Fotbalul românesc de acum 40 de ani nu se poate uita. Este, în mod sigur, vorba şi de o mare doză de melancolie, dar sunt amintiri sportive care ne umplu inimile de bucurii interne şi internaţionale. Nu am calitatea de a face o comparaţie între acele vremuri şi anii pe care îi trăim, dar vreau să mă opresc la o stare de fapt şi vă las pe dumneavoastră să trageţi concluzii.
Urmăream atunci campionatul naţional de fotbal cu sufletul la gură, cu ochii la televizorul care prezenta un meci al etapei şi cu urechile la radioul care transmitea alternativ toate întâlnirile. Cel mai interesant lucru de care îmi aduc aminte este că dacă un comentator radio intervenea pe fir şi anunţa scurt „Goool Domide!” sau „Ratare Neagu!”, ştiam imediat, fără să mi se spună, despre ce meci e vorba. Vă daţi seama că nu era deloc greu, pentru că în acele vremuri loturile echipelor erau extrem de stabile, cu puţini jucători care să migreze de la o echipă la alta, de la un campionat la altul. Meritul de a apăra timp îndelungat culorile aceluiaşi club era o mândrie pentru un jucător. Cititi mai departe

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Când spunem că, în Băile Govora, orgoliile unor oameni au fost mai presus de interesele şi nevoile cetăţenilor de rând, lăsăm impresia că încercăm să culpabilizăm factorii de răspundere din staţiune (primar, directori ai unor societăţi de turism). Pare o enigmă, dar bârfele nu survin din partea combatanţilor, ci mai mult din partea celor care sunt experţi în diversiuni, iar nimeni nu mai înţelege nimic. Eu zic că ar trebui să ne simţim ruşinaţi că avem consilieri în primăria Băile Govora care „se dau” după cum bate vântul, unii având deja statutul de persoane duplicitare, însuţire pe care şi-au „câştigat-o” din pricina caracterului îndoielnic (interesul lor e doar să ia banii la sfârşit de lună, cu ambele braţe întinse!). Cititi mai departe

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

• după ce ne-au adus în sapă de lemn, aceştia vor să-l transforme într-o pasiune privată

Sunt multe baze sportive în ţară, de „protocol”, construite după anul 1990, care sunt folosite numai de procopsiţii vremurilor noastre: politicieni, rude, prieteni. De regulă, accesul este limitat, pentru ca aceştia să nu fie deranjaţi când joacă tenis de câmp, cu bericica la marginea terenului şi cu „fetiţa” care veghează ca nu cumva iubitul să se accidenteze. Privilegiaţii se desfată în week-end, iar finalul este întotdeauna de pomină. Angajaţii îşi blesteamă zilele (îi apucă chiar şi orele 4-5 dimineaţa) că s-au făcut ospătari, barmani sau îngrijitori în asemenea locuri „speciale” (ferite de ochii curioşilor). Adună sticlele de băutură şi alte obiecte, „neidentificabile”, cu sacul.

Exemplele pozitive sunt puţine, dar benefice pentru cei mici

Ne întrebam dacă se pot întâmpla aceste lucruri şi la baza sportivă „Hidroelectrica” din Rm. Vâlcea. Ei bine, aici, lucrurile stau cu totul diferit? De câte ori am păşit în locul acesta, am simţit freamătul şi bucuria copiilor care aleargă pe terenul de fotbal îngrijit ca la carte. La piscină, curăţenia e impecabilă, iar părinţii sunt grijulii ca nu cumva copiii să deranjeze „acest peisaj de basm”. Aici, personalul nu este preocupat să adune mizeria după nababi. Cititi mai departe

OPINIA SPECTATORULUI

Inaugurat în 1991, stadionul „Auf Schalke” din Gelsenkirchen, Germania, este considerat cel mai modern din Europa şi supranumit „Arena Secolului 21”. Construcţia a durat trei ani şi a acumulat o investiţie de aproximativ 170 de milioane de dolari. Cu o capacitate de 65.000 locuri, din care 52.000 pe scaune, stadionul este complet acoperit, plafonul din fibră de sticlă este rabatabil, iar gazonul poate fi deplasat în afara arenei! Este pregătit să găzduiască meciuri de fotbal, gale de box, turnee de tenis, întreceri de biatlon la schi şi concerte de orice gen. La dispoziţia celor care îi intră pe porţi stau un restaurant, săli de conferinţă, saune, săli de forţă şi chiar o… capelă! Sunt aici 3100 de locuri rezervate pentru mass-media şi 2800 pentru VIP-uri.
Cu toate acestea, un antrenor de fotbal, Friedhelm Funkel, de la Hansa Rostock, a declarat, la puţin timp de la inaugurare: „Aici nu se va putea juca niciodată fotbal în condiţii normale!”. De ce? Pentru că a fost îngrozit de zgomotul produs de tribune, mai ales în momentele cheie ale jocului.
Un reporter sportiv dotat cu un aparat special a înregistrat un zgomot de 90 de decibeli în timpul unui meci al echipei gazdă, Schalke, în campionat. La marcarea unui gol al acesteia, acul indicator al aparatului a sărit la 122 de decibeli, cu trei mai puţin decât zgomotul produs de un avion Boeing 747! Cititi mai departe

OPINIA SPECTATORULUI

Suntem azi martori ai unui comportament deloc ortodox în mediul sportiv, unde – în dese rânduri – spiritul de fair-play este complet ignorat. Interesele financiare şi dorinţa nemărginită de triumf prin călcarea în picioare a tuturor regulilor de bun simţ au pus stăpânire implacabilă pe arenele sportive. Valizele cu bani şi binecunoscuta mită împietează grav bunul mers al mişcării sportive româneşti.
Se poate afirma că suntem o naţie care, regretabil, a ridicat la rang de religie un comportament cu iz fanariot şi balcanic, dar nu trebuie să neglijăm faptul că, la nivel mondial, nu suntem singurii care promovăm un asemenea stil de lucru. Printre cele mai mediatizate „întâmplări” de acest gen se află si metodele prin care au fost favorizate gazdele turneelor finale ale Campionatului Mondial de fotbal din secolul trecut.
Brazilianul Joao Havelange, preşedinte FIFA între anii 1974 şi 1998, a dezvăluit în 2007, la venerabila vârstă de 92 de ani, într-un interviu incendiar, că s-au folosit metode specifice pentru a influenţa rezultatele unor meciuri, în special, prin delegarea  „încrucişată” a arbitrilor! Cititi mai departe

Celebra atletă de peste Ocean, Marion Jones, este deţinătoarea a cinci titluri olimpice şi a multor performanţe şi recorduri care ar trebui să o situeze pe un loc fruntaş în cartea de aur a sportului. Numai că, din motive lesne de înţeles (dorinţa nesfârşită de a depăşi limitele), a călcat strâmb şi peste noapte a ajuns în infern. A gustat din cupa otrăvită cu substanţe interzise şi, pe lângă urmările implacabile pe plan sportiv (retragerea tuturor medaliilor, inclusiv ale coechipierelor din probele de ştafetă!), s-a confruntat timp de şase luni cu o nouă şi neplăcută postură, aceea din spatele gratiilor. Este clar că în faţa unei situaţii de aşa natură, orice om este pus la mare încercare, numai că în cazul în speţă este vorba de un spirit deosebit de puternic.
Marion Jones a şters cu buretele atât cât a putut şi a luat-o de la început: pentru că înainte de atletism a practicat baschetul, a ales să continue, la 34 de ani, pe dreptunghiul de parchet, sub coş. Este componentă a echipei Tulsa Shock din WNBA, liga profesionistă feminina nord- americană şi a debutat deja în campionatul recent început. Este o nouă provocare şi încearcă să demonstreze că există viaţă şi după o greşeală de neiertat. Cititi mai departe

Mulţi dintre regii sportului, beneficiari ai unor câştiguri uneori fabuloase, au ajuns în pragul falimentului, în urma unei proaste gestionări a propriei averi. Toţi ne minunăm de sumele exorbitante cu care este răsplatită măiestria unor artişti ai arenelor sportive, dar de multe ori nu e de ajuns să ai sume mari de bani, de vreme ce mulţi dintre ei au ajuns în timp scurt pe post de… cerşetori!
Se pare că cel mai grăitor exemplu este al fenomenalului boxer Mike Tyson, posesorul – la un moment dat – al unei fabuloase averi de peste 400 milioane de dolari, care pur şi simplu s-a „evaporat” în câţiva ani. Acum, Tyson a ajuns să se bucure atunci când primeşte 900-1000 dolari pentru câte o apariţie în public!
Bjorn Borg a fost învingător în 11 turnee de Grand Slam şi acumulase, până la 26 de ani, când s-a retras, cam 4 milioane de dolari. După divorţul de românca Mariana Simionescu, el a avut o viaţă tumultoasă, presarătă cu femei, alcool şi droguri, şi s-a aflat aproape de colaps, fiind salvat de inspiraţia de a înfiinţa o firmă de echipament sportiv, ce-i poarta numele.
Baschetbalistul Scottie Pippen, câştigător în 6 rânduri al titlului de campion al NBA cu Chicago Bulls, a ajuns să posede peste 100 de milioane de dolari, dar în câţiva ani a fost nevoit să dea în judecată firma de investiţii care i-a administrat banii pentru că ajunsese dator! Cititi mai departe

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

* învăţăminte bune de luat în seamă dintr-un dialog purtat de „Rege”, la Craiova, cu Adrian Mititelu

Când vor avea toţi caracterul, principiile şi personalitatea lui Gheorghe Hagi, atunci putem spune că fotbalul din ţara noastră se va însănătoşi. Fiind prezent (la Craiova) la semifinala de juniori-republicani B dintre Universitatea Craiova şi Viitorul Constanţa, am avut norocul să stau foarte aproape de Gheorghe Hagi şi Adrian Mititelu (prezenţi la meci).
La întrebările investitorului craiovean, Hagi dădea nişte răspunsuri pragmatice:
Adrian Mititelu: „Ce vei face cu copiii când vei avea oferte pentru ei?”
Gheorghe Hagi: „Le voi da drumul cu cea mai mare plăcere, dar niciodată pentru a da probe! Noi nu suntem din lumea a treia, nu fotbalişti de probe. Cine are nevoie de fotbalişti de la şcoala mea, să vină la Hotel Iaki. Îi voi caza, îi voi ţine pe mâncare, şi vor avea timp să vadă fotbaliştii”.
Mititelu: „Am avut un copil care a fost curtat de Academia «Gheorghe Hagi»…”
Hagi: „Am primit şi eu informaţii în acest sens, dar răspunsul jucătorului a fost pe placul meu: «Iubesc prea mult Universitatea Craiova ca să plec la Constanţa!»”. Cititi mai departe

Luând exemplu de la fotbal, în din ce în ce mai multe discipline sportive se manifestă obiceiuri şi mentalităţi neaoşe, izvorâte din frustrări şi neîmpliniri la nivelul gazonului şi parchetului. De câtva timp, spiritul de fair-play a rămas doar o poveste pentru mulţi dintre cei implicaţi în fenomenul sportiv, conducători de cluburi, antrenori, arbitri şi jucatori. De ce se întâmplă acest lucru? În special, pentru că se manifestă plenar binecunoscuta zicală românească: „Ce vreţi, eu să fiu mai fraier decât ceilalţi?”. Dezamăgirea pe care o resimt iubitorii sportului ne duce clar cu gândul la două legende izvorâte din înţelepciunea lumii.

############

Se spune că într-o aşezare arabă trăiau liniştiti cam 3000 de oameni conduşi de un emir. Toată aşezarea consuma apa limpede a unei singure fântâni din mijlocul satului. Supărată ca emirul nu-i permite să-şi exercite „talentele” ascunse, o vrăjitoare haină a otrăvit, într-o noapte, fântâna. A
doua zi, toţi locuitorii, cu excepţia emirului plecat, au băut apa şi în scurt răstimp au înnebunit. Bineînţeles, cum era de aşteptat, tuturor li s-a părut că ceva nu e în regulă cu emirul, cu care nu se mai înţeleg şi care, sigur… a înnebunit! Cititi mai departe

În preajma marelui eveniment fotbalistic al anului, turneul final al Campionatului Mondial din Africa de Sud, o recunoscută companie financiară britanică a realizat un clasament al celor mai valoroase echipe de start, din punct de vedere al valorii de piaţă a fiecărui jucător, fără a face neapărat vreo legătură între aceasta şi şansele la victoria finală a fiecărei participante. Lideră în acest clasament sui-generis este Spania, care „valorează” 303 milioane de euro, urmată de Argentina (293 milioane) şi Anglia (263 milioane). Până la locul zece în clasament se mai găsesc, în ordine, Brazilia, Portugalia, Franţa, Germania, Olanda, Italia, dar şi surprinzător, Coasta de Fildeş, pe locul 9, cu o valoare de 130 milioane de euro!
La şedinţa Comitetului Executiv al FIFA, desfăşurată anul trecut la Zurich (Elveţia), având ca scop acordarea organizării turneului final al Campionatului Mondial de Fotbal din 2014, a participat – pe lângă delegaţia braziliană condusă de preşedintele ţării – şi celebrul scriitor Paulo Coelho. Mare fan al fotbalului, el a afirmat, stârnind zâmbetul tuturor participanţilor la şedintă: „Am vazut oameni vorbind cinci ore despre un meci de fotbal, dar n-am văzut niciodată oameni vorbind timp de cinci ore despre o partidă de sex! Cititi mai departe