCPP). Primul termen a fost pe 20 august, când a fost admisă declaraţia de abţinere formulată de judecătorul Vlad Valentin. Următorul termen este astăzi. (va urma)