Opinii

MARILE ECHIPE (V)

COLŢUL MICROBISTULUI

În peste 100 de ani de fotbal, în România au fost câteva echipe de club care au strălucit în anumite perioade, atrăgând ropote de aplauze din partea spectatorilor, dar şi aprecieri din partea specialiştilor. Campionatul României, în forma sa empirică, a început undeva în 1909 cuprinzând câteva echipe alcătuite din străinii care lucrau la companiile internaţionale (din domeniul petrolier sau bancar) din Vechiul Regat. După doar un deceniu, românii asimilează jocul, iar centrul de greutate se mută în Banat, alături de capitala Bucureşti. Până în 1950, istoria a consemnat trei echipe celebre rămase în memoria colectivă a microbiştilor români.
În 1910, muncitorii ceferişti din vestul ţării înfiinţează una dintre cele mai de succes formaţi de club româneşti, denumind-o după numele unui general din oastea lui Matei Corvin. Marea echipă a anilor ’20 având în componenţă internaţionali români şi maghiari, cucereşte sase titluri consecutive în anii săi de glorie 1922-1927. Cinci era norma de goluri pe meci a celei ce avea să dispară în 1949,  celebra Chinezul Timişoara 1926: Ritter – Emerich Vogl, Hoksary (Steiner 2), Fenyvessy (Lakatos), Toth  Bedo, Rainak, Steiner 1, Semler (Frech), Matek, Tanzer, Hutter (Wetzer).
În 1931, se inaugurează în Bucureşti stadionul cu nocturnă şi primul teren gazonat din ţara, pe care avea să joace clubul născut în cartierul Griviţa – Buzeşti din capitală. O echipă mult iubită în acea epocă, cu o superbă galerie condusă de renumitul George Chibrit. Poarta echipei era apărată de „Il Dio” sau omul de cauciuc. Desfiinţată în 1948, atinge apogeul în anii ’30 atunci când devine de cinci ori campioană naţionala. „Negrii din splai” erau supranumiţi fotbaliştii lui Venus Bucureşti 1940: Mircea David – Albu, Constantinescu, Dumitrescu, Eisenbeisser, Motoroiu, Stanciu, Struska, C.Valcov, P. Valcov, Iuliu Bodola (V. Valcov).
Rivala echipei Venus Bucureşti a fost şi prima echipă profesionista din fotbalul românesc. Doar 20 de ani a „trăit” această echipă, în perioada 1928-1948. Era alintată de suporteri „Ripi” şi avea în componenţă cel mai tare şutor din România, vestitul golgheter Ştefan Dobay, zis „Calul”, cel ce reuşea să rupă plasa porţii în 1935, într-un meci cu Juventus Bucureşti. Au eliminat pe marele Milan din Cupa Europei Centrale prin stilul lor dominat de ofensivă, cu o tehnică rafinată şi multă dăruire în teren. Numele echipei provine de la vechea provincie romană „Dacia Ripensis” şi a reuşit să cucerească patru titluri naţionale şi două Cupe ale României. Iată cum intra pe teren Ripensia Timisoara 1938: Zombory – Burger, Hoksary, Deheleanu, Kotormany, Lakatos 2, Bindea, Beke (Raffinsky), Ciolac, Marksteiner (Schwartz), Dobay.
Urmează două decenii de secetă, însă sfârşitul anilor ’60 aduce la rampă cea mai boemă echipă de club. Fondată în 1923, în Bucureşti, de un grup de muncitori ceferişti, a fost prima echipă de club din România care s-a calificat în finala unei competiţii europene în 1940, joc nedisputat din cauza războiului. Primele echipamente ale echipei fuseseră confecţionate din pânză vişinie (specifică societăţilor de cale ferată), iar bocancii de joc au fost recondiţionaţi la Atelierele Griviţa. Supranumiţi „vulturii vişinii”,  jucătorii acestei echipe câştiga în premieră campionatul în 1967. În acel an, între buturi apăra singurul portar din lume surprins în offside. Are un club aristocratic, dar şi cea mai veche galerie din ţară. Prima strofă a imnului echipei de aur spune „suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid, nu-i echipa mai frumoasă şi iubită ca Rapid Bucureşti 1967: Rică Răducanu – Ion Motroc, Dan Coe, Nicolae Lupescu, Constantin Ionescu, Constantin Jamaischi, Ion Dumitru, Ion Ionescu (Teofil Codreanu), Constantin Năsturescu, Emil Dumitriu, Alexandru Neagu.
Nu ştiu cât de mult vă spun aceste nume de fotbalişti ai marilor echipe de fotbal româneşti, dar pentru ceea ce au arătat pe teren, pentru bucuria dăruită milioanelor de microbişti, părinţii şi bunicii noştri şi, nu în ultimul rând, pentru a nu fi daţi uitării, am ales să scriu despre toţi aceştia. În articolul următor, ne vom aminti de echipele româneşti celebre din anii ’70 şi până în prezent, perioada în care fotbalul autohton a ieşit în lume, devenind cunoscut atât la nivel de cluburi cât ăi la nivelul naţionalei României ajunsă în 1994 în primele cinci selecţionate din lume. În speranţa că nu v-am plictisit, până data viitoare… să auzim numai de fotbal!

• Ec. Gabriel ALBINARU

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button