Spuneam săptămâna trecută că succesul are la bază perseverenţa si încrederea în forţele proprii, încrederea că poţi decide, că ai dreptul să iei cât mai multe hotărâri. Însă, pentru ca hotărârea să fie „cea mai bună” are nevoie de timp. Greşelile de astăzi pot fi mai târziu o soluţie bună, sau este decizia din acel moment, cea pentru care eşti pregătit să înfrunţi consecinţele… Sâmbătă, am avut parte de o zi neagră a fotbalului. CSM Rm. Vâlcea a pierdut cu 2-0 duelul de la Arad cu ACU, Ghecon Lăpuşata a fost surclasată cu 8-2 la Vişina, iar, seara, naţionala României a demonstrat că nu are faţă de un turneu final. România a refuzat fotbalul şi, neavând de ales, bosniacii ne-au împins în propriul careu, până ne-au învins. La final, comentatorul Mihai Mironică a avut o replică antipatic de bună: „E un rezultat care premiază fotbalul”. Citim diverse comentarii cum că nu avem antrenor… Eronat! Echipele naţionale au selecţioner. Antrenorii sunt la club, unde se lucrează cu jucătorii zi de zi, iar Răzvan Lucescu ar putea fi  un antrenor bun; a dovedit asta la Rapid, la Braşov… ca selecţioner însă, este slab. Singur s-a abătut de la principiul de bază cu care a venit la naţională: să joace cei care joacă meci de meci la echipa de club, cei în formă… Când nu mai ai principii şi onoare este timpul să te laşi. Cititi mai departe

Săptămâna trecută în calendarul FIFA şi UEFA au fost programate nenumărate meciuri oficiale şi amicale. Naţionala României a mai făcut un pas spre prăbuşirea totală a fotbalului românesc sub comanda „de vis” Mircea Sandu – Dumitru Dragomir prin înfrângerea dureroasă, dar meritată de la Zenica, 1-2 cu Bosnia.

Au fost multe meciuri interesante, unele dramatice, cu deznodământ amânat până spre minutul 90 sau în prelungiri. Suporterul de fotbal adevărat a avut duminică după amiază un amical de lux, Brazilia – Scoţia, la Londra pe un Emirates Stadium arhiplin, meci în care naţionala „cariocas” ne-a arătat din nou frumuseţea fotbalului din ţara sambei şi a cafelei. După dezastrul din Africa de Sud din vara trecută, Dunga cu al său fotbal urât, tacticizat şi europenizat la maxim, a fost înlocuit cu necunoscutul Mano Menezes care încearcă să redea Braziliei strălucirea de altădată. De-a lungul timpului, cvintupla campioană mondială a lăsat pe altarul nemuriri fotbalistice jucători precum Leonidas, Ademir, Vava, Garrincha, Pele, Zico, Socrates, Romario, Rivaldo, Ronaldo, Ronaldinho şi naţionale de fotbal spectacol ca cele din 1958, 1962,1970,1982 (fără să fie campioană mondială!),1994 şi 2002. Cititi mai departe

Iubesc fotbalul cu o pasiune pe care mi-e greu să o explic chiar şi mie însumi. Acest sport mi-a adus bucurii şi suferinţe mai intense decât cele pricinuite de diverse împliniri sau eşecuri personale. Din cauza lui am plâns amar, copleşit de tristeţe. Datorită lui am plâns de fericire. Dar, de ce? Cum aşa? Nu e un simplu joc? Cine crede însă că fotbalul e un simplu joc care îi distrează pe băieţii mari se înşeală amarnic. Fotbalul este „sportul sporturilor”, este sportul care îmbină forţa, inteligenţa, curajul, îndrăzneala şi eleganţa mişcărilor, atrăgând în jurul său copiii de la cea mai fragedă vârstă, care încearcă să-şi imite idolii din arena, şi care rămân extaziaţi şi fericiţi că au reuşit să descopere frumuseţile jocului de fotbal. Hemingway obişnuia să spună că sportul te învaţă să câştigi cinstit şi să pierzi în mod demn, te-nvaţă deci, într-un cuvânt, ce este viaţa. Dar, mai ales pe stadion, nu poţi să câştigi la infinit. De aceea un mare sportiv este acela care ştie să primească cu fruntea sus, cavalereşte, înfrângerea..
Puţini sportivi ştiu să recunoască înfrângerea, superioritatea adversarului. Câţi dintre noi, învinşi, în loc să plecăm capul sau să căutăm scuze ăi explicaţii, am mers spre învingător, l-am sărutat sau i-am strâns sincer mâna, spunându-i aşa cum doreşte Paul Vialar: „Victoria ta, prietene, este victoria mea” . Poate ar trebui să cugetăm mai mult şi să acţionăm ca atare. Cititi mai departe

Week-end-ul trecut a marcat începerea returului ligilor a IV-a şi a V-a vâlcene, Liga a IV-a mai târziu cu o săptămână faţă de data iniţială de începere, Liga a V-a la termen. Foarte mulţi oameni angrenaţi în fenomenul fotbal, cititori ai acestui colţ de pagină, m-au rugat să scriu şi despre fotbalul judeţean, mai ales că acum sunt reprezentantul lor la vârf, în structura AJF. Am promis că voi încerca la fiecare sfârşit de săptămână să văd cât mai multe meciuri pentru a-mi face o idee cu privire la ceea ce se întâmplă cu adevărat în competiţiile organizate de către forul din a cărei conducere fac şi eu acum parte. Am fost vineri la Berbeşti, la „derby-ul” judeţean al Ligii a III-a, Ghecon Lăpuşata – FC Oltchim 0-0, apoi sâmbătă la Ioneşti, la meciul AS Şirineasa – Posada Perişani 1-2 (în Liga a IV-a), iar duminică la Popeşti, la meciul Experţi Popeşti – Juventus Roeşti 4-4 (în Liga a V-a).
Am văzut trei partide interesante, două disputate în noroi până la glezne (cea de la Berbeşti şi cea de la Popeşti), una pe un teren bun (cea de la Ioneşti) şi am văzut că soluţia de amânare a începerii returului Ligii a IV-a luată în Biroul Executiv al AJF Vâlcea în 28 februarie a fost una corectă. Poate că era bine dacă se amâna şi returul Ligii a V-a, mai ales că aici în cele patru serii sunt mult mai puţine echipe şi implicit mai puţine meciuri. Cititi mai departe

Aş fi avut pentru sfârşitul de săptămână trecut subiecte interesante de discutat din Liga I, din Liga a II-a, care abia a început, din fotbalul european sau internaţional, dar am ales ca editorialul de azi să fie dedicat Ligii a III-a. Mai precis unui meci din Liga a III-a desfăşurat vineri, după amiază, la Slatina, între liderul seriei a IV-a, CSM Slatina şi echipa de pe locul 12 – Ghecon Lăpuşata.
De-a lungul ultimilor doi ani am însoţit de multe ori echipele noastre în deplasare, fie că au fost cele de juniori republicani A sau B ale CSM-ului vâlcean, fie că a fost echipa mare a aceluiaşi club, fie că au fost reprezentantele noastre în Liga a III-a, Oltchim sau Ghecon. Am participat, de asemenea, la barajele de promovare ale câştigătoarelor Ligii a IV-a Vâlcea, Ghecon Lăpuşata sau Oltul Ioneşti, în 2009 şi 2010. Am văzut nenumărate meciuri de Liga a IV-a sau a V-a, atât în perioada de dinainte de 1989 dar şi după aceea.
Niciodată, însă, nu am văzut ceva asemănător cu ceea ce s-a întâmplat vineri la Slatina. În prima repriză a meciului amintit am asistat, împreună cu 300-400 de spectatori, la un meci echilibrat, în care Ghecon, bine organizată, a ţinut departe de poartă liderul, ba mai mult a şi înscris un gol foarte frumos prin Ciortan aproape de finalul reprizei. Cititi mai departe

Am aşteptat cu mare nerăbdare acest nou început la fel ca orice iubitor adevărat al sportului rege. El a venit timid în gerul năprasnic de la sfârşitul săptămânii, mai întâi în potcoava Giuleştiului, apoi în Regie, la Timişoara, la Alba Iulia, unde îşi desfăşoară în surghiun meciurile de acasă „şepcile roşii” din Cluj, la Buzău unde „comunalii” din Brăneşti au găsit înţelegere şi, mai ales, la Craiova unde a avut loc derby-ul începutului de campionat. „Derby” prin prisma tradiţiei, a palmaresului şi a suporterilor, nu datorită poziţiei în clasament a celor două combatante.
Am făcut eforturi să vad meciul la televizor având în vedere aria de răspândire a semnalului pentru Digi Tv şi după terminarea lui m-a încercat o umbră de regret. De ce?  Pentru că ceea ce aşteptau să se întâmple telespectatorii şi cei 9-10.000 de spectatori, adică fotbalul adevărat, spectaculos a cam lipsit pe gazonul altfel impecabil din Bănie. Poate şi gerul cumplit să fi fost de vină, deşi se spune că pentru a te încălzi trebuie să faci în primul rând  cât mai multă mişcare.  Mişcarea a fost însă de tip brownian la ambele echipe, cu precădere la „U” Craiova, repriza a doua fiind chiar la nivelul ligilor inferioare în privinţa calităţii. Cititi mai departe

Am crezut că după amicalul cu Italia din toamnă că România este pe drumul cel bun în speranţa închegării unei echipe puternice şi unite care să rezolve în 2011 ecuaţia calificării la turneul final al C.E. din 2012 şi să urce România în clasamentul FIFA acolo unde ocupă un umilitor loc 58?
Din păcate a trebuit să vină acest turneu tradiţional din Cipru pe care l-am câştigat în trecut de foarte multe ori, pentru a reveni cu picioarele pe pământ şi a ne da seama că suntem departe de fotbalul adevărat care se joacă acum în lume. Analizele pe care le poate face orice microbist arată că selecţia a rămas subiectivă (exagerări constante pe axa Rapid-Braşov în convocări), că nu am încercat nici în amicale un alt sistem de joc (aproape toate marile echipe joacă 4-2-3-1 pentru a avea superioritate la mijlocul terenului), că mijlocaşii centrali nu au calitate (ce îndepărtate ni se par vremurile când naţionala avea conducători de joc gen Dobrin, Dumitru, Nunweiller VI, Balaci, Boloni, Mateuţ, Hagi, jucători de excepţie care printr-un dribling sau printr-o pasă englezească de 50-60 de metri destabilizau o întreagă echipă adversă).
Jucând constant cu doi mijlocaşi centrali defensivi este clar că echipa este gândită să se apere, să nu ia gol şi nicidecum să aibă posesie, să fie periculoasă, să atace. Aşteptam un corner, o lovitură liberă din preajma careului advers, un contraatac fericit pentru a spera şi noi ceva. Cititi mai departe

Pregătirea echipelor de Liga I este în toi. Însorita Antalie sau îndepărtata Peninsulă Iberică sunt destinaţiile predilecte ale echipelor româneşti în aceasta iarnă. După fiecare stagiu de pregătire efectuat, conducerile tehnice şi administrative ale echipelor trag linie şi concluzionează: mai pleacă jucători care sunt slabi valoric sau alţii care sunt valoroşi şi au oferte de cumpărare, mai vin jucători acolo unde sunt „găuri” de astupat fie din tur, fie acum, prin eventualele plecări. Toate aceste mişcări sunt bineînţeles în primul rând rezultatul bugetului de venituri şi cheltuieli actual. Sunt echipe care au vândut masiv: Dinamo 9-10 jucători, CFR Cluj-Napoca 4-5 jucători, alte care au vândut puţin, dar bine, precum Steaua (Stancu şi Zapata la Galatasaray).
Şapte din primele opt echipe în clasament la sfârşitul sezonului de toamnă speră şi afirmă mai direct, mai voalat, că doresc titlul de campioană aducător de foarte mulţi bani prin participarea directă, pentru ultima dată, în grupele Ligii Campionilor. Dacă pentru primele 3 echipe: Otelul Galaţi, Poli Timişoara şi FC Vaslui, visul este mai aproape de realitate, pentru celelalte patru: Rapid, Dinamo, Steaua şi CFR, probabil că este o himeră. Cititi mai departe

Fraza rostită de Goethe în urmă cu aproape 200 de ani pare să marcheze destinul Stelei, dar mai ales viitorul lui Lăcătuş pe banca acesteia. Marele scriitor german impresionat de frumuseţea oraşului napoletan a rostit măgulitor celebra frază care apoi a devenit chiar titlul unui film de la mijlocul secolului trecut.
Miercuri seara, Steaua Bucureşti dă examenul final al stagiunii 2010. O stagiune plină de … neîmpliniri majore pe târam fotbalistic: nici un trofeu în ediţia 2009-2010, ratarea obiectivului „liga campionilor” în vară când nu a reuşit să se claseze nici pe locul doi al clasamentului, locul şapte (!?) la sfârşitul acestui tur de campionat la 10 puncte distanta de locul I…
Un rezultat pozitiv (un egal sau o victorie) în meciul cu Napoli ar da încredere echipei pentru sezonul următor şi ar aduce linişte la nivelul conducerii tehnice şi administrative. Linişte de care Steaua nu a avut parte în toamna acestui an în care a schimbat patru antrenori şi a transferat vreo 21-22 de jucători!
Un rezultat negativ, adică o înfrângere la orice scor, ar bulversa încă o dată (pentru a câta oara?) situaţia la cel mai galonat club din România şi l-ar forţa pe Becali la o nouă revoluţie la nivelul lotului de jucători şi al antrenorului principal. Cititi mai departe

Fotbalul judeţean şi-a ales conducătorii pentru următorii patru ani, vineri după-amiază în sala VIP de la etajul I al Sălii Sporturilor Rm.Vâlcea.
Domnul preşedinte Constantin Pintilie şi d-l vicepreşedinte Nicolae Chiriţă au fost reconfirmaţi în funcţie în urma votului, iar subsemnatul a primit încrederea conducătorilor din fotbalul vâlcean pentru un mandat de vicepreşedinte. A fost o luptă electorală grea în urma căreia am acces la această onorantă demnitate ca o recunoaştere a activităţii mele pe tărâm fotbalistic. În decursul desfăşurării ei au fost nenumărate persoane care au considerat că pot să fac faţă acestei noi provocări din viaţa mea.
De aceea, preşedinţilor de cluburi sau asociaţii sportive, delegaţiilor, antrenorilor, primarilor, viceprimarilor, fotbaliştilor, ziariştilor din media sportivă (şi nu numai), realizatorilor de emisiuni tv, fostelor glorii ale fotbalului vâlcean, oamenilor de pe zona politică sau sindicală, arbitrilor, observatorilor, oamenilor ce lucrează în structurile fotbalistice sau sportive ale acestui judeţ sau simplilor suporteri ai jocului de fotbal care au avut încredere în mine şi au făcut lobby sau au votat pentru alegerea mea ca vicepreşedinte al AJF Vâlcea, le MULTUMESC pentru încrederea şi sprijinul acordat! Le mulţumesc de asemenea şi celor trei contracandidaţi ai mei pentru fair-play-ul din campanie.
Urmează patru ani grei, patru ani de muncă în care voi încerca să schimb în bine faţa fotbalului vâlcean împreună cu echipa de conducere aleasă.

Dan Săraru