În preajma marelui eveniment fotbalistic al anului, turneul final al Campionatului Mondial din Africa de Sud, o recunoscută companie financiară britanică a realizat un clasament al celor mai valoroase echipe de start, din punct de vedere al valorii de piaţă a fiecărui jucător, fără a face neapărat vreo legătură între aceasta şi şansele la victoria finală a fiecărei participante. Lideră în acest clasament sui-generis este Spania, care „valorează” 303 milioane de euro, urmată de Argentina (293 milioane) şi Anglia (263 milioane). Până la locul zece în clasament se mai găsesc, în ordine, Brazilia, Portugalia, Franţa, Germania, Olanda, Italia, dar şi surprinzător, Coasta de Fildeş, pe locul 9, cu o valoare de 130 milioane de euro!
La şedinţa Comitetului Executiv al FIFA, desfăşurată anul trecut la Zurich (Elveţia), având ca scop acordarea organizării turneului final al Campionatului Mondial de Fotbal din 2014, a participat – pe lângă delegaţia braziliană condusă de preşedintele ţării – şi celebrul scriitor Paulo Coelho. Mare fan al fotbalului, el a afirmat, stârnind zâmbetul tuturor participanţilor la şedintă: „Am vazut oameni vorbind cinci ore despre un meci de fotbal, dar n-am văzut niciodată oameni vorbind timp de cinci ore despre o partidă de sex! Cititi mai departe

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Mă aşteptam ca, odată ce s-au adus critici unor antrenori federali care au ratat obiectivele cu naţionalele de juniori, aceştia să fie demişi. Dar, aşa cum bine ne stă nouă, românilor, o lălăim în continuare şi îi reconfirmăm în funcţii. Să le facem astfel în necaz celor care spun, tot mai des, că selecţiile se fac pe şpagă!
Fostul mare fotbalist Miodrag Belodedici spunea cu tărie că juniorii vin nepregătiţi la loturi, că au carenţe mari – fizice, tehnico-tactice, comportamente. Dar uită să spună că ni se trage şi de la faptul că punem nişte „tomnatici” la cârma naţionalelor de juniori sau antrenori care nu şi-au făcut loc pe nicăieri datorită incompetenţei.
La lotul cu fotbalişti născuţi în 1993 (Under 17), prima dată au fost numiţi antrenori cu adevărat competenţi – Florin Constantinovici şi Cristi Dulca. Selecţia era continuă şi nu se ţinea cont de sarsanale sau influenţe. Viitorul suna bine prin prisma rezultatelor, dar brusc, cei cu putere de decizie, au venit cu „modificări importante” şi au apărut în echipă dinamovişti, stelişti, aduşi cu maşini bengoase, cu părinţi pricopsiţi. Cititi mai departe

Regalul fotbalistic, turneul final al Campionatului Mondial, îşi aşteaptă fluierul de start pe stadionul Soccer City din Johannesburg, Africa de Sud.
Câteva cifre sugestive ne duc la concluzia că, de la ediţie la ediţie, amploarea unui asemenea eveniment nu cunoaşte limite.
S-au cheltuit, pentru această ediţie, nu mai puţin de 12,5 miliarde euro, dintre care 8 miliarde pentru infrastructură. Suma de 2,5 miliarde de euro s-a investit în renovarea a cinci stadioane şi construcţia altor cinci noi.
FIFA va încasa aproximativ 3 miliarde euro din drepturile de televiziune şi a anunţat că bugetul alocat premiilor destinate echipelor participante a crescut faţă de ediţia din Germania din 2006, cu 60 %!
Au fost puse în vânzare 3 milioane de bilete, cu preţuri între 20 şi 1000 de euro, la mijlocul lunii mai fiind epuizate 2,5 milioane, nemaiexistând niciun bilet disponibil la meciul de debut (Africa de Sud-Mexic), la partida Brazilia-Portugalia din grupe, la cele două semifinale şi la finală.
Peste 65.000 de locuri de cazare în hoteluri au fost blocate încă din luna februarie. Cititi mai departe

OPINIA SPECTATORULUI

Suntem azi martori ai unui comportament deloc ortodox în mediul sportiv, unde în dese rânduri spiritul de fair-play este complet ignorat. Interesele financiare şi dorinţa nemărginită de triumf prin călcarea în picioare a tuturor regulilor de bun simţ au pus stăpânire implacabilă pe arenele sportive. Valizele cu bani şi binecunoscuta mită împietează grav bunul mers al mişcării sportive româneşti.
Se poate afirma că suntem o naţie care, regretabil, a ridicat la rang de religie un comportament cu iz fanariot şi balcanic, dar nu trebuie să neglijăm faptul că, la nivel mondial, nu suntem singurii care promovăm un asemenea stil de lucru. Printre cele mai mediatizate „întâmplări” de acest gen se află si metodele prin care au fost favorizate gazdele turneelor finale ale Campionatui Mondial de fotbal din secolul trecut.
Brazilianul Joao Havelange, preşedinte FIFA între anii 1974 şi 1998, a dezvăluit în 2007, la venerabila vârstă de 92 de ani, într-un interviu incendiar, că s-au folosit metode specifice pentru a influenţa rezultatele unor meciuri, în special, prin delegarea  „încrucişată” a arbitrilor! Cititi mai departe

Cercetările ştiinţifice au concluzionat că animalele de pradă omoară alte animale numai din raţiuni legate de nevoia de a-şi asigura hrana sau a-şi apăra puii şi niciodată pentru a-şi potoli setea de putere şi cruzime. Este vorba de elemente ce ţin de ceea ce la oameni înseamnă spirit de respect pentru persoanele alături de care trăim, activăm sau interacţionăm.
În mediul sportiv, respectul faţă de adversari ar trebui să fie prima grijă a combatanţilor dintr-o întrecere, indiferent la ce nivel se desfăşoară aceasta. Ceea ce se întâmplă pe tărâmul mioritic, în startul celui de-al treilea mileniu al istoriei de după Hristos, este departe de a se încadra măcar între nişte limite rezonabile. Spre exemplu, cu stupoare am citit o ştire din mediul fotbalistic, din care reiese că de curând, în Bucureşti, a avut loc o întâlnire a suporterilor echipei Dinamo, cu mai multi foşti şi actuali jucători pentru… A SĂRBĂTORI 13 ANI DE LA INCENDIEREA PELUZEI DIN GHENCEA!!! Ei bine, am ajuns să fim martori la poate cel mai josnic mod de a se exprima ura faţă de aceia care nu împărtăşesc aceleaşi simpatii cu ale noastre! Nu vreau să spun că trebuie să fim sfinţi, dar cele întâmplate mă fac să cred că nu mai e mult până să coborâm la nivelul de porniri animalice şi asta în contextul paradoxal în care atribuim greşit animalelor un comportament care nu le este caracteristic! Cititi mai departe

În contextul în care ne plângem din ce în ce mai des că devenim o naţiune de supraponderali şi bolnavi, în Statele Unite ale Americii, la examenele de admitere în universităţi, proba de educaţie fizică este eliminatorie, în Japonia, la ora 11 dimineaţa, toţi cei care se află în timpul programului de lucru ies din birouri şi fac mişcare timp de 10 minute, iar grecii consideră, conform unei vechi zicale, că „cine nu ştie să înoate e incult”!

***

Marile cluburi de fotbal din lume beneficiază de o susţinere entuziasmantă din tribune. Un singur exemplu: gruparea din Barcelona are peste 70.000 de abonaţi care nu ratează niciun meci! Dar, ce ziceţi de clubul englez Sunderland, cu o medie de 41.000 de spectatori de meci, la un oraş care numără numai 150.000 de locuitori? Cititi mai departe

Acum 55 de ani, Sir Hugh Beaver, patronul binecunoscutei firme producătoare de bere Guinness, a fost martorul unei dispute aprinse legate de viteza de zbor a unei păsări răpitoare de pe meleaguri britanice, fluierarul auriu. Controversa, iscată într-un cerc de prieteni aflaţi la o berărie, nu a putut fi rezolvată nici după consultarea unor specialişti, dar ideea de a lansa discuţii contradictorii acolo unde bărbaţii zăbovesc adesea, în „pub”-urile insulei de dincolo de Canalul Mânecii, i-a surâs lui Beaver, satisfăcut că acestea sunt un motiv serios de a creşte producţia şi vânzarea celebrei beri! El i-a contactat rapid pe fraţii Norris şi Ross McWhriter din Londra, cunoscuţi ca cei ce contabilizau tot felul de întâmplări şi performanţe neobişnuite şi în 27 august 1955 a fost lansată prima ediţie a „The Guinness Book of Records” , trecută în prezent de a 54-a ediţie. Anuarul a fost perceput iniţial ca o distracţie, dar a devenit o publicaţie serioasă a ultimilor decenii.
Firi ambiţioase, sportivii români şi-au făcut, bineînţeles, loc în paginile celebrei cărţi. Venerabila preşedintă a Federaţiei Române de Atletism pentru mulţi ani, Iolanda Balaş, este socotită atleta cu cele mai multe victorii consecutive, ea câştigând proba de săritură în înălţime de 150 de ori (!), în intervalul 1956-1967, în întrecerile interne şi internaţionale, incluzând şi Jocurile Olimpice disputate la Roma şi Tokyo, în 1960 şi 1964. Cititi mai departe

Observăm cu toţii că în ultimul deceniu sportul a căpătat noi valenţe şi şi-a depăşit statutul de simplu fenomen social. E normal şi e bine că se întâmplă asta, mai ales în condiţiile în care organismul uman tinde să limiteze activitatea sportivă în detrimentul „cantonării” în faţa computerului şi alocării unui timp mai lung şofatului.

Prin urmare, societatea, prin pârghiile sale, încearcă să dea credit mai mare mişcării sportive, la nivel de profesionism, dar şi încurajând amatorii de mişcare în aer liber. De aici şi până la punerea în practică a bunelor intenţii este cale lungă. De exemplu, ne bucurăm de existenţa multor canale de televiziune cu specific sportiv şi putem urmări competiţii oficiale din majoritatea sporturilor. Da, intenţiile sunt meritorii, dar vizionaţi întrecerile interne, în special cele din „sportul rege”, fotbalul. În afara transmisiilor directe ale partidelor din eşalonul unu sau doi, asistăm în proporţie covârşitoare în grila de programe la analize extrem de detaliate ale fazelor şi deciziilor luate de arbitri, asezonate cu dese şi penibile dispute între conducătorii de cluburi sau sponsori, presărate cu jigniri şi un limbaj de departe suburban. Bineînţeles că nici jucătorii nu fac notă discordantă. Cititi mai departe

Cel puţin teoretic, sport de performanţă fac acele persoane care au dorit acest lucru. Un tânăr îşi propune să se perfecţioneze pentru a avea acces la glorie şi la o viaţă mai bună. Bineînţeles că subiectul permite o grămadă de abordări. Aş vrea să fac o scurtă referire la modul în care sunt percepuţi sportivii de performanţă de la noi şi mai ales, cum conştientizează ei statutul pe care l-au căpătat.

Vreau să precizez din capul locului că nu mă voi referi la un aspect care sper să nu îi caracterizeze pe cei care ne umplu inimile de bucurie când se cântă Imnul Naţional al României şi se arborează Drapelul Naţional.
În preajma Sfintei Sărbători a Învierii, în sâmbăta Paştelui, o echipă românească de club, nu contează sportul, a participat la o confruntare decisivă pentru accederea într-o fază superioară a unei cupe europene. Înainte de plecare spre locul disputei, unul dintre sportivi a făcut referire la importanţa meciului, dar a stăruit asupra împrejurării prin care, la întoarcere, la miezul nopţii, el şi colegii vor fi în avion şi nu cu familia, pentru a ciocni un ou roşu! Pare legitimă părerea sa de rău, dar, fără să fiu răutăcios, mie mi s-a părut că acel sportiv nu ştie cu adevărat ce face şi în ce postură se află! Cititi mai departe

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Dacă nu de mult se amenajau terenuri sintetice în majoritatea şcolilor, se premiau sportivii cu rezultate deosebite, iar echipa de fotbal CSM Rm. Vâlcea avea o stabilitate financiară, acum nu se mai mişcă un pai. Majoritatea celor care râvnesc la fotoliul de primar promit cu neruşinare că vor crea noi locuri de muncă (când, mai nou, se anunţă disponibilizări în toate domeniile?), că vor sprijini familiile tinere (în ce mod, ca exemplu, când vrei să te angajezi trebuie să dai şpagă!).
Mai nou, aud din parte unui candidat la Primăria Râmnicului un slogan demn de un proletar comunist – „Pentru că nimic durabil şi măreţ nu poate înfăptui un primar fără pasiune şi dragoste de urbea sa şi de cetăţenii care i-au încredinţat votul”. Eu îi transmit: „Piei, drace, că de minciuni ne-am săturat!”.
Singurul care aminteşte ceva de promovarea sportului individual şi de echipă este Bogdan Pistol. Nu mă miră acest lucru, deoarece acesta este un om activ, care, într-adevăr, practică şi un sport – tenisul de câmp. Din punct de vedere al realizărilor sportive, sunt cele mai mari şanse să le vedem puse în aplicare de acest om. Ca presă sportivă, ne-ar interesa. Ce facem cu acel proiect de care nu mai vorbeşte nimeni – adică amenajarea unui bazin olimpic la baza sportivă din Zăvoi? Cine ne promite şi nouă că în 2-3 sau 100 de ani vom avea la Vâlcea o echipă de Liga I? Cititi mai departe