O viaţă dedicată fotbalului! Constantin Pintilie, la ultima zi în calitate de preşedinte al AJF Vâlcea

„Daniel Demetrescu merită să conducă fotbalul vâlcean. Dacă el va fi ales preşedinte, voi rămâne alături de AJF”

Azi (vineri, 24 mai), este zi decisivă pentru viitorul fotbalului vâlcean. După o viaţă dedicată sportului-rege, şeful AJF Vâlcea, Constantin Pintilie, se retrage din activitate. În vară va împlini 68 de ani. A luat contactul cu sportul din primii ani de şcoală. A fost fotbalist apreciat, arbitru, antrenor, iar apoi conducător. În fruntea AJF a stat 13 ani ca preşedinte. De asemenea, şi-a desfăşurat activitatea ca vicepreşedinte timp de 8 ani. S-a mai aflat, pentru o perioadă, în Biroul Executiv şi ca simplu membru. Timp de 25 de ani a beneficiat de sprijinul oamenilor de fotbal din judeţ, care au considerat că este potrivit pentru a le reprezenta interesele. În această perioadă, s-au realizat lucruri bune, s-au făcut, însă, şi greşeli. „Talibanul” şi le asumă pe toate. Spune că nu regretă nimic, nici faptul că acum patru ani a anunţat că nu va mai candida la şefia AJF şi a făcut tot posibilul pentru a nu fi tentat să-şi schimbe opţiunea. „Jackie” îşi doreşte ca Daniel Demetrescu să rămână, în locul său, preşedinte la AJF. Are şi argumente pentru care-l susţine cu toată convingerea. Despre trecutul ca fotbalist, ca arbitru, ca antrenor şi conducător, despre tot ce a însemnat fotbalul în viaţa sa, despre perioada petrecută la AJF şi viitorul fotbalului vâlcean, Constantin Pintilie a vorbit liber, în cadrul unui interviu pe care vi-l redăm în continuare.

• Cum a început toată povestea, când aţi luat primul contact cu fotbalul?

• Sunt născut în oraşul Drăgăşani. Tata a fost ofiţer în cadrul Armatei. Ne-am mutat la Rm. Vâlcea. Sunt vâlcean get-beget! La 7 ani m-am dus la şcoală şi la fotbal. Şcoala am făcut-o la Nr. 5. Profesorul Ştefănescu m-a îndrumat să merg la fotbal. Am ajuns la domnul Miclea, fostul director de la ICSMI. Apoi am mers la Chimia. Am ajuns sub comanda antrenorului Ştefan Tănase. La vârsta de 17 ani, nea Aurică Teodorescu m-a solicitat la echipa mare, care era în Divizia C. M-am luptat, m-am pregătit şi am început să joc. Toată viaţa am evoluat pe postul de fundaş central. Au fost situaţii excepţionale când am mai jucat ca fundaş lateral dreapta.

„Nu am pe nimeni pe conştiinţă. Adversarii au mai plecat loviţi, cu o gleznă paradită, dar nu am rupt picioare”

• Aţi fost stâlpul apărării Chimiei, în perioada de graţie a fotbalului vâlcean. Glumind acum, în cariera dumneavoastră aţi rupt câteva picioare?

• Nu am rupt nici un picior, nu am pe nimeni pe conştiinţă. Dar am dat. Trebuie să recunosc. Adversarii au mai plecat loviţi, cu o gleznă paradită, cu o tibie cramponată. După ce am ajuns la echipa mare, am reuşit să promovez în Divizia B. Ne-am luptat cu FC (Fabrica de Conserve) Caracal pentru a prinde barajul. Am câştigat şi am mers la barajul pentru Divizia B la Bucureşti. Meciurile s-au jucat pe stadionul din Regie, al echipei Sportul Studenţesc. Ne-am luptat cu Tulcea, Plopeni şi Suceava. Ne-am clasat pe primul loc şi am promovat în Divizia B. Se întâmpla acest lucru în anul 1970, dacă îmi aduc bine aminte. Apoi s-a făcut echipă bună în Zăvoi. În 1973 am luat Cupa României, cea mai mare performanţă din istoria fotbalului vâlcean. În ’74 am promovat în Divizia A, după un an foarte bun. Am stat un an, după care am retrogradat. Următorii doi ani nu am promovat, iar apoi am revenit pe prima scenă fotbalistică a ţării, unde am stat până în 1978. Am retrogradat din nou. Între timp, m-am lăsat de fotbal. Am plecat de la Chimia la 31 de ani. Am jucat pentru ei, la nivel de seniori, de la 17 ani şi până la 31 de ani, toată perioada în primele trei ligi.

L-a arbitrat pe Hagi în Divizia A

• Aţi fost şi arbitru. Ce amintiri aveţi din perioada aceea?

Am foarte multe amintiri. Altfel era fotbalul atunci, altfel era şi arbitrajul. Am arbitrat la nivelul judeţului la toate categoriile care erau la acea vreme. Am promovat în Divizia C, am arbitrat acolo. În vremea aceea, pe un arbitru de Divizia C îl dădeau să arbitreze şi la Divizia B. Am fost la câteva meciuri de Divizia B, iar o dată chiar şi la Divizia A, la Târgovişte.
Crăciunescu era la centru, iar eu şi cu Busuioceanu la linie. Târgovişte a jucat cu Sportul Studenţesc, care-i avea pe Hagi, Iorgulescu, Munteanu, Aurică Rădulescu. Sportul avea o echipă celebră, cu jucători mari.

Coleg cu Cornel Dinu şi Mitică Dragomir, la şcoala de antrenori. Jackie a promovat echipa din Călimăneşti în Divizia C

• Ce echipe aţi avut în subordine ca antrenor?

• După ce am încheiat cu arbitrajul, am făcut şcoala de antrenori la Bucureşti, timp de un an. M-a ajutat nea Victor Stănculescu să urmez aceste cursuri. A auzit că am fost găsit la controlul medical cu probleme cardiace şi mi-a dat telefon să merg în Capitală să fac şcoala de antrenori. Atunci s-a făcut un curs intensiv cu un grup de 100 de fotbalişti la nivel de ţară, printre care Cornel Dinu, Nagy, Pescaru, Alecu, Mitică Dragomir şi mulţi alţii. După ce am luat carnetul de antrenor, am antrenat la nivel de judeţ, unde am avut rezultate bunicele. Deşi nu aveam mare experienţă, am promovat-o pe Călimăneşti în Divizia C. Başno şi Petrică Traşcă au vândut echipa la Caransebeş. Am fost şi la Chimia, dar foarte puţin, ca secund. Am mai antrenat pe la Slatina. La Chimistul am stat mai mult. Am fost şi la judeţ, dar şi în Divizia C.

Didi, cel mai mare fotbalist pe care a avut ocazia să-l vadă în carne şi oase. A jucat cu Dinu, Lucescu, Nunweiller

• Aţi întâlnit şi fotbalişti de renume pe plan mondial?

• Am avut ocazia în viaţa mea să văd cel mai mare fotbalist la vremea aceea, pe brazilianul Didi. L-am văzut în Turcia. A fost un meci caritabil al unui jucător turc. Federaţia de acolo a solicitat să vină o echipă de fotbal din România să joace cu Fenerbahce. Noi am fost selectaţi. În Turcia se afla şi Dinamo. I-au luat de la Dinamo pe Dinu, Lucescu, Nunweiller, Dumitrache şi i-au băgat în echipa noastră. La Fenerbahce era antrenor Didi. Aşa am avut ocazia să-l văd în carne şi oase.

„Dobrin a fost de departe cel mai bun fotbalist al României. Carabageac era cam ceea ce e Messi azi”

• În carieră aţi jucat împotriva unor jucători extrem de apreciaţi. Care dintre ei v-a impresionat cel mai mult?

• Am jucat cu Tătaru, Haidu, Carabageac şi mulţi alţii. După părerea mea, Carabageac a fost cel mai bun. Era cam ceea ce e Messi astăzi. Avea viteză de reacţie, dribling, tot ce trebuie. La vremea aceea erau mult mai mulţi fotbalişti în România decât acum. Acum nu ai pe cine să remarci. Fiecare echipă de Divizia A avea 1-2 fotbalişti. Nicolae Dobrin a fost de departe cel mai bun fotbalist al României. Am jucat zeci de meciuri împotriva lui.

• Regretaţi ceva din perioada în care eraţi jucător activ? Aţi avut şansa să mergeţi la un club mai mare decât Chimia?

• Nu regret nimic. A fost foarte bine la Vâlcea. Nu am plecat de lângă casă. Am fost solicitat la Universitatea Craiova. Am fost la Craiova, am stat într-o cameră la un cămin studenţesc, împreună cu Ciocârlan, care venise de la Iaşi. Ştiinţa se despărţise de un stoper şi conducerea de acolo mă voia pe mine. Nu mi-a plăcut şi noaptea am fugit, m-am întors acasă.

• Deşi eraţi fundaş, aţi avut „şansa” să ajungeţi şi în careul advers, să daţi goluri?

• Am dat şi goluri, dar şi autogoluri. Am fost şi căpitan la Chimia, dar nu pentru o perioadă lungă. Ocazional mi se dădea banderola. Pentru perioade mai îndelungate au fost căpitani la Chimia Ciobanu… Haidu.

Sbîrnea i-a pus „emblema” de Taliban

• Vă mai amintiţi de unde v-aţi atras poreclele de Jackie şi Talibanul?

• De la Sbîrnea vine porecla cu Taliban. El mi-a spus aşa. Profesorul s-a dus odată la televiziune. Nu se prea ducea, iar în şedinţele pe care le aveam îi reproşam că nu se duce să vorbească, să-l audă oamenii ce are de spus. Şi mi-a spus: «De ce? Când mă duc pe tunelul acela, acolo, să vină un taliban ca tine să-mi dea în cap? Şi aşa mi-a rămas porecla. Jackie mi-au spus băieţii. În anii ’69-’70 era un fotbalist în Anglia, fratele cu Bobby Charlton, Jack Charlton. Era fundaş central, iar colegii au zis că semăn cu el ca alură, ca joc şi aşa m-au strigat de atunci înainte.

• De pe terenul de fotbal, aţi ajuns la birou. Cum s-a întâmplat acest lucru?

• La un moment dat m-am retras şi din antrenorat. Am venit la AJF pentru că nu eram mulţumit de modul în care se comporta Sbîrnea cu echipele. Mă luam de el tot timpul. Am fost membru în Comitetul Executiv şi m-a dat afară. Mă chema la şedinţe, unde ne spuneam fiecare punctul de vedere. Eu spuneam ce aveam pe suflet. Nu eram pe mână cu ei. Eram incomod. Şi ce au făcut, bandiţii? Mă întâlnesc cu nea Marian Neagoe (Dumnezeu să-l odihnească!”, şi-l întreb: «Bine, nea Mariane, nu mai ţineţi Comitetul Executiv?». «A… păi tu eşti de mult timp dat afară», mi-a răspuns. Mi-a spus că m-au dat afară din lipsă de activitate. I-am zis: «Nu fiţi, băi, proşti! Ca să poţi să mă dai afară, trebuie să-mi dai un convocator, să semnez. Arătaţi-mi că am refuzat, că am luat la cunoştinţă». Şi aşa m-au dat afară, acum mai bine de 20 de ani. Până la urmă şi mi-am depus candidatura la vicepreşedinte. Am candidat şi am pierdut la un vot. M-au furat. Mi-au anulat un vot. Trebuia să tai candidatul pe care nu-l vrei, iar «bandiţii» din Comisie m-au tăiat şi pe mine şi mi-au anulat votul. Nu am câştigat, dar peste patru ani mi-am depus din nou candidatura şi atunci nu au mai avut ce să-mi facă. Am fost vicepreşedinte în timp ce Sbîrnea era preşedinte. Am fost şi când era Constantin. Am avut două mandate ca vicepreşedinte.

„Când intri într-o campanie e normal să spui ce ai făcut tu, nu să-l ataci pe celălalt. Eu îl susţin pe Demetrescu pentru că a muncit mult în cadrul AJF-ului”

• Aţi fost mai bine de un deceniu conducătorul fotbalului vâlcean. Ce s-a făcut bine şi dacă aveţi să vă reproşaţi ceva?

• Sunt de 13 ani preşedinte la AJF. Am trei mandate. La primul am fost întâi interimar. Apoi, de fiecare dată, au mai trecut două-trei luni peste şi adunat, am ajuns la 13 ani. Am mai avut 8 ca vicepreşedinte, iar pentru câţiva ani am fost şi în Biroul Executiv. Eu zic că am făcut câte ceva în asociaţie. Cu siguranţă, se putea şi mai mult. Întotdeauna e loc de mai bine. Dar nu am avut cu ce! Am căutat ajutor şi la autorităţile locale, însă nu au fost interesate de fotbal. AJF nu a avut nici un scaun! Acum Asociaţia este dotată cu de toate. Unora le-a stat în putere să ajute şi nu au făcut-o. Am organizat o competiţie de copii şi ne-au luat bani pe chirie la sală. Chiria anuală ne-a fost mărită tot timpul. Între Demetrescu şi alţii care-l împroşcă acum e o diferenţă. El făcut ceva, ei nu au făcut nimic. Atunci când intri într-o campanie e normal să spui ce ai făcut tu, nu să-l ataci pe celălalt. Eu îl susţin pe Demetrescu pentru că a muncit în cadrul AJF-ului. Astăzi sistemul şi programul care e în cadrul AJF-ului e făcut de el. De nimeni altcineva! A muncit mult. Oamenii trebuie să ştie acest lucru. E uşor să vii să critici şi să spui că vei face, când ai avut posibilităţi să faci şi nu ai făcut nimic. Eu m-am luptat cu toată lumea. La nivel de ţară, avem cele mai mici taxe. Tot timpul am căutat să venim în sprijinul echipelor, să scutim oficialii de anumite drumuri la AJF. Datorită organizării de aici, când au venit nu cred că au stat mai mult de o jumătate de oră ca să-şi pună vizele la început de an sau mai mult de cinci minute să găsim fişa vreunui jucător.

Peste 3000 de jucători legitimaţi la AJF Vâlcea

• De unde aţi plecat şi unde vă aflaţi în acest moment, la nivel organizatoric?

• Am preluat asociaţia cu 33 de echipe. Acum sunt în jur de 100! Cluburi cu mai multe echipe, cluburi afiliate temporar. Sunt peste 3000 de jucători legitimaţi! Nu e uşor. Era simplu să tai în carne vie. Am dat dovadă de înţelegere cu toată lumea. Am ales mereu calea de mijloc. Nimeni nu este deţinătorul adevărului absolut. Cum am spus, cu siguranţă s-au făcut şi greşeli. Dar, cred eu, au fost mult mai multe lucruri bune, iar cei care au fost aproape de acest fenomen în toţi anii aceştia, ştiu despre ce vorbesc şi pot să analizeze obiectiv. Şi arbitrajele… Nimeni din conducere nu cred că s-a apropiat de vreun arbitru să-i spună: «Ajută-l pe ăla sau pe celălalt!». Cine a prins vremurile de odinioară ştie cum stăteau lucrurile atunci şi poate să facă o comparaţie între ce a fost şi ce e acum. Apropo de arbitri, îmi cer scuze şi faţă de ei. Au fost situaţii, cum e şi acum, când am întârziat cu plata baremurilor. Dar trebuie să înţeleagă şi ei că sunt echipe la nivel naţional neplătite de şase-şapte luni. Iar noi avem nevoie întâi de echipe, apoi de arbitri. Ei nu pot arbitra fără echipe. Am fost omul care a militat să nu se retragă echipe din campionat. Am dat dovadă de înţelegere, am discutat cu primarii, i-am păsuit, când mi-au spus că nu au buget, că nu pot plăti. Până la urmă, întotdeauna s-au rezolvat lucrurile.

• Aţi avut o relaţie bună cu Federaţia Română de Fotbal?

• O să constataţi în Adunarea Generală ce relaţie am avut cu Federaţia. Domnul Burleanu, preşedintele FRF, ne-a promis că va veni la Vâlcea. O să-i dăm cuvântul şi bănuiesc că o să vorbească şi despre noi. Întotdeauna, şi pe timpul domnului Mircea Sandu şi al domnului Burleanu, relaţia nu a fost doar bună, ci excepţională! Cu orice am apelat, ne-au sprijinit întotdeauna şi nu putem decât să le mulţumim pentru acest lucru.

„AJF nu a însemnat Pintilie! A însemnat echipa: Pintilie, Demetrescu, doamna Croitoru, Ţarălungă şi toţi ceilalţi”

• Aţi fost apreciat de oamenii de fotbal din judeţ, din moment ce aceştia v-au acordat girul timp de trei mandate ca preşedinte şi două ca vice. Aveţi un sfat pentru ei, pentru viitor?

• Le transmit să nu fie influenţaţi de sectorul politic, să-şi vadă de interesul lor. În cadrul AJF-ului ştiu cu toţii cum au fost sprijiniţi şi ajutaţi. AJF nu a însemnat Pintilie. A însemnat echipa. Adică Demetrescu, doamna Croitoru, domnul Ţarălungă, domnul jurist Sima, domnul contabil Joiţa şi ceilalţi. Nu Pintilie! Pintilie a fost un om de echilibru, între o parte şi cealaltă. Rugămintea mea, pentru ei, este să-şi vadă propriul interes, să nu se lase păcăliţi de anumite promisiuni. Nu tot ce zboară se şi mănâncă. Puteam să vin şi eu să zic că vă dau luna de pe cer, dar de ce să mint? Atât am putut, atât v-am oferit. La mine au fost fapte, nu vorbe. Aş fi vrut să fac şi mai mult, dar nu am putut, nu am avut cu ce.
E un singur lucru pe care-l regret. Că nu am fost mai drastic cu anumiţi oameni de care azi m-am convins. M-au dezamăgit prin comportamentul lor. O mică parte, nu toţi. Nu au avut puţin de bun simţ faţă de mine. Tot ce am făcut, am considerat că e pentru binele fotbalului vâlcean. Le mulţumesc tuturor! Mi-au dat o pâine, am mâncat o pâine de aici. Eu nu sunt omul care să spun că am adus bani de acasă ca să fac ceva. Vreau să le spun tuturor că am luat bani şi am dus acasă. Pentru că am avut salariu. Şi nu vreau să existe discuţii pe acest subiect. Salariile sunt acum: preşedinte – 1700 lei, Demetrescu (secretar general) – 1600 lei, doamna Croitoru (secretara) – 1400 lei, domnul Ţarălungă (preşedintele Comisiei de Competiţii) – 250 lei, juristul – 250 lei, contabil – 670 lei. Puteam să-mi dau şi eu 4000 de lei, 5000, dar asta însemna să măresc taxele. Şi nu am vrut acest lucru.

„Vreau să las Asociaţia pe mâini bune”

• Regretaţi că acum patru ani aţi anunţat că nu mai candidaţi şi aţi făcut tot posibilul ca să nu se mai poată întâmpla acest lucru?

• Nu regret! Aş regreta într-o singură situaţie. Eu vreau să las Asociaţia pe mâini bune. Dacă va veni altcineva decât gândesc eu, se va alege praful de tot ce s-a construit. Într-o singură situaţie voi mai rămâne în jurul fotbalului: dacă Daniel Demetrescu va conduce fotbalul vâlcean. Am lucrat împreună atâta timp şi ştiu de ce e capabil. Consider că este cel mai potrivit pentru această funcţie. E uşor să vorbeşti şi să spui că vei face, când tu nu ai demonstrat nimic. Îl susţin pe Demetrescu pentru că ştiu ce a făcut în cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal şi merită să conducă fotbalul vâlcean. Ar fi nedrept şi păcat să nu-l susţin! E omul care a muncit cel mai mult. Am colaborat, a venit cu idei bune. Dacă va rămâne la AJF, vin în continuare la Asociaţie, mai stau alături de oamenii de fotbal, merg la jocuri. Oricum mă voi duce. Dar dacă el nu va continua ca preşedinte, consider că oamenii nu mă mai respectă pe mine. Nici pe mine şi nici munca noastră, activitatea pe care am desfăşurat-o aici. Şi atunci nu mai pot să vin la AJF. Sunt de acord să vină şi alţii alături de Demetrescu, iar peste patru ani să candideze la preşedinţie, după ce au făcut ceva.