Miercurea trecută în Bănie pe stadionul „Extensiv” câştigătoarea Ligii a IV-a vâlcene, Damila Măciuca, a reuşit să învingă în meciul de baraj pentru promovare în liga superioară pe Recolta Stoicăneşti din judeţul Olt.
A fost un meci tipic de baraj în care echipele au fost crispate, timorate, speriate parcă de perspectiva nivelului superior în care ar fi putut accede după 90 de minute sau mai mult. Finalmente a câştigat echipa mai valoroasă, cea care a stat mai bine în teren, care a avut posesie mai bună şi mai multe ocazii de a înscrie de-a lungul celor două reprize desfăşurate pe gazonul impecabil de pe „Extensiv”.
Este meritul jucătorilor, al antrenorilor, al conducerii administrative reprezentate de fraţii Dan şi Laurenţiu Niţu pentru această izbândă care face ca judeţul Vâlcea să aibă din nou, după mult timp, trei echipe în Liga a III-a. Este dacă vreţi şi meritul campionatului Ligii a IV-a valcene care a dat în ultimii trei ani două câştigătoare de baraje pentru promovare: Ghecon Lăpuşata şi Damila Măciuca. Bucuria din seara zilei de miercuri întinsă până noaptea târziu la Măciuca a arătat că acolo unde există pasiune, potenţă financiară şi oameni ataşaţi unei cauze, succesele nu vor întârzia să apară. Pentru a înţelege mai bine „fenomenul Măciuca” trebuie să ne întoarcem puţin în timp. Cititi mai departe

Federaţia Română de Fotbal încearcă să facă lumină, în sfârşit, în problemele legate de licenţiere. Astfel, FRF anunţă: „Comitetul Executiv al FRF nu are nicio competenţă în ceea ce priveşte procesul de licenţiere a cluburilor, unul independent, acesta fiind încheiat la nivelul Ligii I”. Practic, în aceste condiţii, echipele care nu au obţinut licenţa – Poli Timişoara, Gloria Bistriţa şi FC Bihor – pierd aproape orice şansă de a mai juca în primul eşalon.
Conform FRF, forului mai sus menţionat i se poate prezenta, conform ordinii de zi, o informare cu privire la procesul de licenţiere încheiat sau având drept tematică procesul de licenţiere în ansamblul său, dar nimic mai mult. Este interesant de urmărit ce se va întâmpla în Liga I, având în vedere ca la noi regulamentele sunt făcute pentru a găsi unii sau alţii „portiţe” de interpretare. Foarte interesant este că, în acest moment, în Liga I, există un loc vacant, Comitetul Executiv urmând să discute ce se va întampla cu acesta. Teoretic, în Liga I vor juca următoarele echipe: Oţelul Galati, FC Vaslui, Rapid, Steaua, Dinamo, Gaz Metan, „U” Cluj, Astra Ploieşti, CFR Cluj, FCM Tg. Mureş, FC Braşov, Pandurii Tg. Jiu, Sportul Studenţesc (echipă care, în premieră pentru Liga I, ar trebui să pornească cu un handicap de 2 puncte pentru neîndeplinirea baremului obligatoriu de 25 de puncte), Ceahlăul Piatra Neamţ, Concordia Chiajna, Petrolul Ploieşti, CS Mioveni. Cititi mai departe

Uite că românii mai au şi motive de bucurie. Cine se mai aştepta să ne bucurăm la un meci al României după atîtea şi atâtea eşecuri? Tricolorii au prestat cel mai bun joc al lor din această campanie şi au învins cu 3-0 reprezentativa Bosniei, într-un meci în care au ratat şi un penalty, iar acum viseaza la locul doi în grupă. După ruşinea din Bosnia, de această dată elevilor lui Răzvan Lucescu le-a ieşit aproape totul.
Dar ce s-a schimbat de la meciul tur de la Zenica? În primul rând, să ne amintim echipa ce a evoluat la Zenica: Pantilimon – Râpă, Tamaş, Goian, Raţ – Torje (Cociş ’71), Alexa, Florescu (Ropotan ’76), Deac (Zicu ’85) – Mutu, Marica. Spuneam după acel meci că selecţia făcută de Lucescu a fost greşită, iar alcătuirea primului „unsprezece” neinspirată. Ce s-a întâmplat atunci? Râpă nu a făcut faţă unui meci cu o asemenea miză, de pe partea sa centrându-se într-o veselie. Pe centru, Goian a alternat intervenţiile de fundaş mare cu inexactităţi nepermise. Totuşi, a jucat mai bine decât colegul său de linie, Tamaş, care a dovedit că banderola de căpitan este o pălărie prea mare pentru el. E drept şi altceva, că bosniacii au presat în continuu, iar axul nostru defensiv nu a avut pic de odihnă. Cititi mai departe

Deşi începută cu ploi torenţiale, grindină şi inundaţii, vara lui 2011 se anunţă foarte fierbinte în fotbalul romanesc. Este vorba în primul rând de echipa naţională care după victoria reconfortantă cu Bosnia îşi caută antrenor întrucât Răzvan Lucescu, la fel ca şi tatăl său în septembrie 1986 (România – Austria 4-0), pleacă de la echipa naţională în urma unui rezultat pozitiv în campania de calificare pentru turneul final al Campionatului European, ediţia 2012 (România – Bosnia 3-0). Săturându-se să fie criticat de toată lumea, foarte supărat de ieşirea la adresa sa a „naşului” Mircea Sandu la Comitetul Executiv de acum o lună, a hotărât să demisioneze deşi România a reintrat în cărţile calificării, condiţionând rămânerea sa la naţională doar în postura de antrenor al acesteia şi al Rapidului, cu care se înţelesese de vreo două săptămâni.
Naţionala a plecat în turneul din America de Sud pentru meciurile cu Brazilia şi Paraguay doar cu secunzii Iovan, Apolzan şi antrenorul de la tineret Săndoi, într-un interimat care se doreşte cât mai scurt. Mircea Sandu a hotărât să nu-l mai lase pe Lupescu să se ocupe de negocierile cu posibilii succesori ai lui Răzvan şi se ocupă personal de această problemă. Cititi mai departe

Unii, i-am auzit, i-aţi auzit, folosesc cu mirare clişeul: „Nu-i înţeleg pe microbişti. Ce să vezi la fotbal? Douăzeci şi doi de nebuni alergând în jurul unei mingi!?”. Da, fotbalul poate fi definit şi prin clişeul acesta. Frumuseţea e că poate fi definit în vreun milion de feluri, poate mult mai mult de atât, căci fotbalul nu e un sport; e un fel de sărbătoare câmpenească de proporţii gigantice, unde în loc de grătare sau bere primeşti o porţie serioasă de emoţii încapsulate sub presiune. Am dat şi eu o definiţie? N-am vrut. Mi-a scăpat. Oricum, să trecem, nu merită reţinută. Uneori, când noi, microbiştii, nu găsim argumente pentru a vorbi despre frumuseţea fenomenului, ne putem mulţumi spunând doar că fotbalul e mult mai mult de-atât.
După finala Champions League de sâmbătă seara dintre Barcelona şi Manchester se spun şi vor fi spuse multe. Majoritatea vorbesc despre perfecţiunea Barcelonei, despre geniul lui Messi… Sunt un mic fan al Barcei de mult timp; încep să cred că Messi l-a depăşit deja pe El Pibe D’oro Maradona, pe care l-am considerat cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, dar azi aş vrea să vorbesc despre un alt fotbalist, un fotbalist eclipsat de magia Barcelonei, dar unul care a încercat foarte mult şi a reuşit: Wayne Rooney.
Rooney e ca nimeni altcineva. Cititi mai departe

De-a lungul timpului au existat echipe de club care au dominat fotbalul într-o anumită perioadă şi au rămas în memoria iubitorilor acestui sport: Real Madrid-ul anilor ‘60, Ajax-ul anilor ‘70, Milan-ul anilor ‘90. Parcă niciuna însă nu a încântat atât de mult ca această Barcelona a lui Messi din perioada 2006-2011. Antrenori, ziarişti, comentatori radio-tv, iubitori ai fotbalului de pretutindeni sunt (aproape) unanimi în a aprecia această echipă creată de către Pep Guardiola cu 11 jucători, din totalul de 18 de pe foaia de joc, în finala cu Manchester, de sâmbătă seara, produse ale propriei academii, la fel ca şi el însuşi. Pentru a putea înţelege mai bine „fenomenul Barcelona” trebuie mai întâi să ne întoarcem în timp acum 25 de ani, în 1986, când Johan Cruyff crea academia de fotbal barceloneză şi cerea muncă şi răbdare pentru ca aceasta să producă. Rezultatele au apărut timid în ultimul deceniu al secolului trecut (o Cupă a Campionilor în 1992 cu marele olandez pe bancă) şi au explodat acum cu trei trofee continentale în ultimii cinci ani (2006,2009 şi 2011), dar şi cu titlul european şi mondial în panoplia federaţiei spaniole acolo, unde Barcelona a dat 6-7 titulari în  finalele din 2008 şi 2010!
Toţi cei care contestă supremaţia Barcelonei aşteptau cu nerăbdare finala Ligii Campionilor, sperând ca Manchester, pe târâm britanic, să întrerupă seria începută de catalani în 2006. Cititi mai departe

În ultimul timp se vorbeşte foarte mult de corupţia din arbitraj. Nu că în trecut nu ar fi fost acuzaţii, unele dintre ele fiind dovedite deja în celebrul scandal al corupţiei în arbitraj din 2009. Acum, din ce în ce mai mulţi oameni de fotbal aduc din nou acuzaţii foarte grave la adresa celor care ar trebui să împartă dreptatea pe teren. Marian Iancu spunea: „Există corupţie în arbitrajul din România”. Trei foşti jucători de la CFR Cluj, Yssouf Kone, Mikael Dorsin şi Lars Hirschfeld, critică fotbalul românesc, pe care îl caracterizează ca fiind corupt, „un circ”, cu arbitri plătiţi şi cu multe penaltiuri şi suspendări dubioase. În urmă cu doar câteva săptămâni, Adrian Porumboiu afirma: „70 % dintre arbitrii români sunt corupţi”. Patronul lui FC Vaslui, spune ca arbitrii din România au fost educaţi la Academia „Barza Chioară”, un restaurant care i-a aparţinut lui Dan Petrescu, fost şef al „fluieraşilor”. În fotbalul internaţional, Jose Mourinho ataca violent la adresa Barcelonei, fraza vedetă a acelui raid fiind „Mi-ar fi ruşine să câştig o Ligă a Campionilor aşa cum a făcut-o Barcelona”. Nu a trecut prea mult timp şi trecutul a început să bată pe umărul lui Mourinho. Scandalul a izbucnit în Portugalia. Fostul arbitru portughez Jacinto Paixao a urcat pe YouTube un clip video în care recunoaşte că a fost corupt de către clubul FC Porto timp de mai multe sezoane. Cititi mai departe

Nicolae Dobrin, Ilie Balaci, Gheorghe Hagi! Sunt poate cele mai mari nume ale fotbalului românesc. Belodedici, Răducanu, Dumitru, Ailenei, Sătmăreanu, Iordănescu… Glorii! Fantastici jucători ai fotbalului românesc. Fotbalişti adevăraţi! Nici o echipă din România nu are actualmente jucători de valoarea lor. Oameni ce au trudit pe covorul verde şi care aduceau bucurii în inimile milioanelor de români. Fotbalişti de succes şi nu numai. Exemple ce ar trebui date oricărui puşti care a decis să studieze tainele obiectului sferic. Jucători ca Dobrin, Cruyff, Platini, Maradona sau Hagi, dar şi mulţi alţii pe lângă ei, au făcut ca fotbalul să fie mai degrabă artă decât un simplu sport. „Gâscanul” nu dribla pur şi simplu, ci îşi ameţea adversarii până aceştia se împiedicau în propriile picioare împleticite. Cruyff făcea mult mai mult decât doar să paseze; sfida geometria şi fizica, iar deseori desena (prin traiectoria mingii) linii imaginare perfecte. Platini nu şuta; Platini nu executa lovituri libere, ci transforma mingea într-o ghiulea de jucărie pe care o controla cu o telecomandă invizibilă. Maradona nu alerga, ci exploda pur şi simplu, fugea cu mingea la picior cu o rapiditate care le provoca adversarilor otită şi cu o uşurinţă care le cauza depresii. Hagi nu făcea preluări, ci reverenţe; fluiditatea şi eleganţa mişcărilor, execuţiile lui dădeau impresia că dansa cu mingea, nu că o lovea. Toate astea ne-au făcut să credem că fotbalul nu e întotdeauna un sport. În unele momente devine artă. Cititi mai departe

Duminică seara, la Galaţi, Oţelul lui Marius Stan şi al lui Dorinel Munteanu a învins (meritat) cu 2-1 pe Poli Timişoara, iar în urma acestui rezultat „oţelarii” ar trebui să fie campioni având un avans de 4 puncte înainte de ultima etapă.
Ar trebui, dar încă nu sunt pentru că ne-am obişnuit în ultimii doi ani să aşteptăm diverse decizii ale TAS-ului pentru a vedea care este ierarhia finală a campionatului.
Acum doi ani Poli Timişoara a primit înapoi 6 puncte cu care fusese depunctată incorect de către LPF, anul trecut Poli (din nou Poli!) a primit nemeritat 3 puncte pentru jocul cu Rapid pierdut pe teren cu 1-0 în Giuleşti pentru folosirea lui Varga şi Bălan de către rapidişti, cei doi fiind transferaţi cu ajutorul unor artificii aplicate de către comisiile LPF după expirarea perioadei oficiale de transferări.
De data aceasta, tot TAS-ul va decide dacă meciul Pandurii – Oţelul din etapa XIX-a se va disputa sau nu (comisia campionatului din cadrul LPF a dat 0-3 pentru că Pandurii nu au plătit o anumită sumă de bani lui Dinamo pentru transferul lui Ilie Iordache  – litigiul fiind foarte vechi). Cititi mai departe

Săptămâna aceasta, are loc la sediul FRF Adunarea Generală ordinară, unde se va vota, printre altele, şi noul sistem competiţional. Preşedintele FRF, Mircea Sandu, a susţinut, în ultimul timp, micşorarea numărului de echipei din Liga I din cauza problemelor financiare din fotbalul românesc. „Ar trebui redus numărul participantelor din Liga I, pentru că nu există posibilităţi de a fi susţinute. Din ce văd şi aud, mă gândesc că va exista un grup de echipe care nu îşi vor primi licenţa. Mă bazez pe faptul că sunt jucători neplătiţi cu lunile, datorii de milioane, litigii internaţionale între cluburi şi jucători. Nu e un climat care să ne lase să fim prea optimişti”, a declarat Mircea Sandu. În urmă cu două luni, Sandu a declarat că cel mai indicat ar fi un campionat cu 14 echipe şi introducerea sistemului play-off. Federaţia Română de Fotbal vrea cu orice preţ să ridice nivelul disputelor din Liga 1, iar, în acest sens, Mircea Sandu  a propus schimbarea sistemului competiţional. Astfel, ar urma să fie 14 echipe în prima divizie, se va introduce play-off-ul, iar dispute precum Steaua – Dinamo s-ar putea juca de patru ori într-un an de zile. FRF vrea ca în Liga 1 să fie 14 echipe, campionatul să înceapă pe 15 ianuarie şi să se încheie în decembrie. Mircea Sandu vrea un sistem de tip play-off, astfel încât partide gen Steaua – Dinamo să se dispute de patru ori într-un sezon. Cititi mai departe