Promovări vâlcene şi reţete de succes

Sportul nu mai stârneşte marile pasiuni de odinioară. Aproape orice aură de farmec e împrăştiată ca scoicile şi algele duse pe plajă de atâtea şi atâtea valuri media, iar prădătorii numiţi interese ori pariuri (incluzând aici tot ce presupun aceşti doi termeni) sunt la datorie, gata să ciugulească. Avem ºi reþetele de succes, puse la punct de marile grupãri sportive ale lumii, însã nici ele nu sunt ocolite de tentaþii. E clar cã nu mai e romantismul curat de pe vremuri, nici nu poate fi aºa când dacã vroiai sã-þi vezi favoriþii nu aveai altã cale decât sã mergi la stadion. Întors ºi stors, sportul ºi-a cam pierdut candoarea.
Visul celor de la Damila Măciuca de a-si vedea echipa evoluând  în Liga a II a e aproape împlinit. Într-un judeþ al proiectelor sportive eºuate, într-un judeþ în care doar handbalul feminin rezistã mai mult decât trebuie, Damila s-a inventat  din nimic. Succesul nu e negociabil ºi, ca ºtire, perseverenþa nu e la fel de interesantã ca un proiect futurist pe-o planºã. Ignoranþii doar comenteazã ºi nu înþeleg, mulþi vâlceni fãrã consistenþã vorbesc doar de blaturi ºi aranjamente. Dar Damila e un exemplu de ceva ce nu prea avem în Vâlcea. E un exemplu de ceva ce existã, rezistã ºi creeazã emoþii. Mare lucru în ziua de azi. Reþeta succesului? E reþeta brevetatã de alþii ºi pusã foarte bine în practicã de cei de la Damila.Echipa va promova la pas, în doar un sezon, dupã o reþetã sigurã: jucãtori de valoare, experimentaþi, plãtiþi bine, ce-i drept ºi cu o bunã organizare la nivelul clubului. Da, ar fi fost frumos ca echipa sã fie formatã doar din jucãtori tineri, crescuþi aici, sã se închege un nucleu care sã promoveze în 2-3 ani. E frumoasã placa cu proiectul, cu juniorii, cu pepiniera, rãbdarea. Doar cã nu pare deloc realistã.Pentru cã oricât am încerca sã demonstrãm contrariul ºi sã credem în visele juniorilor noºtri, se pare cã reþeta mercenarilor funcþioneazã mult mai bine. Nu vreau sã rãpesc meritele tinerilor valoroºi vâlceni ce evolueazã la Damila.Au demonstrat ºi vor avea ºansa sã demonstreze cã pot ºi mai mult.Felicitãri tuturor!
Îmi place Liga a IV-a. De la câþiva metri de teren, simþi ceva ce din tribuna mare ori de la televizor nu percepi la fel. Orgoliu în stare purã, mândrie localã, forþã, curaj, spirit de echipã, sacrificiu, durere ºi multe altele pe care viaþa nu þi le oferã toate la un loc, în asemenea cantitate ºi concentraþie. Ambiþii mari, jucãtori care cred cã meritau mai mult de la cariera lor, spectatori pãtimaºi care ar muºca oricând din adversari. E un spectacol uman cum rar întâlneºti altundeva. ªi de foarte multe ori e ºi fotbal curat, în dese rânduri mai bun ca la alte nivele. Privit aºa, cu îngãduinþã, fotbalul mic e senzaþional ºi îþi aduce mari satisfacþii. Dacã vrei luptã, energie ºi adrenalinã, talent ºi muºchi între douã porþi, cu o minge la mijloc, te duci la fotbal. Liga a IV-a vâlceanã se apropie de final,iar lupta se dã între Posada Periºani ºi CSM Drãgãºani. Care e mai bunã dintre ele? Vom vedea la final. Ce trebuie sã aibã cea mai bunã echipã din Liga a IV-a? De obicei, când te gândeºti la cei mai buni, îþi vin în minte jucãtori tehnici, care fac spectacol, care dau goluri multe. În Liga a IV-a de la noi sunt destui mingicari, sunt destui jucãtori buni sau foarte buni, care vãd bine jocul, care pot crea o fazã din nimic, care fac spectacol. Dar oare e destul? Ce-i mai trebuie unei echipe pentru a fi cea mai bunã din Liga a IV-a? Îi mai trebuie constanþã, atitudine, personalitate ºi un sprijin de toate felurile… Fãrã a supãra pe cineva,personal cred cã Posada Periºani va ieºi victorioasã.Au folosit aceeaºi reþetã a jucãtorilor de valoare ºi experimentaþi ºi se pare cã la noi e singura care dã roade.

• Ec. Mădălin DOBRE