Diverse

Fotbalul vâlcean a pierdut un simbol: Dodică Ciofâcă

* fostul antrenor de la Oltul Rm. Vâlcea a decedat săptămâna trecută, la vârsta de 86 de ani

Săptămâna trecută, mai precis marţi, 11 aprilie, s-a stins din viaţă, la vârsta de 86 de ani, Gheorghe Ciofâcă, tatăl actualului antrenor Viorel Ciofâcă. Activitatea lui „nea Dodică” e binecunoscută în rândul vechilor oameni de fotbal din judeţ, deoarece acesta a fost ani buni jucător şi apoi antrenor la Oltul Rm. Vâlcea, o formaţie care a evoluat timp de trei sezoane şi în Divizia C.
Dodică Ciofâcă a îmbrăcat pentru prima oară tricoul de fotbalist departe de Rm. Vâlcea, la echipa AS Armata AMEFA Arad, localitate unde şi-a satisfăcut şi stagiul militar. Era în anul 1953. Ulterior, după „lăsarea la vatră”, acesta s-a întors acasă şi s-a angajat la CIL (Combinatul de Industrializare a Lemnului) Rm. Vâlcea. Acolo, a amenajat împreună cu câţiva angajaţi terenul de fotbal de la CPL (Carpatina), convingând organele de partid că „sportul reprezintă o activitate utilă pentru cei tineri”. Pe de altă parte, Dodică Ciofâcă s-a numărat şi printre cei care au pus bazele echipei de fotbal Oltul CIL Rm. Vâlcea, care şi-a disputat meciurile de acasă pe terenul din curtea CPL. La Oltul, el a evoluat din 1957, iar în primul meci sub tricoul noii echipe a izbutit să înscrie chiar două goluri, în victoria cu 4-2 repurtată pe teren propriu în faţa Flacărei Horezu.
Dodică Ciofâcă a avut doi copii: o fată (Liana) şi un băiat (Viorel). Tatăl i-a insuflat pasiunea pentru fotbal şi fiului său, care a desprins rapid tainele sportului-rege şi şi-a întrecut chiar părintele ca fotbalist, deoarece a jucat ani buni în Divizia C.

Sub comanda lui Dodică Ciofâcă, Oltul a jucat trei ani în „C”

În 1961, Dodică Ciofâcă a preluat conducerea tehnică a Oltului, formaţie care evolua la vremea respectivă în Campionatul Regional. Aşa cum se cunoaşte, în anii ’60, teritoriul României nu era împărţit pe judeţe, ci pe regiuni. Astfel, cum Vâlcea era parte a regiunii Piteşti, echipele de fotbal participau în Campionatul Regional al acestei zone geografice. Patru ani mai târziu, în 1965, Oltul a disputat pentru prima oară barajul de promovare în Divizia C, împotriva formaţiei Şantierul Naval Olteniţa. Între buturile echipei din actualul judeţ Călăraşi se afla Narcis Coman, cel care avea să se transfere ulterior la Steaua, unde a devenit o legendă. În manşa tur, la Olteniţa, care s-a jucat pe 4 iulie 1965, gazdele s-au impus cu 1-0, printr-un gol marcat în minutul 85, iar ulterior, la Rm. Vâlcea, pe stadionul CPL, de lângă Olt, s-a consemnat un scor alb (0-0). Astfel, trupa din Călăraşi a promovat în eşalonul superior, unde avea să ajungă totuşi ulterior şi Oltul Rm. Vâlcea. Acest lucru s-a întâmplat în vara anului 1971, după ce trupa antrenată de Dodică Ciofâcă a câştigat, de această dată campionatul judeţean al Vâlcii. În acel sezon, duelul pentru primul loc s-a dus cu echipa Hidro Energia, condusă de Marin Mirea (care a fost prezent vinerea trecută la înmormânarea fostului său rival, cu care a rămas bun prieten (Dodică Ciofâcă), pentru a-i aduce un ultim omagiu. Promovarea din vara anului 1971 s-a realizat însă fără baraj, Oltul fiind invitată direct de FRF. Accederea în premieră în Divizia C a reprezentat marea dorinţă a lui Dodică Ciofâcă. Oltul Rm. Vâlcea a rezistat trei ani consecutiv în Divizia C, în sezoanele 1971-1972, 1972-1973 şi 1973-1974, alături de alte două echipe din judeţul nostru, Unirea Drăgăşani şi Lotru Brezoi.

De la „Afară cu boşorogul!”, la «Ţineţi-l pe nr. 10, că e pericol!»

În Divizia C, Dodică Ciofâcă a evoluat chiar şi la vârsta de 42 de ani. În 1973, Oltul juca în deplasare în oraşul Victoria, cu echipa Chimia din localitate. Din cauza faptului că n-a avut atunci la dispoziţie mai mulţi jucători de bază din lot, Dodică Ciofâcă a ales să intre pe teren. „La început, spectatorii din tribună strigau «Afară cu boşorogul!». Dar, după ce chiar el a deschis scorul, în minutul 20, spectatorii îşi schimbaseră radical deviza, văzând cât de bine joacă tatăl meu şi ţipau la jucătorii lor: «Ţineţi-l pe nr. 10, că e pericol!». Acel meci s-a terminat până la urmă la egalitate, 1-1”, şi-a adus aminte Viorel Ciofâcă, pe care tatăl îl lua adesea cu el la meciuri, deşi avea doar 12 ani şi promitea ca junior la Oltul.
Echipa de la CPL a retrogradat din Divizia C în 1974 şi a mai evoluat în continuare doar în Campionatul Judeţean. În vara anului 1977, Dodică Ciofâcă şi elevii săi au încercat din nou să facă saltul în eşalonul superior, dar au pierdut barajul cu Mecanizatorul Şimian, campioana din Mehedinţi, deşi au avut avantajul de a juca returul pe teren propriu. Oltul a activat oficial în judeţ până la mijlocul anilor ’90, dar n-a mai atins performanţele din anii ’70-’80.

AOR – Filiala Vâlcea i-a acordat post-mortem o Diplomă de Excelenţă

Într-o vreme în care microbiştii din Vâlcea erau încântaţi de performanţele deosebite ale Chimiei (câştigătoare a Cupei României în anul 1973, formaţie care a evoluat ulterior în Divizia A), rezultatele echipei lui Dodică Ciofâcă, Oltul, n-au rămas deloc neobservate. Acestea merită cu adevărat apreciate cu atât mai mult cu cât, la vremea respectivă, Oltul era singura echipă din ţară unde jucătorii nu erau scoşi din producţie”, cum se întâmpla prin alte părţi. Astfel, antrenamentele erau programate după orele de muncă (de două ori pe săptămână, marţea şi joia). Sub comanda lui Dodică Ciofâcă, toţi jucătorii erau foarte motivaţi şi veneau cu plăcere la meciuri şi la pregătiri. „Oltul Rm. Vâlcea a fost practic cea de-a doua familie a tatălui meu. Şi-a dedicat toată viaţa acestei echipe, cu care a jucat în Divizia C. El a ţinut foarte mult la jucătorii pe care îi antrena. Era un pedagog foarte bun, iar tot ce promitea făcea! A format multe caractere deosebite la Oltul. De-a lungul anilor, când a fost la CPL, i-a ajutat pe toţi şi le-a oferit un loc de muncă fotbaliştilor pe care îi avea sub aripă. Ca antrenor, a şlefuit mulţi tineri, pe care i-a crescut atent la Oltul Rm. Vâlcea, printre care mă număr şi eu. În acea perioadă, îmi aduc aminte că îi îndemna pe toţi copiii din Goranu să vină la fotbal, ca să se dezvolte armonios. Printre cei pe care i-a lansat s-au numărat Mugurel Brânzan, Ion Onea, Ion Marinescu (care a decedat între timp), fraţii Zugravu etc. El i-a primit ulterior cu braţele deschise la Oltul pe mulţi dintre fotbaliştii de glorie ai Chimiei, după ce aceştia au părăsit fotbalul de performanţă, pentru a mai juca puţin timp la judeţ. Astfel, printre cei care au ajuns la Oltul s-au numărat Iancu Carabageac, Gică Lepădatu, Lucian Catargiu şi alţii”, a completat Viorel Ciofâcă.
În încheiere, mai merită precizat faptul că AOR (Academia Olimpică Română) – Filiala Vâlcea, condusă de Nae Dinescu, i-a acordat post-mortem lui Dodică Ciofâcă o Diplomă de Excelenţă, „în semn de preţuire şi respect” pentru că şi-a dedicat toată viaţa fotbalului vâlcean. (N.C.)

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button