Mi-e silă…
Cât de banal sună, dar cât de adevarată este zicala „Prietenul la nevoie se cunoaşte” . Câţi dintre noi am simţit acest fapt pe propria piele? De câte ori am fost dezamăgiţi sau plăcut surprinşi? Câteodată sunt oamenii la care te aştepti cel mai puţin care îşi răstoarnă aşteptările, iar alte ori oamenii la care nu te aştepţi ajung să te dezamăgească. Sunt unii care spun că în viaţă trebuie să te bazezi doar pe tine sau precum spunea Putin atunci când euforia americană a dat un preşedinte ca Obama “din marile aşteptări se nasc marile dezamăgiri”. Fiecare individ percepe lumea altfel, are o viziune diferită şi vede ce vrea el, pentru că percepţiile sale sunt diferite de ale celorlalţi. Nu pot spune că în totalitate, pentru că se aseamănă pe ici şi colo, însă se şi deosebesc destul de mult. Puteţi spune că sunt laş, prost, că nu mă duce capul, că nu ştiu să fur. Dar cine îmi dă înapoi acesti ani de sperantă, de hei-rupism, ani irositi printre zâmbetele ucigătoare ale celor din jur şi calmul cu care am fost păcălit aproape de fiecare dată. De multe ori, prefer să mă plimb desculţ printre şerpii din desertul Australian, să ascult hard rock din Kiribati, să îi conving pe canadieni că nu sunt român, să nu mai văd zăpadă niciodată, decât să mai mai am parte vreodată de sila de aici. Ajung să mă scârbesc. Îmi ajunge şi mie… Mi-e greaţă! Mi-e greaţă de oamenii ăştia! Mi-e silă de cei care gândesc cu suliţa şi elogiază creierul, mi-e silă de tâmpiţii care nu pricep nimic şi comentează tot… Mi-e silă de toţi cei ce se vând pe nimic. Mi-e silă de toţi cei ce dezinformează. Mi-e silă de toţi viermii ăştia la un loc. Mi-e silă că suntem nevoiţi să împărţim acelaşi aer… Mi-e silă de tot!… Editorialul meu trebuia să fie despre fotbal. Despre victoria CSM-ului, despre talentul şi priceperea lui Artimon, despre victoria Damilei la Mătăsari, victorie ce-i aduce foarte aproape de Liga a II-a, despre victoria Oltchim-ului, victorie ce-i menţine pe linia de plutire. Despre lupta din Liga a IV-a, luptă în care au mai rămas doar Posada Perişani şi CSM Drăgăşani. Dar azi am simţit nevoia să-mi descarc sufletul…
• Ec. Mădălin DOBRE
