Partide, partide mari și “licurici”, în perioada “coronavirus”
De-a lungul istoriei post decembriste, pe scena politică a României, au apărut sute de partide (peste 300) care au dorit din motive patriotice declarate (dar de cele mai multe ori din motivele personale ale celor care le-au creeat) să participe la viață politică, să intre în Parlament și, bineînțeles, să acceadă la Putere.
Fărâmițarea liberală din prima parte a anilor ’90 a făcut ca, pe scena politică a țării, să apară PNL-AT ( PL ’93), PAC, ULB, PNL-CD, PNL Câmpeanu şi PNL Cerveni, care s-au reunificat spre finalul anilor nouăzeci. FSN-ul lui Ion Iliescu, “emanația” Revoluției române, s-a divizat și el (și continuă divizarea) în FDSN și PD (FSN), apoi în PDSR, PD și APR, ca în final, prin rebrenduire în PSD și PDL, acesta din urmă să se contopească cu PNL, în 2014. După ’89, în perioada de “pionierat” a vieții politice românești (ieșită și descătușată din / de marasmul comunist), au reușit să intre în Parlament partide precum PUNR, PDAR, PSM, PRM sau UDMR. Cele mai longevive au fost cele două partide naționaliste aflate în contrapondere pe scena politică, UDMR și PRM, primul dintre ele datorită faptului că reprezintă voința politică a principalei minorități din România, iar cel de-al doilea datorită fostului lider, controversatul și carismaticul Corneliu Vadim Tudor.
În jurul anului 2010, au apărut și două partide naționalist-populiste, UNPR și PP-DD. Au ajuns în Parlament la alegerile din 2012 (primul dintre ele pe ușa din dos), dar nu au “strălucit” decât 3-4 ani.
Momentul actual al vieții politice românești ne arată o scenă politică dominată de cele două mari partide, unul de dreapta, celălalt de stânga, PNL și PSD, primul condus de Ludovic Orban – aflat la apogeul carierei sale politice, cel de-al doilea – condus de nu se știe exact cine. Al treilea partid ca reprezentare parlamentară este USR, partidul “speranței” pe zona corporatistă și a unei părți din generația tânără. Ființează decent în Parlament UDMR și PMP, apărând terenul cucerit cu greu în trecut. Din păcate, în acest moment, Parlamentul are în componență și două partide “de lider”, Alde și Pro România, aflate acum sub pragul electoral dat de sondaje (Alde chiar sub 3%), care în momentele de criză “semnalizează”. Semnalizează prezența lor (încă) pe scena politică actuală și încearcă să-și dea importanță sperând că doar-doar vor intra din nou în Parlament la alegerile care urmează la sfârșitul toamnei. Cu un comportament duplicitar și mincinos de foarte multe ori al celor doi “mari” lideri, Tăriceanu și Ponta, acești licurici ai politicii românești actuale, nu vor avea nici o șansă în viitor.
Nu pot încheia fără a aminti, din păcate și decăderea marelui partid istoric, PNȚ (devenit PNȚCD pe la mijlocul anilor nouăzeci), distrus de foarte slaba guvernare 1997-2000 și de marea greșeală de a nu crește tineri de valoare lângă bătrânii uzați în închisorile comuniste. Pandemia de coronavirus (căreia îi va urma în mod sigur o nouă criză economică mondială) ne va arăta și în politica dâmbovițeană cine rezistă, cine se dezintegrează, cine dispare și… cine apare!
Prof. Dan Săraru
