OPINIA SPECTATORULUI

Pentru sfârşitul de an, turneul final al Campionatului Mondial de handbal feminin din Brazilia trebuia să fie evenimentul sportiv cel mai important. Anvergura acestei întreceri şi aşteptările suporterilor duceau spre o competiţie de înalt nivel. Pentru români, se pare că sacul pregătit a fost prea mare! Deşi suntem la mijlocul întrecerilor, semnele nu sunt bune. Să dea Domnul să se infirme previziunile!
Dacă despre jocul componentelor naţionalei noastre nu sunt prea multe comentarii de făcut (se va discuta mult, dar tardiv!), aş vrea să mă refer la două aspecte colaterale întrecerii propriu-zise.
Este dezarmant faptul că postul naţional de televiziune nu a reuşit să aducă pe sticlă imagini din Brazilia, deşi este vorba de o echipă… naţională! Plătim cu toţii serviciile oferite de Televiziunea Română, lună de lună, dar jocurile sunt transmise de un post particular, cu arie de acoperire semnificativ mai mică. Un prieten a glumit spunând că s-a anticipat o prestaţie mai puţin convingătoare a sportivelor noastre şi nu s-a meritat efortul de a fi achiziţionate drepturile de televizare! Cititi mai departe

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

La sfârşitul fiecărei săptămâni din timpul sezonului fotbalistic, atât redactorii, cât şi colaboratorii publicaţiei ARENA VÂLCEANĂ, încearcă să acopere o arie cât mai largă prin prezenţa la meciurile desfăşurate în Liga a IV-a şi Liga a V-a. La fel ca în ligile superioare, celor mai importante partide pentru configuraţia clasamentului li se acordă o atenţie deosebită, el fiind trăite la intensitate maximă de toţi microbiştii. Astfel, fie că joacă la Bărbăteşti, Surpatele, Măldăreşti sau Vlădeşti, jucătorii se simt precum cei ai unor echipe mari din Cluj-Napoca, Timişoara sau Bucureşti (CFR, „U”, Poli, Steaua, Dinamo, Rapid etc).
Dacă le mai acorzi şi atenţia cuvenită, prin delegarea unor arbitri valoroşi, prin prezenţa unui ziarist (sau colaborator al unei publicaţii) şi, din păcate ceva mai rar, a unui important reprezentant al AJF-ului (care, bănuiesc, au cam avut rău de frig în ultima perioadă, altfel nu se justifică poziţia lor tot mai statică, de birou, deşi se ştie prea bine că fotbalul nu poate fi condus din spatele uşilor), incidentele neplăcute vor dispărea cu siguranţă (în speţă, lovirea arbitrilor, intrarea suporterilor în spaţiul de joc etc). Cititi mai departe

OPINIA SPECTATORULUI

De curând, în cadrul unei emisiuni sportive transmise de televiziunea naţională, un comentator s-a exprimat, într-un ton cu accente oarecum zeflemitoare, în legatură cu rezultatele negative înregistrate de echipele româneşti de fotbal (atât naţionala, cât şi cele de club): „Trebuie să încercăm să îndreptăm starea de fapt, pentru a nu ajunge ca la alte sporturi, cum sunt cele de iarnă, unde lotul naţional se prezintă doar cu numele la competiţii internaţionale, pentru a bifa doar participarea”!?
Nu vreau să mă exprim neacademic, nu îmi stă în caracter, dar un asemenea „specialist în sport” ar trebui cel puţin SĂ-ŞI CEARĂ SCUZE sau mai bine să nu mai apară de-acum încolo pe „sticlă”, pentru că aduce un grav prejudiciu întregii activităţi sportive din România. Trebuie să îi spună cineva, dacă nu ştie, că nu mai departe decât în 2009, un tânăr de perspectivă, Paul Pepene, a devenit campion mondial de juniori la proba de 50 kilometri schi fond (!), iar în februarie 2010, la Jocurile Olimpice de Iarnă, desfăşurate la Vancouver (în Canada), sportivii români au obţinut rezultate de excepţie, adică locul 10 la ştafeta feminină de 4×6 kilometri şi locul 11 în proba individuală de 15 kilometri, prin Eva Tofalvi, la biatlon, precum şi locul 11 la bobul de 2 persoane, masculin, în condiţiile în care ştim cu toţii ce pârtii avem.
L-aş întreba pe respectivul comentator, ce echipă de fotbal din ţara noastră a reuşit o asemenea ispravă, la nivel mondial, în ultimii 10 ani???

• Iulian VERNESCU

OPINIA SPECTATORULUI

În toamna acestui an, s-au desfăşurat etapele eliminatorii din cadrul celei de-a doua competiţii naţionale de fotbal, Cupa României.
După ce a ratat calificarea în turul următor, un jucător de la o echipă învinsă a declarat, nonşalant, că nu regretă înfrângerea pentru că, oricum, Cupa României nu a fost un obiectiv pentru echipa sa! Ei, bravos! Declaraţia, ce lasă un gust amar oricărui amator de sport, m-a făcut să-mi pun două întrebări.
În primul rând, pentru ce au mai intrat în teren jucătorii? Pe lângă faptul că nu e deontologic ceea ce susţine cel care nu a reuşit să-şi ţină gura, mă gândesc la ce sunt expuşi spectatorii şi telespectatorii care urmăresc un meci în aceste condiţii.
În al doilea rând, nu pot decât să-mi închipui ce ar însemna, de exemplu, ca un şofer de autobuz să se oprească pe traseu şi să spună că n-are rost să continue cursa pentru că are doar doi călători în mijlocul de transport în comun, sau un membru al unui echipaj de descarcerare care, când vede o maşină contorsionată în urma unui accident cumplit, cu şoferul prins între fiare, ar spune că nu e cazul să îl scoată din autoturism pentru că nu mai respiră!?
Poate că nu sunt comparaţii prea reuşite, dar realitatea este dezarmantă!

• Iulian VERNESCU

OPINIA SPECTATORULUI

Mi-a fost dat, nu demult, să asist, ruşinat, la un exemplu de lipsă totală de deontologie sportivă. Cum era de aşteptat, acest lucru s-a petrecut tot în fotbal, în sportul atât de mediatizat şi atât de lipsit de eficienţă internaţională, aşa cum se poate lesne vedea în ultimii ani.
Prin urmare, conducerea echipei Steaua a contactat un jucător de la Pandurii Târgu Jiu (nu contează numele sportivului, nu el este problema) în scopul de a-l transfera, atunci când regulamentul o permite. Numai că, la scurt timp, s-a desfăşurat meciul direct dintre cele două echipe, în turul campionatului. Ei bine, ce credeţi că a declarat patronul Stelei, cu o zi înainte de meci? Că jucătorul ar face bine să… „ajute Steaua pentru că aceasta va fi noua sa echipă din iarnă”!!! Am crezut că nu am auzit bine, dar m-a „convins” managerul de atunci al echipei, Mihai („Meme”) Stoica: „Nu e normal să joace împotriva propriului interes! Gândiţi-vă că el are tot interesul ca Steaua să ia titlul, deci nu-i poate pune piedici”!!! Cititi mai departe

OPINIA SPECTATORULUI

Pentru că, de curând, s-a încheiat o competiţie de mare amploare, şi anume turneul final al Campionatului Mondial de rugby, aş vrea să mă refer la două aspecte care mă fac să cred că e vorba de un sport ce poate fi luat ca exemplu pentru toţi cei care iubesc competiţia în general şi care privesc atent şi la cele petrecute după ce arbitrul fluieră oprirea jocului.
După un meci pierdut în Cupa Celor Şase Naţiuni, echipierii formaţiei Franţei au rugat antrenorul să nu intre decât după o jumătate de oră în vestiarul propriu. De ce? Pentru că au considerat că numai ei sunt de vină pentru înfrângere, au cerut un răgaz pentru a analiza fără antrenor motivele care au dus la acel eşec! S-a discutat foarte aprins şi, după o  vreme, antrenorul a aflat concluziile jucătorilor, prin gura căpitanului de echipă. Este un mod de abordare ce mi se pare pertinent şi plin de învăţăminte pentru cei care, mai ales în fotbal, dau tot timpul vina pe arbitri, pe condiţiile meteo sau pe neşansă! Cititi mai departe