Fauru l-a pierdut pentru o jumătate de an pe Claudiu Cosmescu

Golgheterul echipei Fauru Livezi n-a avut deloc parte de sărbători de iarnă plăcute, dacă ne gândim că s-a operat la genunchi după o accidentare de care a avut parte la săniuş. Din păcate pentru el, revenirea pe teren va avea loc abia la sfârşitul acestui sezon competiţional, astfel că nu îşi va putea ajuta colegii în lupta pentru un loc pe prima scenă fotbalistică a judeţului. Ca urmare, conducerea tehnică este obligată să găsească soluţii urgente în compartimentul ofensiv, pentru a nu întâmpina probleme în retur. „Cosmescu a avut un ghinion fantastic, care îl va ţine departe de gazon o bună perioadă de timp. Noi va trebui să-i găsim un înlocuitor. Am pus deja ochii pe un atacant foarte bun, din zona de sud a judeţului, pe care vrem să-l legitimăm zilele acestea. Noi ne-am început pregătirea de iarnă la doar o săptămână după Revelion, însă am fost nevoiţi să încetăm recent activitatea din cauza ninsorilor abundente”, a precizat Marian Ion, jucătorul echipei din Livezi.

„Stejarii” caută un sponsor pentru a rezista în Liga a IV-a

Pe de altă parte, alesul PSD a confirmat ceea ce antrenorul Ilie Sporea ne-a dezvăluit cu ceva timp în urmă: din 2012, „stejarii” ar putea avea alături şi un sponsor. În funcţie de acest aspect, Stejarul Vlădeşti ar putea perfecta nişte transferuri de senzaţie pentru a evolua în Liga a IV-a. „Până acum, n-am discutat nimic concret în această privinţă, însă trecunosc că avem o propunere pentru a beneficia de susţinerea financiară a unui sponsor din Păuşeşti Măglaşi. Dacă vom fi în continuare în fruntea clasamentului, sunt sigur că vom putea să atragem şi alţi parteneri alături de echipă. Ştiţi cum e, sponsorii vin atunci când echipa are rezultate! Aşadar, dacă în tur am fost pe primul loc, sperăm ca şi în retur să fim la fel de buni şi poate că în 2012, datorită valorii echipei, va apărea şi susţinerea materială”, a menţionat primarul comunei Vlădeşti.

Elevii lui Sporea vor juca pe terenul din incinta fostei unităţi militare de la Vlădeşti

Din retur, elevii lui Ilie Sporea vor juca meciurile de acasă pe terenul din incinta fostei unităţi militare de la Vlădeşti. Decizia a fost luată de Sorin Ghiţă, de comun acord cu antrenorul Ilie Sporea, aşa că stadionul respectiv a fost pregătit deja pentru a-i primi pe „stejari” din această primăvară. „Până ce vom termina de construit baza sportivă, la care derulăm investiţii de câteva miliarde de lei vechi, jucătorii sunt nevoiţi să evolueze într-un aşa-zis «exil». În această iarnă, am fost obligaţi să găsim un teren de joc disponibil, iar până la urmă l-am ales pe cel din incinta unităţii militare de la Vlădeşti. L-am curăţat şi l-am îngrădit, deoarece acolo ne-am propus să jucăm până ce vom termina baza noastră sportivă”, a menţionat Sorin Ghiţă.

Primarul vrea ca echipa să fie în formă maximă în retur

Alesul PSD din Vlădeşti s-a arătat de acord cu intenţia antrenorului Ilie Sporea de a-i duce pe „stejari” într-un mini-cantonament în staţiunea Băile Olăneşti. Sorin Ghiţă crede că astfel toţi jucătorii vor fi mult mai bine pregătiţi din punct de vedere fizic pentru meciurile dificile din returul Ligii a V-a. „Echipa are ambiţii mari în acest sezon, de aceea avem nevoie de o pregătire de iarnă exemplară. Deocamdată, ne-a cam speriat frigul şi ninsoarea, însă până la urmă tot vom merge într-un stagiu de câteva zile la Olăneşti. Vreau ca echipa să fie în formă maximă în primăvară”, a subliniat şeful administraţiei locale din Vlădeşti, Sorin Ghiţă.

După mulţi ani de absenţă de pe firmamentul fotbalului judeţean, comuna Păuşeşti-Otăsău dispune, din nou, de o nouă echipă de fotbal, care însă este legată doar cu numele de localitatea administrată de primarul Gheorghe Pârvulescu şi viceprimarul Cătălin Avan. Iar asta deoarece Consiliul Local nu este implicat în acţionariatul acestei asociaţii sportive non-profit, în principal din pricina faptului că n-a existat nicio solicitare fermă din partea celor care au înfiinţat-o vara trecută.

Autorităţile locale, dispuse să aloce 100 de milioane de lei vechi pe an

Viceprimarul Cătălin Avan ne-a informat că, din sezonul 2012-2013, primăria Păuşeşti-Otăsău va sprijini totuşi o echipă de fotbal în Liga a V-a. „Dacă persoanele care au pus la punct formaţia FC Păuşeşti-Otăsău doresc o colaborare cu noi, suntem dispuşi să o preluăm pe aceea. Pentru localitatea noastră, alocarea unei sume de apriximativ 100 de milioane de lei vechi de la bugetul local nu ar reprezenta un efort prea mare, deci am putea să-i asigurăm oricând existenţa la nivelul Ligii a V-a”, a precizat Avan.

În primul sezon, lotul va fi alcătuit, în general, din jucători împrumutaţi

În cazul în care asocierea cu fondatorii grupării FC Păuşeşti-Otăsău nu va fi posibilă, Cătălin Avan spune că autorităţile locale vor pune bazele altei echipe. Viceprimarul a găsit imediat soluţia şi pentru alcătuirea unui lot competitiv de jucători, în cel mai scurt timp. „Pe baza relaţiilor de prietenie pe care le avem cu ceilalţi primari de comune care au echipe angrenate în campionat – cum ar fi Şirineasa sau Perişani (cu care am stat de vorbă deja) – dar şi graţie unor legături pe care le păstrez cu foşti oameni de fotbal din Vâlcea, am putea să pornim mai întâi la drum cu o trupă compusă în general din jucători împrumutaţi. Ideea este aceea de a nu fi chiar ciuca bătăilor, până ce vom prinde, încet-încet, experienţă”, a menţionat Avan.

Noua bază sportivă va fi amplasată în spatele şcolii de la Barcanele

Gheorghe Pârvulescu şi Cătălin Avan au găsit deja şi o soluţie în ceea ce priveşte amenajarea unei baze sportive pe raza comunei Păuşeşti-Otăsău. „Stadionul va fi amplasat în spatele şcolii de la Barcanele, unde activitatea este redusă, deoarece acolo nu mai sunt decât preşcolari. Terenul adiacent acestei unităţi de învăţământ este suficient pentru a amenaja o bază sportivă cochetă, de dimensiuni normale, care să ne permită să evoluăm chiar şi în Liga a IV-a. Lucrările au început deja şi se derulează în principal pe baza unor fonduri alocate din bugetul local. În prima fază, suprafaţa de joc a fost nivelată, iar acum urmează ca, în primăvară, să o fertilizăm şi să o însămânţăm, astfel încât, din toamnă, să putem juca acolo. Lângă şcoala de la Barcanele se află şi o fostă grădiniţă, care e dezafectată de vreo 15 ani, în care putem să amenajăm vestiarele, cu toate dotările necesare. Practic, cu o investiţie minimă (adică vreo 400 de milioane de milioane de lei vechi), în 2012, vom putea pune la punct, o superbă bază sportivă pentru echipa de fotbal a localităţii”, a conchis Cătălin Avan.

Gruparea reprezentată de Mihai Ciobanu a început seria meciurilor amicale din acest an cu două remize, ambele consemnate în faţa juniorilor republicani din Işalniţa. După aceste două partide, FC Govora a jucat şi împotriva unei colege de serie. Pe terenul din staţiune a dat piept cu AS Pietrari, întâlnirea încheindu-se la scorul de 5-1 pentru echipa gazdă. Astfel, FC Govora şi-a intrat în mână. Nici următorul meci nu l-a pierdut. Acesta a avut loc duminică, 29 ianuarie, tot la Govora. De această dată, formaţia din staţiune a întâlnit o divizionară D, pe Minerul Ocnele Mari. Deşi s-au confruntat cu o echipă care joacă la un nivel superior, govorenii nu s-au făcut de râs. Din contră, au reuşit să rămână neînvinşi în amicale. Gazdele, care pe finalul întâlnirii au mai împrumutat jucători din tabăra „minerilor”, s-au impus cu scorul de 6-3 în partida disputată în week-end-ul trecut. Jucătorii formaţiei coordonată de Mihai Ciobanu speră să continue în aceeaşi direcţie. Vor să facă o figură frumoasă şi în următoarele partide pe care le vor disputa. Una dintre acestea va avea loc joi, 2 februarie. ACS Urban Titu, echipă aflată pe primul loc în seria a III-a a celui de-al treilea eşalon fotbalistic al ţării, a intrat în cantonament, la Govora, iar în această săptămână, mai exact joi, va juca împotriva echipei locale. Govorenii îşi doresc, de asemenea, să o întâlnească şi pe Damila, care şi-a început şi ea stagiul centralizat de pregătire în staţiunea vâlceană. Dacă însă echipa din Măciuca nu va dori să joace cu gruparea lui Mihai Ciobanu, atunci govorenii ar putea să-şi măsoare forţele cu Stejarul Vlădeşti.

* formaţia lui Mihai Ciobanu a susţinut deja două amicale până acum

* la sfârşitul săptămânii se va întâlni cu colega de serie, AS Pietrari

Echipa de Liga a V-a din Govora încă mai speră că poate ajunge la finalul acestui sezon în eşalonul de elită judeţean. Jucătorii formaţiei din staţiune sunt însă conştienţi că pentru a lua faţa grupării din Tomşani trebuie să tragă tare în retur.

Până la meciurile oficiale, ei şi-au propus să facă mai multe repetiţii în această iarnă. Ca de fiecare dată în pauza competiţională, aceştia au încercat să profite de prezenţa unor echipe aflate în cantonament în staţiunea vâlceană pentru a-şi testa forţele. Până acum au reuşit să susţină două meciurile amicale, ambele disputate în compania unei formaţii de juniori republicani din Işalniţa. Cele două jocuri s-au încheiat la egalitate. Unul s-a terminat la scorul de 4-4, ca la teatru, iar celălalt 3-3. Govorenii nu se opresc aici. La sfârşitul săptămânii, mai exact duminică, 22 ianuarie, vor juca în staţiune cu colega de serie, AS Pietrari. Apoi vor aştepta ca şi alte echipe să vină în cantonament la Govora şi să-şi exprime dorinţa de a disputa un meci amical. Mihai Ciobanu, preşedintele grupării de Liga a V-a din staţiune, ne-a spus că în perioada următoare sunt aşteptate la Govora două grupări cu pretenţii din Liga a III-a. Este vorba despre ACS Urban Titu, echipă aflată pe primul loc în seria a III-a şi despre Damila Măciuca, formaţie situată pe poziţia a V-a în seria a IV-a, la doar trei puncte distanţă de liderul Gaz Metan 2 Mediaş. FC Govora este dispusă, în cazul în care i se va solicita, să fie partenera de antrenament a celor două grupări care vor vizita staţiunea vâlceană în următoarele săptămâni.

Gruparea din staţiune ar putea fi „exilată” în retur

La început de 2012 oficialii formaţiei govorene au primit şi o veste bună. Asociaţia Fotbaliştilor Amatori şi Non-Amatori va continua să susţină gruparea din staţiune. Cu alte cuvinte, în scurt timp FC Govora va scăpa de datoria de 11 milioane de lei vechi pe care o are către AJF. AFAN s-a angajat în urmă cu ceva timp că va sprijini echipa de Liga a V-a din staţiune cu 100 de milioane de lei vechi anual. Banii, spune Mihai Ciobanu, ajung echipei pentru a rezista la acest nivel, însă fără să fie luate în calcul amenzile sau alte pretenţii ale jucătorilor. Cei care se dovedesc indisciplinaţi, spune preşedintele FC Govora, fie se auto-exclud, fie plătesc din buzunarul propriu pentru abaterile de la regulament săvârşite. Pe această idee se va merge şi în retur, când s-ar putea regăsi pe teren şi câţiva jucători noi. Mihai Ciobanu spune că ar mai fi nevoie de ceva întăriri. Un fundaş central, un mijlocaş şi chiar un atacant sunt aşteptaţi la FC Govora, care ar putea ataca promovarea din postura de echipă „exilată”. AFAN, asociaţie atrasă la Govora de primarul Mateescu, îşi doreşte să investească în acest an şi în baza sportivă din staţiune. Mai exact, se doreşte împrejmuirea terenului, refacerea suprafeţei de joc, amenajarea a două terenuri de antrenament, modernizarea vestiarelor. Dacă lucrările vor începe în această primăvară, aşa cum se preconizează, atunci FC Govora ar putea juca toate meciurile din retur în deplasare.

„Şi după doi ani de la accident, încă mai simt furnicături ca şi cum ar veni de la degetele mâinii amputate”

„Cel ce se teme de moarte nu trăieşte” şi „Toată viaţa trebuie să înveţi cum să trăieşti” – sunt doar două dintre dictonurile pe care le auzim des şi care ne determină să luăm viaţa ca pe ceva unic, autentic şi fără de preţ.

Pe 10 martie 2010, Vasile Mihalcea, ajutor de şofer pe un mini-microbuz, se deplasa spre Italia, acolo unde trebuia să ducă la destinaţie mai mulţi pasageri. În jurul orei 2, noaptea, pe o autostradă din Ungaria, la doar 30 de kilometri apropiere de Budapesta, colegul său de la volan – supus, probabil, oboselii – avea să comită o greşeală ireversibilă.

La doar un pas de moarte pe o autostradă din Ungaria

„Eram în dreapta şoferului, adormisem un pic, când m-am trezit brusc şi am văzut cum maşina se ciocneşte de balustrada autostrăzii. L-am văzut pe coleg că nu era atent, m-am speriat, am pus mâna pe volan şi am încercat să redresez maşina. Din câte îmi aduc aminte, aţipit, şoferul a apăsat inconştient piciorul pe acceleraţie şi astfel am depăşit un TIR aflat pe banda de urgenţă. Atunci când am încercat să pun mâna pe volan, colegul meu s-a speriat, a tras brusc de volan şi am ajuns în faţa TIR-ului. Din acel moment, îmi aduc aminte doar că ne-am răsturnat pe autostradă. Mai departe, încerc de aproape doi ani să-mi dau seama ceea s-a întâmplat”, îşi începe povestea Vasile Mihalcea, victima unui teribil accident de circulaţie.
Ceea ce avea să urmeze cu greu poate fi povestit de către acesta, care îşi aminteşte, vag, doar câteva secunde din momentul care a urmat teribilului accident. „Când s-a apropiat maşina în urma coliziunii, m-am trezit brusc. Eram derutat. M-a scos cineva din maşină – un cetăţean care vorbea o română mai stricată! M-am aşezat în şezut, lângă autostradă şi, de atunci, doar îmi aduc aminte că mi-a fost pus un garou la mâna dreaptă. Nu ştiam de ce, nu simţeam nicio durere, eram confuz”, îşi continuă omul de fotbal povestea, care avea să fie cel mai afectat de pe urma accidentului.

„Când am văzut pozele cu mâna mea de după accident, mi s-a tăiat răsuflarea!”

În urma coliziunii cu TIR-ul, geamul din dreapta şoferului avea să fie spulberat, iar Vasile Mihalcea, situat lângă prietenul său, avea să-şi piardă mâna dreaptă, între cele două autovehicule. Practic, carnea i-a fost sfârtecată de la cot în jos, aşa că doar palma şi două tendoane se mai ţineau agăţate de restul braţului. „N-am idee cum şi când am ajuns în această situaţie. Eu doar pot să presupun cum s-ar fi putut întâmpla. Totul s-a petrecut mult prea repede. A doua zi, dimineaţa, pe la ora 11.00, m-am trezit la spital. Nu mai aveam antebraţul. La o săptămână după aceea, doctorii mi-au arătat poze cu mâna afectată, pentru a-mi da seama despre ce a fost vorba. Sincer, atunci am fost şi mai şocat. Palma mâinii drepte se mai ţinea doar în două fire, toată carnea de pe antebraţ fiind rasă. Când am aflat că am mâna amputată de la cot, nu am fost parcă atât de speriat, pentru că nu realizam prea mult asta, eram sub influenţa calmantelor, dar atunci când am văzut pozele acelea chiar mi s-a tăiat răsuflarea”, continuă Mihalcea, care avea să sufere adevărata dramă în clipa în care a trebuit să-i şi spună soţiei prin ceea ce a trecut în timpul drumului spre Italia.

„Norocul meu a fost acela că sunt un caracter puternic”

Într-o droaie de lacrimi înfundate, eroul nostru şi-a anunţat, prin telefon, partenera de viaţă de ceea ce i s-a întâmplat. „După accident, am mai stat internat cam două săptămâni în spitalul din Ungaria. În afară de mine, încă patru-cinci persoane din maşină au fost accidentate. O femeie a avut bazinul fisurat, iar un copil de doar câţiva ani a avut nevoie de intervenţii medicale de urgenţă. Eu am fost afectat însă cel mai mult. Asta e! Din păcate, nu mai pot da timpul înapoi. După doi ani, îmi dau seama, totuşi, că sunt un om norocos. Dacă nu aveam un psihic puternic, acum eram um om mort. Nu cred că aş fi putut vreodată să mă împac cu ceea ce mi s-a întâmplat. Dragostea mea cea mare e familia, fără de care nu pot trăi. Am o soţie şi două fete minunate, care m-au ţinut în viaţă şi mi-au dat puterea să merg mai departe. Am plâns atunci, am plâns mult de tot. Când le-am sunat, nici nu puteam să vorbesc cu ele la telefon, pentru că mă înecam cu lacrimi, de tristeţe. Şi nu pentru că urma să fiu un om cu handicap, ci pentru că nu vroiam să-mi las comorile mele singure. Mama mea e bătrână, are o pensie mizerabilă, soţia are un salariu aşa cum au cam toţi românii. Am două fete mari, la şcoală, fără de care nu pot trăi nicio clipă. Deci nu puteam accepta să las pe cineva atât de drag fără ajutor. Dacă ar fi fost posibil atunci, mi-aş fi dat două palme, să revin la viaţa de dinainte”, se confesează preşedintele de la Viitorul Foleşti, echipă pe care a înfiinţat-o în urmă cu peste 10 ani, cu sprijinul primarului Dumitru Pearcu, pentru le acorda o şansă de a juca şi celorlalţi tineri pasionaţi de fotbal care nu putea fi integraţi în lotul formaţiei Unirea Tomşani, trupa „de referinţă” a comunei.

Minim 20.000 de euro, costul unei proteze performante

Un accident îţi poate marca ireversibil viaţa, modul de a trăi şi de a socializa cu cei apropiaţi. Vasile Mihalcea a înţeles însă că doar trecând peste trecut poate avea parte de un viitor strălucit. Şi-a cumpărat o maşină cu schimbător de viteze automat (cu cutie hidramată) şi a trecut la treabă. Nu s-a mai apucat de afaceri cu Occidentul, dar a învăţat să se descurce singur, fără ajutorul nimănui. „Pot să merg cu maşina. De când am suferit handicapul, am condus destul de mult, dar degeaba. Nu îţi poate oferi nimeni şansa de a lucra precum un om normal”, spune Mihalcea, care ne-a spus că vrea să aibă din nou două braţe. Soluţia ar fi montarea unei proteze, pe care însă nu o poate achiziţiona cu bani din propriul buzunar. De aceea, s-a gândit să apeleze la ajutorul lui Gigi Becali, patronul echipei Steaua, un om recunoscut în toate ţară pentru actele de caritate de acest gen pe care le-a întreprins de-a lungul ultimilor ani.

„Dacă m-ar ajuta, domnul Becali mi-ar da şansa la o nouă viaţă”

„Dacă aş face rost de bani pentru o proteză performantă, viaţa mea s-ar îmbunătăţi simţitor”, afirmă încrezător Vasile Mihalcea. Bineînţeles, cu un venit lunar pe cap de familie de nici 15 milioane lei vechi şi cu patru membri de întreţinut, preşedintele echipei Viitorul Foleşti nu s-a gândit vreodată că şi-ar putea procura un „braţ bionic”. O simplă proteză, fixă, doar de formă, adică un antebraţ din plastic, costă nu mai puţin de 2000 de euro, în timp ce una utilă cu adevărat, maleabilă, care se foloseşte de musculatura omului şi ajută la crearea lucrurilor cotidiene porneşte de la 20.000 de euro. „Am încercat s-o obţin prin diferite Fundaţii, dar n-am rezolvat mai nimic. De aceea, m-am gândit că ar fi bine să apelez la ajutorul lui George Becali, şi la Fundaţia pe care o are dânsul, dar până acum nu am reuşit să întru în legătură cu nimeni. Domnul Becali a făcut o grămadă de gesturi frumoase. I-aş fi recunoscător până la adânci bătrâneţi, dacă m-ar ajuta. Mi-ar da şansă la o nouă viaţă”, mai spune acesta, care a fost dintotdeauna un suporter înflăcărat al „roş-albaştrilor”.

„Vreau ca Steaua să ajungă în finala Europa League şi să fiu prezent pe stadion”

Interesant este faptul că, în desele sale peripluri prin Italia, Vasile Mihalcea a fost cel care le-a transportat cu microbuzul pe mama lui Raul Rusescu şi pe tatăl fraţilor Mihai Costea – toţi trei jucători la Steaua în prezent. „Pe mama lui Rusescu şi pe tatăl fraţilor Costea i-am avut adesea în microbuzul cu care făceam deplasarea în Italia, ei lucrând acolo o perioadă. La vremea respectivă, Raul juca la Unirea Urziceni, iar fraţii Florin şi Mihai la Universitatea Craiova. Acum sunt amândoi la Steaua şi mă bucur pentru ei. Sper să devină campionii României în acest an şi să ajungă în finala Europa League, la care vreau să fiu prezent”, a mai afirmat Vasile Mihalcea.
De altfel, în luna decembrie, fostul poştaş din Tomşani a fost prezent pe National Arena, la meciul decisiv pe care Steaua l-a disputat în ultima etapă a grupelor Europa League, contra celor de la AEK Larnaca.

„Adesea, simt că mă mănâncă podul palmei pe care n-o mai am”

Prin intermediul publicaţiei noastre şi al cotidianului „Gazeta Sporturilor”, Vasile Mihalcea speră că povestea sa cutremurătoare va ajunge la urechile lui Gigi Becali şi a tuturor oamenilor dispuşi să facă gesturi de caritate, pentru a-şi împlini astfel visul de a avea o proteză. Povestea sa de viaţă nu are cum să nu înduioşeze până la lacrimi pe toţi cei care-l cunosc mai ales că, nici la doi ani de la accident, Vasile Mihalcea nu crede că medicii i-au amputat un antebraţ. Ba mai mult de-atât „nu pot să-mi explic un anumit sentiment pe care-l am destul de des. Mână o simt că este ataşată de corpul meu zilnic. Îmi dau seama doar că nu e aşa în momentul în care încerc s-o întind să prind ceva, atunci parcă mă răscoleşte un pic. Dacă mă credeţi, am destul de des impresia că mă furnică palma mâinii pe care n-o mai am sau că îmi mişc un deget. Adesea, am impresia că mi se încleştează toate degetele. Nu pot să-mi explic cum se întâmplă toate astea!”, a concluzionat Vasile Mihalcea.

• Lucian CORNECI

Pânã în acest moment, colaborarea dintre Conexin Runcu ºi AS Cãzãneºti se aflã doar la stadiul de discuþie, patronii celor douã echipe de fotbal din Liga a V-a urmând sã discute mai multe în cea de-a doua parte a acestei luni.

Pe 15 ianuarie, jucãtorii pregãtiþi de Iulicã Dincã vor avea o primã discuþie cu managerul firmei Conexin A ºi P, cu privire la obiectivul pe care aceºtia îl au de îndeplinit ºi la bugetul pe care-l vor avea la dispoziþie. „Trebuie să stabilim din timp ce jucători ne mai trebuie la echipă, dacă avem puterea financiară de a activa în Liga a IV-a. Alt obiectiv în afară de promovare nu ne putem propune, dacă vrem să ne respectăm ca fotbalişti. Însă asta nu depinde numai de mine, ci şi de jucători, dacă doresc să mai rămână sau nu la echipă”, a punctat antrenorul Iulică Dincă.