• „mânjii” CSM-ului au făcut senzaţie în Cupa României şi au dovedit din nou că Vâlcea nu duce lipsă de talente, ci mai degrabă de ochi care să le vadă şi să aibă încredere în potenţialul tinerei generaţii de fotbalişti…

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Nu s-au stins nici acum ecourile victoriei repurtate de CSM Rm. Vâlcea la Mioveni, în Cupa României. La începutul partidei, oficialii echipei argeşene s-au frecat la ochi cu bucurie când au văzut că pe foaia de joc a grupării vâlcene se aflau atâţia juniori, unii dintre aceştia născuţi chiar în anul 1994. Şi unde? Cititi mai departe

Scrisoarea săptămânii

Timp de 10 zile, echipa „U” Craiova s-a aflat cazată la Hotel „Belvedere” din Băile Govora şi, bineînţeles, s-a antrenat pe terenul din staţiune. M-a bucurat că nu ne-am făcut iarăşi de râs, având în vedere că terenul a fost îngrijit, tuns, de-a lungul verii, iar echipa din Craiova s-a putut pregăti în condiţii cât de cât civilizate. Pe la acest hotel (care arată impecabil) a mai trecut odinioară şi Dinamo, dar la acea vreme starea gazonului (a buruienilor, mai bine zis), era de speriat. Cred că o colaborare a tuturor instituţiilor din Govora – primărie, SC Băile Govora SA, Sind Oltenia, împreună cu actualul investitor – ar fi benefică pentru toată lumea. Cititi mai departe

• Dobrin Ionescu a părăsit banca tehnică pentru a face din gazonul terenului de fotbal din Govora o adevărată „masă de biliard”

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Când vorbim despre activitatea desfăşurată într-un club de fotbal, facem trimitere de obicei la preşedinţi, antrenori şi jucători, dar nimeni nu se gândeşte că mai există şi „pătura” de jos, despre care ne aducem aminte – din păcate – aproape deloc: îngrijitorii bazelor sportive. Pe vremuri, clubul Steaua avea cel mai bun gazon din ţară şi, indiferent că era ploaie, secetă sau ninsoare, în ziua meciului se prezenta mereu în cele mai bune condiţii. Acest lucru se datora unui neamţ, care era un expert în materie de întreţinere a gazonului.

Îngrijitorii bazelor sportive erau, de regulă, oameni simpli, care pur şi simplu purtau un „dialog” tacit cu iarba, cărau plasele de la porţi cu cârca, trasau liniile de demarcare ale terenului cu un dispozitiv inventat chiar de ei, iar la final îşi contemplau cu mândrie „opera”. Un teren verde, natural (nu ca acum, când pentru a avea un gazon bun se folosesc fel şi fel de însămânţări cu costuri exorbitante, a cărui menţinere sau întreţinere este şi foarte costisitoare), tuşat cu var românesc (nu existau astfel acele arsuri ale jucătorilor, pe când astăzi, în contact cu acesta mai rămân şi fără „un rând de piele”!) şi având un drenaj „primitiv”, dar eficient. La acest capitol, ar trebui să ne aducem aminte, desigur, de vechiul stadion UTA din Arad, care avea inclusiv instalaţie de încălzire! Şi atunci, când mai auzi în zilele noastre că un teren a suportat ample remanieri în acest sens, dar totuşi, după o perioadă de folosinţă, mingea sare ca la „hopa-mitică”, mai că îţi vine să îi iei la bătaie pe oamenii (firma) care l-au amenajat.
Şi la Vâlcea – pe vremea antrenorului Marcel Pigulea, exista un gazon natural impecabil (aici se vedea iscusinţa îngrijitorilor care nu aveau condiţiile superioare de acum – adică sisteme de irigare automatizate) şi nimeni nu avea curajul să intre să joace fotbal acolo, fără încuviinţarea administratorului – Fier. Din fericire, şi la ora actuală avem o calitate a gazonului foarte bună şi putem spune astfel că, din acest punct de vedere, chiar ne situăm pe unul dintre primele locuri din ţară.
Păstrând proporţiile, iată că avem şi la Govora un „neamţ” al nostru şi, cu toate că meseria lui de bază este cea de antrenor, nu se dă la o parte să facă dintr-un gazon care era cândva o problemă (noroi, iarbă cât urzicile) o adevărată oază de verdeaţă. Este vorba de Dobrin Ionescu, cel care face parte, mai nou, din categoria oamenilor din fotbal care se ocupă de întreţinerea unui stadion, în acest caz a celui din Govora. Nu face rabat de la efort şi, zi de zi, mută aspersoarele pe teren, tunde iarba (iar aici trebuie să recunosc că, în toată istoria echipei de Sănătatea Govora, terenul nu a mai fost niciodată tuns atât de des), iar răsplata este pe măsură. Practic, toţi cei care iubim fotbalul din Govora am ajuns la concluzia că, atâta timp cât baza sportivă suportă îmbunătăţiri (de orice natură), şi ţinând cont că în actuala criză financiară nimeni nu prea mai bagă bani în fotbal, ceea ce se întâmplă la acest teren este cu atât mai meritoriu. Fie că se numeşte Ionuţ Alexandru „Omuleţ” sau „Gheorghe” din Odorhei, de exemplu – locuitorii acestui oraş-staţiune observă în sfârşit că, de data aceasta, se mişcă într-adevăr ceva! Cu puţin efort, dacă nu chiar anul acesta, pe viitor putem vedea chiar meciuri de Liga a III-a la Govora. Păi, în fond, de ce nu ar juca aici chiar Ghecon Lăpuşata? Deocamdată, în noua ediţie de campionat a Ligii a IV-a, la Govora va evolua Nova Turist. E foarte bine, având în vedere că şi reprezentanţii acestei echipe au făcut câte ceva la baza sportivă, şi bineînţeles, e îmbucurător faptul că localitatea nu va rămâne totuşi fără fotbal la acest nivel competiţional.
Toate aceste investiţii (care sperăm să aibă şi o finalitate) trebuie să se concretizeze pe un fond de linişte, pentru că numai astfel putem să găsim modalitatea de a-i împăca pe toţi când este vorba de interesul general. În fond, când vedem că sportul devine prioritar în Govora, atunci – cum se spune – „Jos pălăria!”.

Tinerele talente trebuie să crească într-un mediu sănătos
Din păcate, în fotbalul judeţean din Vâlcea, mai avem jucători care ating lejer suta de kilograme la cântar. Mai zilele trecute, m-am bucurat să văd la faţa locului (adică pe terenul sintetic din Zăvoi), într-un meci amical cu CSM Rm. Vâlcea (este vorba, de fapt, de juniorii-republicani A), echipa din Brezoi, antrenată de Vasile Grossu. Se spunea că Lotru are în componenţă numai jucători tineri dornici de a face performanţă, dar am observat – surprinzător – că disciplina cam lasă de dorit. Sunt acolo fotbalişti care scuipă arbitri şi vociferează chiar sub privirile antrenorului care, în treacăt fie spus, este şi cam indulgent. Cu asemenea elemente, sincer să fiu, chiar nu se poate face performanţă, domnule profesor!
Altfel, am aflat că mai mulţi juniori de la CSM Rm. Vâlcea vor juca în Liga a III-a, la Ghecon Lăpuşata. Nu ştiu dacă există o colaborare în adevăratul sens al cuvântului, dar dacă este aşa nu ar fi rău. Pentru copii, în mod cert, este un pas înainte. Rămâne ca şi patronul Dan Mazilu să-i aprecieze aşa cum se cuvine şi să avem parte de seriozitate deplină la acest club. Ar fi păcat ca aceşti copii talentaţi să nu aibă continuitate şi să nu lucreze într-un mediu sănătos.
P.S.: Mare-mare supărare din partea unora care se văd puşi într-o lumină proastă în articolele scrise de mine. Nu-i nimic, important este că în sfârşit există un ziar în Vâlcea care mediatizează şi activitatea fotbalului juvenil. Trebuie să ţinem cont că a venit vremea să tratăm această meserie de antrenor cu respect, să fim priviţi de copii ca nişte veritabili pedagogi. Altfel, sita cerne!
Dănuţ OMEAG

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Din categoria antrenorilor serioşi din Vâlcea, cu o pregătire adecvată acestei meserii, face parte şi profesorul Emil Popescu. Cei care pretind că se pricep la fotbal spuneau despre dânsul că cel mai bine se descurcă la copiii trecuţi în categoria iniţiere. Sunt ani de când acest antrenor câştigă cam tot pe plan local, participând cu grupele sale de copii la turneele finale. Deşi nu l-am auzit niciodată lăudându-se cu performanţele sale (cu toate că merită), am fost surprins să văd că a avut parte şi de invidia unora care spuneau că este cam selectiv cu copiii – adică alege ce este mai bun şi nu prea se complică cu copiii lipsiţi de talent.

Chiar şi în aceste condiţii, Emil Popescu şi-a văzut de munca sa, iar anul acesta le-a dat o „palmă” celor care îi contestă calităţile, reuşind după mult timp să promoveze o echipă în Liga a III-a (deci se pricepe destul de bine şi la seniori!). Păcat însă de munca pe care a depus-o la Ghecon Lăpuşata, deoarece vedem ce seriozitate există acolo de când s-a retras: 1) se pun antrenori din rândul jucătorilor activi (cea mai mare prostie!); 2) a fost numit în conducere şi Laurenţiu Coca, pentru că – vezi Doamne! – dă bine la partid. Cu părere de rău, s-a lăsat purtat în acest vârtej al prostiei şi Viorel Ciofâcă, antrenor adus să supervizeze activitatea antrenorilor jucători care nu au „licenţă” şi nu pot sta pe banca tehnică. Şi-atunci, să nu ne mai mirăm de ce un antrenor precum Vasile Ilinca, recunoscut ca un om cu coloană vertebrală şi destul de exigent cu el însuşi, a refuzat să pregătească această echipă!
Prin „mâna” profesorului Emil Popescu au trecut mai toţi juniorii vâlceni ajunşi pe la loturile naţionale. Din această vară, la Clubul Sportiv Municipal, acestui antrenor i-au fost încredinţaţi juniorii născuţi în anii 1993 şi 1994. Personal, cred că a fost cea mai bună alegere a conducătorilor vâlceni şi asta în primul rând datorită faptului că aceşti copii au fost „crescuţi” bine de antrenorii lor, care au avut un respect faţă de orice competiţie – fie că a fost amicală sau oficială. Există aşadar garanţia că vor fi pregătiţi în continuare cu aceeaşi seriozitate de Emil Popescu.
Altfel, merită salutată iniţiativa clubului vâlcean de a da credit tinerilor antrenori. Mă refer la Emanuel Moldoveanu – un produs sută la sută al fotbalului vâlcean. Sperăm că nu peste mult timp să auzim că la grupa sa de juniori (1995) există 2-3 jucători la fel de tehnici şi de talentaţi cum a fost el. Rămâne de urmărit aşadar activitatea acestui antrenor, căruia trebuie să-i urăm mult succes în cariera sa!

Vâlcea progresează la nivel juvenil
La nivelul juniorilor, cluburile CSM Rm. Vâlcea şi FC Oltchim au făcut legea până acum. Vine însă tare din urmă clubul Hidroelectrica – în staff-ul tehnic al căruia a fost cooptat un tânăr antrenor foarte competent, Narcis Enăchescu. Se pun aşadar bazele unui alt centru puternic de copii şi juniori la Rm. Vâlcea. Având în vedere condiţiile de excepţie care există acolo este imposibil să nu se facă performanţă. Clubul „Frăţia” obişnuieşte să-i mai bată, din când în când, pe „granzii” din Vâlcea şi să mai scoată 1-2 fotbalişti care pleacă spre alte zări încă de la o vârstă fragedă. Antrenorul Zguroiu fiind un „specialist” în acest sens, obişnuit să producă talente pe bandă rulantă. Nu vreau să aduc osanale antrenorilor de copii şi juniori, dar concluzia este una singură: la acest capitol, avem cu ce să ne lăudăm!

Atenţie la obiectivele propuse!
Aş dori să atrag atenţia în mod special asupra obiectivelor pe care ni le asumăm în cazul echipei CSM Rm. Vâlcea. Să nu avem pretenţii ca firmele private să vină în sprijinul clubului cu bani, deoarece nici un patron nu-şi asociază numele cu nişte conducători care doresc să atingă un obiectiv „atât de măreţ” precum evitarea retrogradării tocmai în anul când vrem să promovăm tinerii din pepiniera proprie. Ce ne-am face dacă am fi prin America pe la cluburile private de tenis, gimnastică, unde părinţii suportă din buzunarul propriu performanţa sportivă a copiilor şi la final să fim traşi la răspundere că am mâncat bani degeaba? În cazul nostru, banii contribuabililor sau ai patronilor de firme.
Singurul care şi-a dat seama că aceste afirmaţii fac rău echipei a fost Alin Artimon, antrenor care gândeşte realist şi spune că în condiţiile actuale, cu acest lot, nu poate avea pretenţii prea mari la promovare, dar nici nu cedează din start. Se vede treaba că acesta i-a mai „salvat” încă o dată pe conducătorii echipei CSM Rm. Vâlcea de gura suporterilor şi a presei!
Dănuţ OMEAG

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Performanţele de la Centrul de Copii şi Juniori CSM Rm. Vâlcea sunt cunoscute în lumea fotbalului. Presa a găsit de cuviinţă să aducă în atenţia opiniei publice lucrurile plăcute şi mai puţin plăcute din culisele acestor grupări. Şeful Centrului – domnul Gabriel Mangalagiu – a reuşit să strunească bârfele, precum şi „bisericuţele” care uneori se formează în rândul antrenorilor (iar la acest capitol trebuie spus că unii chiar suferă din cauza acestor bălăcăreli şi an de an se află pe lista disponibilizaţilor, dar, cu inteligenţă şi cu mult fler, până la urmă le sunt apreciate şi calităţile de care dispun aceşti antrenori şi sunt păstraţi; de apreciat aici este şi faptul că – întotdeauna – indezirabilii se comportă normal, îşi văd de treabă şi nu creează tensiuni suplimentare.

Având în vedere că există şi această criză financiară care provoacă traume numai oamenilor cu personalitate, fără pile şi cu obrazul subţire) nu s-a lăsat influenţat de orgoliile unora sau altora de a impune un anumit stil de lucru cu copiii – servilism, nepotism. De aceea, odată cu instalarea sa la cârma Centrului din Zăvoi, rezultatele nu au întârziat să apară. Cine a vrut să facă performanţă a avut tot sprijinul! Urmărind îndeaproape activitatea antrenorilor şi copiilor de la celelalte centre de copii şi juniori din judeţ am avut surpriza neplăcută să constat că şi la acest nivel, în cazul unui eşec, vina este atribuită unui singur jucător şi nu întregii echipe în frunte cu cel care se ocupă de pregătirea lor! Este şi cazul jucătorului Leonard Săraru, care a ratat o mare ocazie cu Poli Timişoara, la turneul semifinal al juniorilor-republicani B, şi imediat a fost pus la zid. S-a uitat că acest copil a avut un aport substanţial în performanţa echipei, a dus greul, cum se spune, în momentele dificile, a înscris multe goluri în partide considerate foarte grele (exemplu: cea cu Pandurii Tg. Jiu). Am observat că acest copil are o educaţie aleasă, o putere de muncă extraordinară şi o dorinţă de a face performanţă peste capacitatea de înţelegere de înţelegere a unor părinţi acuzatori, care au susţinut – pe la „colţuri” – că nu este un jucător de echipă sau că este prea individualist. Din fericire, tatăl acestui copil este un foarte bun pedagog şi l-a făcut imediat să înţeleagă pe tânărul jucător că astfel de ratări fac parte din viaţa oricărui fotbalist. Tocmai de aceea, cred că domnul Mangalagiu ar trebui să mai lucreze la mentalitatea antrenorilor, care în astfel de momente ar trebui să ştie cum să mobilizeze un copil, să nu-l determine să se lase chiar de fotbal.
Nu greşesc dacă spun că la juniori-republicani B am avut parte de un nucleu de fotbalişti foarte cuminţi, o îmbinare perfectă între jucători cu „creier” – adică de creaţie: gen Răzvan Mosor (un bun executant al loviturilor libere), Leonard Săraru, Claudiu Popa, Ştefan Zbârnea – şi jucători de travaliu – adevăraţi „salahori”, bine pregătiţi fizic, precum Adrian Lică, Alexandru Călinescu, Dorinel Eremia, Gabriel Stănică – cărora li s-au adăugat doi portari pe măsură: Radu Chiriţă şi Laurenţiu Brănescu.
Acest mod de a aborda eşecurile nu le face bine! Ar trebui mai degrabă să ne bucurăm împreună de performanţele acestor copii şi să ne întristăm doar atunci când nu avem mingi suficiente, echipament sau bani îndeajuns de mulţi pentru centrele de copii şi juniori.

Patru juniori vâlceni, prezenţi la loturile naţionale
Într-un stagiu de pregătire de nouă zile, la Mogoşoaia, pe lângă deja „veteranii” Bogdan Omeag şi Bogdan Vătăjelu (ambii fac parte din lotul Under 16), iată că şi portarul Laurenţiu Brănescu a fost convocat la această selecţionată (cu toate că este mai mic cu un an decât ceilalţi). Este o confirmare a valorii sale, părerea mea fiind că tânărul goal-keeper merita din plin această onoare. Altfel, prin prezenţa în lotul mare al echipei CSM Rm. Vâlcea şi Radu Chiriţă a fost convocat la selecţionata Under 17 a României. Se pare aşadar că portarii vâlceni sunt antrenaţi foarte bine la Vâlcea, având în vedere că şi Alin Bucuroiu a fost chemat frecvent pe la reunirile lotului de tineret – antrenat de Emil Săndoi. Şcoala de fotbal vâlceană produce aşadar, în continuare, talente pe bandă rulantă şi, aşa cum bine remarca un prieten, dacă îmbunătăţim condiţiile de la acest nivel vom fi printre primii din ţară.
Şi când de te gândeşti că această creştere valorică de la copii şi juniori a început odată cu amenajarea terenului sintetic! Şi ce s-ar întâmpla dacă vizavi de acel teren se va construi un bazin olimpic, sală de forţă? Vom avea parte, desigur, de copii mult mai bine pregătiţi, aceasta este clar! Concurenţa este benefică şi naşte valori! Să apreciem aşadar, aşa cum se cuvine, eforturile acestui primar al Vâlcii – domnul Mircia Gutău – care a făcut din baza sportivă din Zăvoi o bijuterie, iar eu zic că odată ce va fi finalizată vom avea mai mulţi copii prezenţi, practicanţi ai sportului-rege şi nu numai.

Cum să arunci „banii din casă” fără să-ţi dea seama?
Dacă înainte eram amuzaţi de deciziile liderului de sindicat de la SC Oltchim SA – domnul Mihai Diculoiu – de a demite antrenorii echipei de fotbal după bunul plac, acum efectiv a dat cu bâta în baltă. Eu zic că, practic, a „scos banii din visteria clubului”! Antrenorul Gicu Deaconescu era singurul care promova tinerii cu mult curaj şi putea aduce, prin aportul său, bani la acest club. Altfel, n-am înţeles niciodată de ce deciziile din cadrul clubului vâlcean sunt luate numai de o singură persoană. Oare cei din Consiliul de Administraţie al acestui club sunt doar marionete, chiar nu au nici un cuvânt de spus când se schimbă antrenorii, ca pe ciorapi? Stăm şi ne crucim cum o echipă de fotbal a ajuns „jucăria” unei singure persoane?
La meciul amical dintre FC Oltchim şi CSM Rm. Vâlcea am putut vedea pe teren un tânăr fotbalist foarte talentat, crescut de antrenorul Gicu Deaconescu. Este vorba de Ionuţ Amza, copilul unui preot din Govora-Sat (iată că sunt şi în rândul feţelor bisericeşti câţiva care cochetează cu fotbalul, iar cei mai în vârstă poate îşi mai aduc aminte de un slujitor al Domnului din Pietrari – Popa ’Neaţă, care efectiv era un microbist înrăit?), care a demonstrat că se poate conta pe el la nivelul Ligii a III-a. Este un junior cu reale calităţi, dar cariera lui fotbalistică depinde, atât de el, cât şi de încrederea pe care antrenorii pe care îi va avea în continuare i-o vor insufla. În plus, o impresie bună a lăsat şi acest Octavian Vasile – un tânăr fotbalist născut în 1991 – tot un produs al antrenorului Gicu Deaconescu. Acesta a fost cu o clasă peste toţi cei care au dat probe la CSM în această vară, s-a văzut desigur că a jucat constant bine la nivelul Ligii a III-a.
Un alt copil promovat de antrenorul Deaconescu la FC Oltchim este Tomescu, jucător adus de la Mihăeşti. Un vârf percutant, serios, cu personalitate. Sperăm ca aceşti copii să aibă continuitate în pregătiri la clubul Oltchim, să fie susţinuţi şi încurajaţi mereu de o persoană competentă, ca Gicu Deaconescu, să nu cadă pe mâna unor „nefericiţi” de antrenori ce mizează pe bătrâni eterni ai echipei, care de cele mai multe ori fac jocurile. Nu de alta, dar de marionete – repet! – ne-am cam săturat!
Dănuţ OMEAG

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Fotbalul de performanţă nu se poate realiza fără condiţii de pregătire. Toate cluburile mari din Europa – gen Inter, Milan, Real Madrid, FC Barcelona – au adevărate centre de pregătire a juniorilor, începând de la cea mai fragedă vârstă (adică 6-7 ani). La noi în ţară, primul care a considerat că aceste deziderate sunt necesare pentru a face performanţă a fost fostul internaţional român Gică Popescu. Aproape toate turneele de copii şi juniori au fost câştigate de Şcoala de Fotbal „Gică Popescu”. Această Academie de fotbal a „pompat” adevărate talente la naţionalele de juniori şi bineînţeles că rezultatele nu au întârziat să apară. O colaborare eficientă cu un club italian – AS Roma – unde aceşti juniori îşi desăvârşesc pregătirea la cel mai înalt nivel.

A urmat Academia de fotbal „Steaua” Bucureşti, care a adunat tot ceea ce a fost mai bun în ţară la acest nivel şi bineînţeles că rezultatele sunt încurajatoare. În mod clar, mai apar şi ceva eşecuri, datorită unor antrenori care mai reuşesc să strice şi ce au realizat bun alţii, înaintea lor. Exemplul elecovent: jucătorul Alibec, care a fost în curtea Stelei, dar nu a fost apreciat aşa cum se cuvine. Aşa că s-a întors de unde a plecat, spre norocul celor de la Farul Constanţa, care l-au vândut acum la Inter Milano, în schimbul sumei de 800.000 de euro. Se poate considera aşadar că a fost vorba de un management prost din partea Stelei, iar eu, dacă aş fi fost patron, l-aş fi dat imediat afară pe antrenorul care a „reuşit” performanţa de a scăpa printre degete un asemenea talent.
În aceste proiecte de viitor sunt implicaţi nu numai foştii internaţionali, care au obţinut bani DIN MUNCA LOR, ci şi cei care au câştigat DE PE URMA FOTBALULUI şi continuă să mai „mulgă” cu nesimţire din puţinul care a mai rămas. Aceştia din urmă vor să obţină câştiguri imediate în urma unor vânzări de jucători, comisioane sau tertipuri – cum a fost şi cazul lui Marian Başno – care ne dădea recent lecţii de moralitate, după ce tocmai el speculase cât se poate de bine prostia şi managementul defectuos al conducătorilor vâlceni, prin vânzarea fraţilor Florin şi Mihai Costea.

„Regele” asigură condiţii de excepţie, dar vrea şi performanţă

Din fericire pentru fotbalul românesc a apărut şi Academia de fotbal „Gheorghe Hagi, care pur şi simplu, din punct de vedere al organizării şi investiţiei le întrece pe toate cele dinainte. Aşa cum bine îi stă unui rege al fotbalului, Gică Hagi a ţinut ca lucrurile să meargă foarte bine încă de la început. Cantonamente în locuri în care, poate, dacă tinerii fotbalişti ar fi jucat la un club mic nu ajungeau niciodată să se pregătească (Antalya – Turcia). Autocar de ultimă generaţie, microbuze noi, puse la dispoziţia copiilor pentru a merge la şcoală, antrenori bine plătiţi, echipamente de cea mai bună calitate, cazare şi masă gratuită la Hotelul „Yaki”. Dar lucrul cel mai important e garanţia că acolo, la Academia „Gheorghe Hagi”, se face cu adevărat performanţă.
Dacă la celelalte centre de pregătire din ţară, odată ajuns, nu te mai dă nimeni afară, la Academia „Gheorghe Hagi”  există o regulă de bază: nu eşti serios în pregătire, nu progresezi, ai absenţe şi note proaste la şcoală, nu respecţi un regim alimentar bine stabilit de nutriţionist – Atenţie! Toate aceste lucruri se întâmplă la juniori! – sfârşeşti prin a fi amendat (toţi copiii având contracte extrem de bune pentru acest nivel) sau chiar dat afară. De asemenea, părinţii nu pot fi păcăliţi de propriile odrasle. De ce? Dacă un copil nu prezintă garanţia că poate face faţă la un nivel ridicat de pregătire, dacă nu reuşeşte să treci anumite probe fizico-tehnico-medicale, atunci este trimis imediat acasă! Astfel înţelege şi el, şi părintele, că fotbalul nu trebuie păcălit, că nu toţi pot atinge un prag al performanţei. Dar mai ales că este cazul ca părintele să-şi îndrume copilul spre alte îndeletniciri.
Toate centrele de copii şi juniori din ţară trebuie să ţină cont de faptul că valoarea trebuie să primeze. La selecţie, trebuie să fie formate grupe de ELITĂ, iar pentru alţii, care pur şi simplu doresc să facă o activitate într-un cadru organizat – grupe de PERSPECTIVĂ. Nu trebuie amăgiţi părinţii că vor ajunge mari fotbalişti copii lor, ci pur şi simplu trebuie să avem în vedere că fotbalul de performanţă cere anumite calităţi pe care nu le au chiar toţi copiii.

Cristi Lazăr, un antrenor de mare caracter

Cariera unui fotbalist este influenţată de primul antrenor avut la grupele de juniori. Dacă acesta avea lacune de ordine comportamental – venea în stare de ebrietate la antrenamente, fuma, înjura copii, avea un echipament neadecvat la antrenamente, etc – atunci şi copilul era influenţat într-un fel de toate aceste lucruri. Acum, în zilele noastre, când îţi dai odrasla la fotbal, nu prea te mai interesează aceste aspecte, deoarece asemenea probleme cad de regulă în sarcina clubului. De aceea spun că în acest domeniu contează foarte mult dacă antrenorul respectiv a avut o carieră demnă de un profesionist. Dacă părinţii copilului nu au fost mari microbişti atunci trebuie să cunoască neapărat trecutul acestor antrenori de copii şi juniori. Rămâne aşadar în sarcina presei să prezinte CV-urile tuturor celor care sunt implicaţi în această activitate.
Între toţi, există totuşi un antrenor care nu mai are într-adevăr nevoie de nicio prezentare: Cristi Lazăr. Tehnicianul de la CSM are cu ce să se laude. Nu este de ici, de colo, să ai vreo 300 de meciuri jucate în Divizia A (în prezent Liga I). Nu trebuie să-l lăudăm noi, dar trecutul şi prezentul îl recomandă ca fiind un antrenor valoros. Iar în plus rămâne şi un mare caracter, având în vedere că la o emisiune televizată a ţinut să amintească faptul că dacă i-ar fi avut în lot şi pe cei doi jucători pe care i-a considerat de bază în turul campionatului (n.r.: Gabriel Stănică – golgheterul echipei, care a suferit o ruptură de ligament într-un meci anterior, şi Bogdan Omeag – plecat între timp la Academia „Gheorghe Hagi”) nu ar fi pierdut finala turneului zonal cu Poli Timişoara, echipă care a şi devenit campioană naţională la juniori-republicani B. Eu unul ţin să-i mulţumesc, iar el ştie de ce!
Dănuţ OMEAG

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

De ce trebuie să trăim cu impresia că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie corectă numai atunci când presa îşi face datoria? Eu cred că presa este un rău necesar, de care trebuie să ţinem cont, altfel societatea s-ar ghida după nişte reguli tribale, asemenea unor vietăţi din junglă, după ceva de genul „supravieţuieşte cine poate!”. De aceea, toţi cei care locuiesc în Băile Govora trebuie să ia atitudine când aud pe posturile de radio şi televiziune că staţiunea noastră se află cam pe ultimele locuri, în tot ceea ce înseamnă infrastructură, turism, sport. Chiar dacă supărăm pe cineva anume, avem datoria morală să venim în sprijinul autorităţilor locale cu aceste mici sesizări. Sunt primari care sunt receptivi şi iau imediat măsuri, lăsând la o parte orgoliile, precum sunt şi primari care se supără brusc pe viaţă, tună şi fulgeră atunci când sunt arătaţi cu degetul.

Cei care-l cunosc pe domnul primar Mateescu, ştiu că este un tip care, atunci când ai nevoie de ajutor, nu se dă la o parte. Are această calitate şi nimeni nu o poate contesta! Ne-a demonstrat că nu este nici orgolios, nici răutăcios şi a fost primul care a luat atitudine în privinţa bazei sportive. A tras atenţia Consiliului Local că lucrurile se îndreaptă spre o direcţie greşită, iar primele măsuri au fost luate. Terenul a fost tuns, iar acum sperăm şi în reluarea lucrărilor de modernizare a clădirii.
În fiecare an, de „Florile Govorei”, s-au organizat diferite competiţii sportive. Iar oaspeţii trebuie să fie primiţi în condiţii civilizate. Vedem cu toţii, cum în preajma Casei de Cultură s-a construit ceva foarte frumos (locaţiile aparţinând parohiei locale), urmând să se amenajeze şi un spaţiu de joacă pentru copii. Deci, se poate!
Legat de sport, ar mai fi de spus încă un lucru: oamenii care vin în staţiune trebuie atraşi cu ceva. Să nu fie cazul să ne mândrim numai cu baza sportivă (privată) Aditen, care, fie vorba între noi, arată superb.

Cine spune că Vâlcea nu dispune de juniori de valoare?

Mi-am propus ca la fiecare realizare sportivă a unui fotbalist junior – vâlcean, să vin cu câteva rânduri scrise în sprijinul celor care au spus că pe meleagurile noastre nu prea au existat juniori de valoare.
* De curând, la un turneu de fotbal desfăşurat în Republica Moldova, la care a participat şi echipa naţională Under 16 a României, juniorul Bogdan Vătăjelu – cândva la Sporting Rm. Vâlcea – a luat premiul pentru cel mai bun mijlocaş stânga. Iată deci un copil talentat, muncitor, modest.
* Portarul Laurenţiu Brănescu – născut în anul 1994 – a fost urmărit la turneul semifinal de la Timişoara de numeroşi impresari de fotbal, care s-au arătat de-a dreptul impresionaţi de maturitatea în joc arătată de acest copil, de statura sa impozantă. Ar fi bine să-i asigurăm un confort material, pentru a nu-şi lua zborul. Iar antrenorii care formează astfel de copii, să fie cât mai bine motivaţi din punct de vedere financiar.
* Dacă din 550.000 de dolari, din acea cotă de 25% ce revine clubului vâlcean în urma vânzării lui Florin Costea, ar beneficia şi antrenorii care l-au format pe acest copil, ar fi OK. În plus, să fie cumpărate mingi, aparate ajutătoare, echipament, să nu mai fie nevoiţi părinţii să scoată bani din buzunar pentru toate acestea.
Dacă nu putem să-i ţinem pe aceşti copii talentaţi, atunci, după ce pleacă, banii ar trebui să se întoarcă tot la centrul de copii şi juniori! Nu avem posibilitatea ca aceşti copii să beneficieze de condiţii superioare de pregătire, să-i vindem deci pe bani frumoşi, iar aceştia să ajungă apoi în buzunarele celor care trudesc de dimineaţă până seara! La aceste negocieri, să participe şi aceşti „muritori de rând” – cum sunt numiţi uneori antrenorii de copii şi juniori. Este rău că numai impresarii şi intermediarii roiesc în jurul tinerilor fotbalişti şi sunt PRIMII profitori de pe urma vânzării lor.
Dănuţ OMEAG

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Ori de câte ori am avut ocazia am apărat cauza Oltchim-ului, indiferent că a fost vorba de un subiect social sau sportiv. Şi încep cu lucruri ceva mai plăcute, care pentru mine au avut şi au o semnificaţie aparte. Antrenorul Ion Lazăr – „Mara” – de la Oltchim a spus un lucru mare, care m-a uns pe suflet: „La francezi, când este vorba de mişcarea sportivă, nici gând a se pune în discuţie că ar exista o criză economică mondială”. La noi însă, am observat că atunci când omul trebuie să traverseze poate o perioadă mai grea din punct de vedere financiar îşi varsă năduful pe sportivă. Este bine ştiut că zilele acestea, la Oltchim, au avut loc disponibilizări de personal.

Nu se ştie de ce la unii li s-a pus pata pe echipele de handbal şi de fotbal ale Oltchim-ului că ar fi cele din cauza cărora nu îşi primesc salariile integral. Toate aceste măgării şi prostii scoase din gura unor oameni ar trebui să fie susţinute după părerea lor de către toţi cei care au fost trimişi în şomaj, printre care mă număr şi eu.
Această perioadă grea prin care trece societatea Oltchim ar trebui să ne responsabilizeze pe toţi, să fim mai uniţi ca niciodată, să nu dăm curs unor zvonuri nefondate ale unor indivizi, pentru care o imagine a unei echipe de handbal este zero, dar nu înţeleg că poate să aducă nişte beneficii imense unei societăţi. Căci acesta este adevărul: toţi străinii care vin în societatea Oltchim întreabă de echipa de handbal. Toate aceste sportive ne-au adus un capital de imagine extraordinar şi nu numai. Directorul general al Oltchim-ului, domnul Constantin Roibu, a ţinut ca acest club să reprezinte cu adevărat ceva, nu numai pe plan intern, ci şi internaţional. Şi a reuşit!
Am văzut oameni plângând că au primit acele hârtii de şomaj şi în înţeleg. Sunt rate de plătit la bănci, copii de crescut, dar trebuie să avem mare încredere că societatea Oltchim va ieşi cât de curând din acest impas. Să nu ne lăsăm pradă zvoniştilor de meserie, care aruncă pisica într-un segment de activitate – cel sportiv (echipele de handbal şi fotbal), fără nici o legătură cu situaţia de la Oltchim.
Şi sportivii trec prin perioade grele, şi ei au făcut sacrificii ca să ne bucurăm împreună. Să luăm cazul Luminiţei Huţupan-Dinu, care datorită carierei sportive îndelungate şi-a neglijat chiar familia. Totuşi, să nu se înţeleagă că vreau să neglijăm durerea angajaţilor trimişi în şomaj, dar nici să amestecăm sportivii în aceste probleme nu se poate!

O masă rotundă, în… colţuri!

În urma întâlnirii care a avut loc la Sala Sporturilor Traian, la care au luat parte reprezentanţii presei sportive locale, conducerea Clubului Sportiv Municipal Rm. Vâlcea şi o parte din oamenii de sport din Vâlcea, am putut desprinde câteva concluzii interesante:
1. „Aşa cum le stă bine unor politicieni de seamă”, domnul Mircia Gutău, dar şi domnul Ion Câlea (mai ales acesta din urmă, care participă foarte des la sindrofiile care au loc în diferite sale, comune, dar mai puţin în oraşe, unde oamenilor le-a mai venit mintea la cap şi nu mai pot fi prostiţi atât de uşor) au considerat că nu trebuie să fie prezenţi la această discuţie deschisă cu oamenii de sport şi cu presa. Dacă domnul primar Gutău a fost întotdeauna receptiv la problemele sportului vâlcean şi sunt convins că în cazul dânsului s-a ivit o problemă mult mai importantă, nu ştiu de ce a absentat domnul Câlea?
2. Lipsa principalului contestatar al conducerii CSM-ului – domnul Vasile Grossu. Oare de ce? Chiar nu se putea ca dânsul să-i privească în ochi pe cei care sunt consideraţi responsabili de ratarea unor promovări de-a lungul timpului?
3. Aceeaşi coloană vertebrală – sănătoasă! – din partea domnului Mihai Persu, care a cerut demisia în bloc a conducerii Clubului Sportiv Municipal, datorită faptului că nu a existat şi nu există o strategie pe termen scurt-mediu a dezvoltării reale a fotbalului vâlcean. Până la urmă, dacă a văzut că în rândul invitaţilor există şi aplaudaci – „pupincurişti”! – omul s-a scuzat şi a părăsit sala. De remarcat este şi un alt lucru: Mihai Persu a fost singurul consilier local prezent la această întrunire.
4. Ieşirile „în decor” ale domnului Dumitru Cumpănaşu, cel perceput ca fiind „bufonul” asistenţei. Nea Mitică, oare când o să te maturizezi şi mata?
5. Concluzia conducerii clubului vâlcean a fost că talentele autohtone lipsesc cu desăvârşire, dar nimeni nu a avut curajul să întrebe de ce cei care şi-au făcut o carieră la alte cluburi. Au considerat că trebuie să dea şi un exemplu – bineînţeles negativ – şi să le închidă astfel gura tuturor: jucătorul Lungan – care cică nu a dat randamentul scontat (bietul om, probabil că atunci a sughiţat!).
6. O intervenţie de bun simţ a avut şi domnul Dumitru Dobre de la Drăgăşani. Acesta şi-a arătat disponibilitatea de a susţine un proiect de viitor – anume acela ca echipa CSM II să joace la Drăgăşani. În acest caz, participarea financiară ar urma să fie împărţită în mod egal, între cele două administraţii: din Râmnic şi din Drăgăşani.
Concluzia finală: rămâne cum am stabilit! Sau mai bine zis, am venit boi şi am plecat vaci!
P.S.: Prezenţa discretă a liderului de sindicat de la Oltchim, căruia, datorită problemelor sociale de pe platformă, numai de fotbal nu-i mai ardea! Domnul Mihai Diculoiu a mai tresărit când a auzit de interesul celor de la CSM cu privire la doi jucători: Vasile şi Stoica. Evident, răspunsul a fost: „Mai vedem!”.
Păi, deh, „trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!”.
Dănuţ OMEAG

Scrisoarea săptămânii

Nu ştii ce să mai crezi când vezi că la Băile Govora, în loc să se construiască o nouă bază sportivă, se distruge vechea construcţie. S-au încercat diferite colaborări pe termen scurt sau mediu – numai Dumnezeu ştie câte! – dar fără succes. Diferite echipe şi-au desfăşurat activitatea pe terenul de fotbal din localitate, dar nimeni nu a mişcat un pai. De ceva timp, a apărut un domn, pe nume Ionuţ Alexandru, zis „Omuleţ”, care în urma unei colaborări cu Primăria Băile Govora urma să aducă ceva îmbunătăţiri la actuala clădire în care îşi desfăşoară activitatea şi echipa FC Govora. S-au adus îmbunătăţiri la instalaţia de apă şi canalizare, s-au montat uşi şi geamuri termopan.

 Când toată lumea era încântată de ceea ce se realizează, muncitorii aduşi de acest domn au găsit de cuviinţă să facă ceva de cascadorii râsului. Strică acoperişul clădirii (după ce au făcut ceva reparaţii interioare, cu pereţi despărţitori din rigips) se aruncă toate bunurile din clădire, se gospodăreşte fiecare din ţigla veche (adică se fură) şi bineînţeles muncitorii se fac dispăruţi pe o perioadă ceva mai lungă (nici în ziua de azi n-a mai apărut).Apa a pătruns în clădire deteriorând mai toate materialele folosite în interior, caprele unui vecin se plimbă nestingherite pe această clădire (având în vedere că malul din spatele clădirii se află la nivelul acoperişului dărâmat).
Bănuiesc acum că acest domn (care are şi ceva utilaje motorizate, proprietate personală), care a avut şi el un termen de finalizare a lucrării, un contract de colaborare cu Primăria Băile Govora, a făcut dovada unei situaţii financiare bune, când te apuci de asemenea lucrări. Cei răspunzători de aceste fapte se lasă aşteptaţi la faţa locului şi nimeni nu ia nici o măsură.
Domnul primar Mihai Mateescu a avut intenţii serioase, dar cu asemenea oameni neserioşi nu se face treabă. Mă surprinde şi nepăsarea unor consilier tineri, plătiţi din banii noştri, care dorm efectiv în front. Asistă pasivi la distrugerea unei clădiri care riscă să ajungă la stadiul de ruină. Astfel, jucătorii echipei FC Govora au ajuns subiect de râs datorită faptului că se dezbracă sub clar de lună şi sunt priviţi cu nesimţire de caprele vecinului prin tavanul deja găurit. Ăsta da subiect pentru emisiunea „D’ale lui Mitică”, nu-i aşa?
P.S.: Cariera unui fotbalist depinde de mai mulţi factori: talentul, norocul şi să ai parte de sănătate (ferit de accidentări). Golgheterul republicanilor B de la clubul CSM Rm. Vâlcea – Gabriel Stănică – a suferit o accidentare destul de serioasă, necesitând şi o operaţie. Gestul conducătorilor clubului CSM de a acorda atenţie şi sprijin acestui copil ne bucură foarte mult şi ne dă un semnal clar că la clubul vâlcean atenţia acordată juniorilor tinde să meargă spre normalitate.
Dănuţ OMEAG

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Fotbalul vâlcean nu a dus niciodată lipsă de juniori de valoare care, odată ajunşi la cluburi puternice din ţară, reuşesc să se impună cu succes, fiind cotaţi la sume de ordinul milioanelor de euro (cazul Costea – considerat „diamantul” Craiovei). Toţi aceşti jucători au fost pregătiţi la Vâlcea, de antrenori vâlceni, care deseori sunt huliţi, criticaţi şi desconsideraţi când este vorba de partea materială. Sunt părinţi care laudă eforturile ziarului ARENA VÂLCEANĂ de a mediatiza acest sector de activitate – centrul de copii şi juniori – dar şi mulţi care critică activitatea antrenorilor, fără a veni cu argumente solide. Noi vom vorbi numai de cazuri pozitive, de antrenori care într-adevăr îşi văd de munca lor, care consideră că şi studiile reprezintă o prioritate în viaţa lor.

Foarte mulţi părinţi laudă activitatea antrenorului Marius Pufu – CSM Rm. Vâlcea, care pe lângă plăcerea de a lucra cu copiii, schimbă şi destine. Faptul că acest antrenor comunică foarte mult cu copiii, le supraveghează îndeaproape şi activitatea şcolară, le imprimă acel respect de sine şi oameni, îl pune în postura să fie regretat de copii, când aceştia fac saltul spre o grupă superioară.
Avem cazuri de copii care, neavând un „sprijin emoţional” în familie, găsesc refugiul – siguranţa că vor ajunge puternici, în acest mediu. Micuţii fotbalişti apreciază acest lucru, iar plăcerea de a veni la antrenamente şi meciuri devine chiar un fel de „drog” pentru ei.
Ar fi multe de spus în acest sens, dar sincer apreciez cu atât mai mult telefoanele de complezenţă adresate antrenorului Marius Pufu de aceşti părinţi decât acele telefoane anonime de blamare a unor antrenori, care fac eforturi uriaşe pentru a pregăti aceşti copii. Cluburi precum CSM Rm. Vâlcea, Oltchim, Sporting şi nu numai, aduc prin aceşti antrenori respectul şi mândria de a fi vâlceni.
Să luăm cazul şi celor doi vâlceni: Bogdan Vătăjelu – Academia Steaua, şi Bogdan Omeag – Academia „Gheorghe Hagi”, componenţi de bază ai echipei României Under 16 – care în perioada 17-23 mai s-au pregătit cu Naţionala la Arad, iar în perioada 25-30 mai au participat la un puternic turneu de fotbal în Italia, numit Europa Unită. Vor urma nişte meciuri amicale în compania unor reprezentative valoroase la acest nivel, cu Turcia (16-20 august), cu Grecia (10-18 septembrie) şi Olanda (28-30 septembrie). Toate acestea fac parte dintr-un program minuţios al celor de la FRF – coordonat de Miodrag Belodedici – urmând preliminariile de la acest nivel Under 16, în care selecţionata României, pregătită de către Florin Cheran, va juca cu Lituania (16 octombrie), Insulele Feroe (18 octombrie) şi Spania (21 octombrie).
Pe lângă deja consacraţii jucători vâlceni – Costea, Rusescu, Deaconescu, portarul Bucuroiu (care şi-a făcut debutul în Italia, la un meci cu Milan fiind rezervă pe banca echipei Udinese), avem şi aceşti doi juniori valoroşi, pregătiţi nu demult de antrenorii Dan Zguroiu şi Cristi Lazăr. Putem spune că aceştia reprezintă un fel de etalon al şcolii vâlcene. Aşteptăm ca şi alţi vâlceni să ne reprezinte cu succes, în competiţii internaţionale. De aceea, aceşti antrenori merită respectul nostru!

P.S.: În toată această nebunie a alegerilor europarlamentare, în care primarii şi-au trimis acoliţii să urle pe străzi, să lipească şi să împrăştie afişe electorale, am găsit şi un domn – primar din Buneşti – Radi – care a făcut numai lucruri frumoase în această comună. Ultima ispravă a sa a fost amenajarea unei baze sportive de toată frumuseţea, care a fost inaugurată de curând. Vor avea loc şi câteva competiţii sportive, iar printre invitaţi se va număra şi antrenorul Pufu. În fond, o vorbă bătrânească spune: „Cei care se aseamănă, se şi adună”. Oameni de toată isprava, care nu fac numai poduri şi podeţe, ci şi aceste baze sportive, cu adevărat folositoare copiilor, deveniţi supraponderali şi dependenţi calculatorului. Felicitări, domnule primar Radi!
Dănuţ OMEAG