În ediţia de vineri a ziarului „ARENA VÂLCEANĂ” a apărut un articol ce lansează o provocare de a ghici echipele, ce crede cineva, ar folosi jucători fără drept de joc. Nu ştiu sigur dacă există astfel de cazuri, dar fără a mă considera un specialist aş vrea să încerc să explic, pe înţelesul multora, anumite părţi ale regulamentelor aplicabile şi fotbalului vâlcean şi de a trage  concluzia că unele legitimări sunt făcute după sloganul  „Las-o, mă, că merge şi aşa!” Prima problemă pleacă de la înfiinţarea asociaţiilor sportive afiliate la AJF. Majoritatea echipelor afiliate la AJF sunt constituite ca asociaţii sportive fără personalitate juridică şi funcţionează doar pe baza Legii Sportului prin înscrierea în Registrul Sportiv. „Asociaţiile Sportive sunt structuri sportive fără personalitate juridică, se pot constitui ca societăţi civile particulare în condiţiile Codului civil. Constituirea unei asociaţii sportive fără personalitate juridică dă dreptul acesteia la obţinerea unui certificat de identitate sportivă, precum şi la afilierea la asociaţia judeţeană pe ramura de sport corespunzătoare, în vederea participării la competiţiile sportive oficiale locale, până la nivel de judeţ“(alin.1, art. 25 – Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000); Regulamentul privind statutul şi transferul jucătorilor de fotbal prevede că jucătorii legitimaţi la cluburile afiliate sunt amatori sau profesionişti. Cititi mai departe

În fotbalul românesc au fost de-a lungul timpului puţini golgheteri pur sânge: Dobay, Pârcălab, Dumitrache, Oblemenco, Dudu Georgescu, Cămătaru, Piţurcă, Dănciulescu. Dintre toţi aceştia, doar doi au reuşit să atingă sau să depăşească cifra de 200 de goluri înscrise în campionat: Dudu Georgescu în perioada anilor şaptezeci şi, începând de luni seara, Ionel Dănciulescu, cel care a înscris unul din cele cinci goluri ale liderului Dinamo în partida de la Piatra Neamţ cu Ceahlăul, ajungând astfel la cifra rotundă de mai sus.
Născut la Slatina în 6 decembrie 1976 şi lansat în fotbalul mare la şaptesprezece ani neîmpliniţi la Electroputere Craiova, a înscris primul sau gol în Divizia A (Liga I) chiar împotriva actualei sale echipe. Pentru a nu mai recidiva împotriva lor, „câinii” îl transferă pe Danciulescu în 1995 şi evoluează sub tricou alb-roşu până în vara lui 1997, când încearcă prima experienţă internaţională în Turcia la Altay Izmir. După o jumătate de sezon revine în tară, dar nu la Dinamo ci la Steaua, unde evoluează în perioada 1998-2002, perioadă în care câştigă două campionate şi înscrie pentru militari 53 goluri în campionat, multe dintre ele împotriva lui Dinamo. Cititi mai departe

În fotbalul vâlcean al zilelor noastre avem ocazia să vedem de toate: scoruri fluvii, de tenis, măceluri (rezultate gen 14-0, 12-0 ), gafe rar întâlnite, blaturi, arbitrii loviţi, arbitrii corupţi, etc. Dar cel mai mult vedem „specialişti”, care se pricep să comenteze şi să critice. Părinţi atotştiutori care comentează şi critică deciziile antrenorului (şi asta pentru că, plini de subiectivism, îşi văd propriile odrasle genii); spectatori ce critică conducerea pentru deciziile şi strategia adoptate; conducători cu gura mare nemulţumiţi de propria echipă; jucători nemulţumiţi de antrenor sau conducători; şi exemplele pot continua. Toţi ştiu să comenteze şi să critice, să-si dea cu părerea, fie că trebuie, fie că le-o cere cineva sau nu. Dar chiar nu ştiu în câte ocazii critica lor a reprezentat calea dreaptă. S-au obişnuit doar să critice şi atât. De multe ori critică ceea ce nu înţeleg. Pentru că orice lucru înţeles perfect devine necriticabil. În general, tăcerea mi se pare genială, dar pur şi simplu nu mă pot abţine să nu dau din gură cu piciorul în urechea atâtor neînsemnaţi care se cred genii. Care mă înconjoară, zi de zi. Prefer să mă prefac prost decât să tac, ceea ce nu e bine pentru că nici nu încerc perfecţiunea la capitolul ăsta şi în cele din urmă sau chiar mai repede mă dau de gol. Şi o să dau câteva exemple mai elocvente. Cititi mai departe

După ratările succesive ale prezenţei la turneele finale europene sau mondiale din 2002, 2004, 2006, 2010 între care s-a intercalat o singură prezenţă (surprinzătoare având în vedere componenţa grupei preliminare) în 2008, a venit rândul să punem cruce şi prezenţei la turneul final al C.E. 2012 din Polonia şi Ucraina. Vinerea trecută, dar şi marţea aceasta, echipa naţională de fotbal a României şi-a arătat limitele remizând, 2-2 cu Belarus acasă şi 1-1 cu Albania, la Tirana, în meciuri cu echipe cu care altădată „ne distram” în preliminarii.
Într-un fotbal dominat de corupţie, de scandaluri nesfârşite şi de zdrăngănit de cătuşe, nu poate creşte o naţională care să se aproprie cât de cât de cea a „Generaţiei de aur” din perioada 1990-2000. La mijlocul campaniei de calificare pentru Euro 2012 am schimbat un antrenor limitat în aria de selecţie şi în capacitatea de a imprima echipei un stil propriu de joc, Răzvan Lucescu, cu un altul, Victor Piţurcă, pe care mai marii FRF îl dăduseră afară cu scandal în 2009 după debutul dezastruos în campania de calificare la C.M. 2010 (0-3 cu Lituania acasă la Cluj, 2-3 cu Serbia la Constanţa şi 1-2 cu Austria în deplasare la Klagenfurt). Cititi mai departe

Mi-e dor de fotbalul de pe vremuri. De fotbalul lent, serios. Să am timp să savurez fazele spectaculoase. Să văd un jucător tehnic ca Iancu Carabageac pe vremuri, făcând spectacol driblând pe loc, elegant. Nu în viteză şi forţă. În ultimul timp, privind în jur cred că…am uitat şi să trăim…Mă uit la oameni şi tot ce văd este răutate, egoism, ură, trădare, lăcomie… Sentimentele negative au preluat controlul. Cele pozitive sunt doar o amintire. Mulţi dintre noi trăim acum pentru banii pe care-i câştigăm, pentru faimă, pentru renume… Am ajuns să credem că putem vâna fericirea. Alergăm înainte, pregătiţi de război cu oricine ne-ar sta în cale şi dărâmăm tot ce ne împiedică să ne îndeplinim scopurile. Dărâmăm valorile morale şi le îngropăm, etica, bunătatea, dărnicia, dragostea şi chiar conştiinţa. Poate de asta mă apucă nostalgia fotbalului de altădată. În ritmul în care se joacă fotbalul de azi copiii nu vor mai avea modele. Sau vor juca toţi numai în ultimii 30 m, emulându-l pe Messi (care pe vremurile apuse poate ar fi făcut faţa mult mai retras, punându-şi tehnica şi pasele în folosul echipei). În schimb pe Maradona îl putem emula cu toţii foarte uşor, cu mai mult sau mai puţin succes. Pe Pele, cu jongleriile sale, la fel. Cititi mai departe

Azi după amiază, la baza sportivă „Oltchim” are loc derby-ul judeţean al Ligii a III-a între FC Oltchim Rm.Vâlcea, antrenată de Costel Gaiţă şi Damila Măciuca, antrenată de Gabi Mangalagiu. Este de fapt prima confruntare directă în Liga a III-a între cei doi foşti componenţi ai Chimiei Rm.Vâlcea.
Veniţi la Vâlcea în timpul campionatului 1985-1986 din două colţuri diferite ale ţării, unul din Oltenia de vest, din Cujmirul severinean (Gaiţă), celălalt din Moldova, de la poalele Munţilor Berzunţi, din Dărmăneşti (Mangalagiu), cei doi au jucat împreună aproape 10 ani la clubul de legendă al fotbalului vâlcean, Costel Gaiţă ca fundaş şi mijlocaş, iar Gabi Mangalagiu ca vârf de atac. Între cei doi s-a înfiripat o frumoasă prietenie întrucât au fost coechipieri pe dreptunghiul verde al gazonului, dar şi colegi de cameră în numeroasele cantonamente.
Astăzi cei doi vor fi pentru 90 de minute „duşmani” întrucât fiecare doreşte pentru echipa lui cele trei puncte puse în joc. Din păcate pentru Costel Gaiţă în meciul din această după amiază nu va putea folosi foarte mulţi jucători: Tomescu şi Răcăreanu suspendaţi, Muşuroaia accidentat la ultimul meci, iar Preda, Nania şi Smeadă indisponibili de mai mult timp. Cititi mai departe

În ultimul timp au avut loc câteva evenimente care au atras atenţia. Unele aşteptate, altele mai puţin. Dar mai mult decât atât, circulă zvonuri că, în viitorul apropiat, se pregătesc şi altele. Este vorba de schimbarea antrenorilor. Prima mutare a fost făcută de Hidroelectra, următoarea de Oltchim. La Oltchim surprinde mai puţin, dacă ţinem cont de „rotaţia” antrenorilor „brevetată” de domnul Diculoiu, o soluţie care la suprafaţă a dat rezultate, dar de fapt rezultatele Oltchim-ului sunt rodul spiritului de echipă format acolo. Dacă s-ar încerca cu un antrenor „din afară” nu cred că ar merge. Am spus de multe ori că performanţele în fotbal sunt greu de obţinut fără spirit de echipă. E concluzia la care am ajuns şi în care cred. Spiritul de echipã este o stare de spirit, un climat, o ambianþã. Încredere reciprocă, modestie, sacrificiu. Credinţă, statornicie, elan. Pierre de Coubertin spunea: „Să te cunoşti, să te stăpâneşti, să te învingi, iată frumuseţea eternă a sportului, aspiraţiile adevăratului sportiv şi condiţiile succesului său”. Atunci când încerci să îţi formezi o echipă, trebuie să ai grijă să alegi oameni care au calităţi asemănătoare, oameni care pot lucra în echipă şi care au aceleaşi valori. Cititi mai departe

În luna august analizam în acest colţ de pagină valoarea competitoarelor din Liga a IV-a vâlceană şi le împărţisem în trei categorii valorice. După desfăşurarea a 6 etape din turul actualei ediţii de campionat, foarte multe dintre lucrurile afirmate acum cinci săptămâni se confirmă.
Din păcate însă în anumite jocuri au apărut scoruri neverosimile pe care aş dori să le reamintesc. În etapa I: AS 2009 Popeşti – Hidroelectra Rm. Vâlcea 1-11, Experti 2000 Popeşti – Victoria Frânceşti 8-1. În etapa a II-a: CSM Drăgăşani – FC Băbeni 11-0. În etapa a III-a: Voinţa Orleşti – Olteţul Zătreni 8-2, AS Creţeni – Victoria Frânceşti 8-0, AS 2009 Popeşti – Flacăra Horezu 1-8. În etapa a IV-a: Hidroelectra Rm.Vâlcea – Minerul Berbeşti 12-0, Flacăra Horezu – Lotru Brezoi 6-1. În etapa a V-a: FC Băbeni -  Minerul Berbeşti 0-11, Posada Perişani – Unirea Păuşeşti Măglaşi 10-0, Lotru Brezoi – Victoria Frânceşti 7-0. În etapa a VI-a: Hidroelectra Rm.Vâlcea – FC Băbeni 9-0, Unirea Păuşeşti Măglaşi – Experti 2000 Popeşti 1-6, Victoria Frânceşti – Flacăra Horezu 1-7. Cititi mai departe

Despre corupţia din fotbal s-a vorbit foarte mult în ultimii ani, iar audierile de sâmbătă de la DNA nu sunt o premieră. Cazurile în care procurorii au intervenit pot fi însă numărate pe degete, iar când vine vorba de condamnări, situaţia este şi mai delicată.  Oamenii de fotbal s-au acuzat de toate hoţiile, şarlataniile şi ticăloşiile imaginabile si inimaginabile. Ploua cu denunţuri şi autodenunţuri, care dezvăluiau un sistem mafiot complet: meciuri trucate, arbitri cumpăraţi, mafia pariurilor, evaziune fiscală, trafic de influenţă, corupţie generalizată la toate nivelurile – federaţie, ligă, cluburi, arbitraj. Puse cap la cap, acuzaţiile formulate de diverşi oameni de fotbal conduc la ideea că avem de-a face cu un  fotbal corupt, cu campioane false, decise în culise. Arestarea pentru 29 de zile a lui Vasile Avram, şeful Comisiei Centrale a Arbitrilor, a pus din nou pe jar lumea fotbalului, pe unii conducători de cluburi, dar şi pe jurnaliştii de sport, care speră ca Avram şi arbitrii care vor fi audiaţi să ofere procurorilor DNA noi informaţii legate de corupţia din acest domeniu. Avram este acuzat că ar fi primit mită 19.000 euro pentru a “ajuta” pe FCM Tg. Mureş. Un mizilic, în comparaţie cu sumele pe care le învârte mafia din fotbal. Cititi mai departe