Acasă Karate Paul Dinu şi-a băgat bunurile la amanet pentru a participa la Campionatul...

Paul Dinu şi-a băgat bunurile la amanet pentru a participa la Campionatul Mondial de Karate Shotokan

6908
0

Între 28 şi 30 aprilie, şase sportivi de la secţia de karate a clubului Chimia, ar fi trebuit să reprezinte judeţul nostru şi România la Campionatul Mondial de Karate Shotokan, din Bulgaria, de la Varna. Este vorba despre Paul Dinu, Andi Ştifu, Dmitri Gustiuc, Andreea Bîlă, Silviu Ghiţă şi Nicolae Stanciu.

Federaţia Română de Karate, de la care aşteptau sprijinul, le-a transmis, însă, că se află în imposibilitatea de a susţine participarea lor la Mondiale întrucât nu a semnat contractul de finanţare cu Ministerul Tineretului şi Sportului. În aceste condiţii, a făcut un apel către clubul Chimia, pentru asprijini această acţiune a sportivilor vâlceni. Răspunsul celor de la CS Chimia nu a fost favorabil. Conducerea acestuia a spus că nu poate interveni în acest caz, dat fiind faptulcă este vorba despre o competiţie de nivel mondial, unde sportivii concurează pentru ţară, în principal. Astfel, doi dintre cei care ar fi trebuit să ne reprezinte în Bulgaria, Ştifu şi Gustiuc, au anunţat deja că nu vor face deplasarea la Varna, din cauza lipsei banilor. Costurile participării la o astfel de competiţie sunt însemnate şi nu-şi permit să le suporte din propriul buzunar. Mergând pe deviza „luptăm pentru culori şi nu pentru conducători”, ceilalţi patru sportivi vâlceni (Bîlă, Dinu, Ghiţă şi Stanciu) s-au hotărât să facă, totuşi, un efort şi să vină cu bani de acasă pentru a lupta din nou pentru glorie sportivă şi pentru a face cinste României la Mondiale.
Paul Dinu a spus că lui şi celorlalţi sportivi care vor face deplasarea în Bulgaria nu le-a fost deloc uşor să găsească banii necesari pentru participarea la Mondiale. „Plecăm singuri, pe cont propriu, cu sandvişurile în ghiozdan. Vom închiria un apartament la Varna, pentru că nu ne permitem să stăm la hotel, unde vor fi cazaţi ceilalţi sportivi din lotul naţional. Pentru a putea achita taxele de participare, ne-am băgat bunurile la amanet. Am citit pe un site (sport1x2) o poveste care se aseamănă, oarecum, cu a noastră, dar care datează din anul 1924, despre «Cum AM (N-AM) participat la Prima Olimpiadă de Iarnă din istorie, de la Chamonix». Se spune că: «Pe 25 ianuarie 1924, la poalele Mont Blanc-ului, în Franţa, la Chamonix, plecau la drum jocurile primei Olimpiade de Iarnă. Propriu zis erau 10 zile de întreceri într-o „săptămână” sportivă dar, peste ani, competiţia avea să fie asimilată drept Olimpiadă. Locul era cunoscut, cu 100 de ani în urmă se construiseră primele cabane, apoi muşterii se adunaseră…câtă frunză, câtă zăpadă. Sporturile de iarnă respirau, la acea vreme, în România. Pe la 1920, la Râmnicu Vâlcea fusese cantonat un regiment de ostaşi condus de Nicolae Pleşoianu. Acesta, iubitor de mişcare, se apucase de construit o…pistă de bob. Doi ani a durat lucrarea sa, pe Dealul Capela. Pleca de la „Boul de Piatră”, trecea prin oraş, traversând două străzi, dar nu era bai, pentru că pe atunci existau doar două maşini în urbe. Se lungea pe doi kilometri. Fii de librari, Iorgu Arsenie şi Constantin „Tiţă” Rădulescu se ştiau de ceva vreme, ambii terminând liceul „Alexandru Lahovari” din localitate. Părinţii – negustori librari – aveau ceva bani. Cei doi iubeau bobul. Îl plătiserăpe maestrul Rodeanu să construiască două boburi – „Vâlcea 1” – de două locuri şi „Avalanşa”, de patru. Cu primul se antrenau, al doilea era pentru competiţii. Unii spun că „Avalanşa” era o minunăţie. Bob de lemn, cu volan de maşină – aşa era moda, cu sistem de două frâne – unul tip grapă, altul tip cârlig. La antrenamentele din România cei doi se descurcă. Problema nu e sportivă, ci de natură economică. Părinţii îi ajută, negustorii şi boierii locului fac chetă. Pleacă – 12 zile pe drum – cu bobul plin de bomboane, ciocolată, batoane de salam, cizme de piele, pieptare de oaie, fiecare ce a
putut dona, pentru a economisi banii. Ajung la Chamonix, se înscriu la „preliminarii”, termină bine, câştigă trei cupe. Apoi vine anunţul: „Nu puteţi concura la bobul de patrudecât dacă sunteţi din aceeaşi ţară!” La antrenamente s-au găsit cu doi elveţieni, la „oficial” nu mai merge! De unde să ia doi români? Pierd înscrierea deşi, practic, sunt acolo! Un fel de am fost şi n-am fost. Revin în ţară, continuă cu sporturile de iarnă. Bobul „Avalanşa” – sau ce a mai rămas din el – e parcat la „Muzeul Satului” din Râmnicu Vâlcea. Oficial, avem prima participare patru ani mai târziu, la St. Moritz, în Elveţia». Cam aşa sună povestea. Din păcate, deşi a trecut aproape un secol de atunci, noi ne regăsim în astfel de situaţii tragi-comice. E greu de crezut că în 2017 un sportiv este nevoit să plece pe banii lui, cu rucsacul în spate, la un Campionat Mondial, dar asta e realitatea”, a precizat Paul Dinu. (S.S.)