Lui Smeoreanu nu i-au ieşit bine analizele politice

Dragi vâlceni, trecuţi prin viaţă, sisteme şi regimuri, am auzit una foarte bună: „Gheorghe Smeoreanu ar trebui împăiat!”. A spus-o chiar Silviu Popescu, la Class Cafe, gândindu-se probabil că fostul său coleg de la „Curierul” este unic în felul său. Suntem perfect de acord! Dar să explicăm ce şi cum.

Tindem să-i dăm dreptate dacă ne gândim că „Smeo” a reprezentat şi continuă să reprezinte şmecheria în stare pură. Conform legendei, devenită aproape mit, pe timpul lui Ceauşescu, el era unul dintre privilegiaţii care n-aveau nevoie de cartelă, pentru că nu stăteau la coadă la ouă sau la lapte. Trăia pe picior mare, totul venea pe tavă, acasă, purta blugi prespălaţi şi fuma ţigări bune, fiind unul dintre ziariştii care le explicau zilnic oamenilor cât de bine e să trăiască în comunism, cu lumina stinsă, cu program de două ore la televizor şi ciocul mic. Revoluţia l-a prins tot în presă. Ion Stanciu şi alţi foşti angajaţi de la ziarul PCR, Orizont, povesteau de curând cum, în momentul Revoluţiei, Smeo’ striga ca din gură de şarpe, poate nu neapărat cu aceleaşi cuvinte, că trebuie să vină tancurile pentru a-i anihila pe golani. Iată că au trecut 20 de ani de atunci, iar acum el este cel care încearcă să pozeze în cel mai mare luptător anticomunist în viaţă. Mai mult decât atât, Smeoreanu o duce un trai de huzur şi în ziua de azi, la fel cum ducea şi pe vremea în care dădea lumea în primire la Secu’. Diferenţa este aceea că, mai nou, are un alt stăpân. Atât. Sigur n-o să-l vedeţi vreodată la VTV spunând ceva de rău de PD-L, de Traian Băsescu, de vreun pedelist sau, Doamne păzeşte!, despre culoarea portocalie, ba din contră, ne aşteptăm ca, în scurtă vreme, să-i convingă pe telespectatori că Opoziţia, PSD şi PNL, poartă vina pentru adâncirea crizei în România, pentru marile hoţii pe bani publici, şi tocmai de aceea poate că ar fi mai bine tot cu un singur partid. Trebuie să recunoaştem că sunt şi oameni care nu mai pot fi manipulaţi atât de uşor, având habar şi de trecutul său. Cu ei, ce-i drept, e mai greu. Încep să se trezească la realitate şi Ion Cîlea, Cristian Buican, amândoi dându-şi seama, în ceasul al doisprezecelea, că pot răspunde cumva încercărilor de maculare nejustificată a imaginii lor. Bunăoară, umblă vorba prin târg că liderii PSD şi PNL s-ar gândi foarte serios să nu mai calce pragul VTV, o televiziune care oricum le este interzisă. Dacă acest lucru se întâmplă, Smeo’ va avea o mare problemă. 1. Va fi nevoit să arunce cu lături în oameni numai în lipsa lor, ceea ce-i va reduce şi mai mult credibilitatea, pe care şi aşa, în mare parte a pierdut-o. 2. Nu va mai putea şterge pantofii prea multor pedelişti, pentru că, neavând invitaţi din partea Opoziţiei, nu va mai putea chema în emisiuni decât puţini reprezentanţi ai Puterii. Dacă politicienii îl izolează, mai rămâne să o facă şi presa locală. Nu ar trebui să fie greu, având în vedere că, în fond, la VTV, cei mai înjuraţi şi bălăcăriţi suntem noi, care să ne fie cu iertare dar am auzit de „Secera şi ciocanul” doar din documentare.

Eduard DULĂCIOIU