Inter Milano a realizat tripla istorică în 2010: Campionat, Cupa Italiei, Liga Campionilor sub bagheta magicianului portughez Jose Mourinho.
Sâmbătă seara pe Santiago Bernabeu din Madrid, Inter s-a încoronat ca regină a Europei fotbalistice după 45 ani de la ultimul succes obţinut de legendarul antrenor Helenio Herrera.

Mourinho şi-a învins profesorul Van Gaal, iar îmbrăţişarea dintre cei doi în minutele de prelungire ale meciului a consfinţit recunoaşterea superiorităţii portughezului în plan tactic în finala de sâmbătă seara. Cocteilul argentiniano-brazilian a funcţionat ca un ceasornic, J. Cesar, Maicon, Lucio, V. Samuel, J. Zanetti, Cambiasso, dar mai ales Diego Milito, au demonstrat de ce Inter este cea mai bună echipă de club a Europei acum: organizare extraordinară, lacăt defensiv aproape impenetrabil, efort fizic dus până la sacrificiu, contraatac năucitor şi un goleador D. Milito incredibil care a umilit (mai ales la golul al doilea) apărarea lui Bayern.
Pe lângă cei şapte brazilieni şi argentinieni au evoluat în echipa de start alţi patru super jucători din patru colţuri ale lumii: Chivu din România, Sneijder din Olanda, Eto’o – leul camerunez de legendă, singurul jucător din lume care a reuşit să cucerească Liga Campionilor doi ani consecutiv cu două echipe diferite şi macedoneanul Pandev, dar nici un italian! Cititi mai departe

În sferele fotbalistice judeţene am fost atenţionat de către cunoscuţi şi prieteni că editorialele mele sunt în principal dedicate fotbalului de Liga I în detrimentul altor campionate, competiţii sau activităţi.
Am încercat şi voi încerca să scriu despre evenimentul sau evenimentele cele mai semnificative din perioada apariţiei articolului de pe tărâmul atât de vast al fotbalului judeţean, naţional sau internaţional, iar uneori am atins şi alte sporturi (tenis, handbal).
Acum, în planul fotbalului internaţional este interesantă disputa indirectă, deocamdată, dintre cele două mari echipe europene calificate în finala Ligii Campionilor de anul acesta, Inter Milano şi Bayern Munchen. Ambele sunt pe urma Barcelonei în încercarea de a dobândi toate trofeele interne, europene şi internaţionale ale sezonului: campionat, cupă, Liga Campionilor, supercupa naţională, supercupa europeană şi titlul campionatului mondial al cluburilor. Cititi mai departe

Incredibil, dar adevărat, granzii capitalei şi ai României sunt pe locurile de mai sus în clasamentul după 30 de etape în Liga I!
Pentru prima dată în ultimii 38 de ani niciunul dintre cele trei mari cluburi bucureştene, Steaua, Dinamo şi Rapid nu se află pe podium cu patru etape înainte de final. Mai mult, ocupanta locului 7 (probabil Rapid) pierde şi participarea în cupele europene …
Fiasco-ul total al celor trei se datorează prostului management asigurat de către finanţatori în ultima perioadă.
La Steaua scandalul permanent dintre Gigi Becali şi suporteri soldat mai nou cu lupte de stradă, asortat cu implicarea continuă a patronului în alcătuirea echipei, iar în ultimul an nefinanţarea corespunzătoare a clubului, au condus la cel mai slab joc etalat de către stelişti în ultimii 10-15 ani.
La Dinamo, conform bunului proverb românesc cu lucrul amestecat, după un început bun de sezon, inexistenţa unui singur conducător şi implicarea continuă în viaţa clubului a fraţilor impresari (tot Becali!) a condus la debandada din ultimele 3 săptămâni în care Dinamo a fost eliminată din Cupa României în returul de la Cluj şi nu a mai bătut pe nimeni de cinci etape, riscând prezenţa în cupele europene. Cititi mai departe

Incertitudinea de la nivelul conducerii administrative a oraşului reşedinţă de judeţ s-a risipit duminică seara o dată cu victoria în alegerile locale parţiale a primarului interimar Romeo Rădulescu.

Echipa de fotbal fanion a oraşului şi a judeţului, CSM Rm.Vâlcea, după 3 ani în care a cochetat cu locurile fruntaşe şi cu eventuala promovare în Liga I se luptă acum să rămână în Liga a II-a, fiind afectată grav de criza economică de la nivelul întregii ţări, dar şi de arestarea fostului edil şef al oraşului, Mircia Gutău, la începutul anului.
În fotbalul care contează în planul imaginii (Liga I şi Liga a II-a) la nivelul întregii ţări există echipe sprijinite puternic financiar de către autorităţile publice locale (Consilii locale şi/sau Consilii judeţene): Poli Timişoara, Gloria Bistriţa, Ceahlăul Piatra Neamţ, Gaz Metan Mediaş, Otelul Galaţi, Poli Iaşi, Unirea Alba Iulia în Liga I, dar şi Petrolul Ploieşti, FC Snagov, Delta Tulcea, Săgeata Stejaru, Concordia Chiajna, Farul Constanţa, FCM Bacău, FC Botoşani, CSM Rm. Sărat, FCM Tg. Mureş, CS Otopeni, FC Bihor, FC Baia Mare, UT Arad, U Cluj Napoca, Arieşul Turda, CSM Rm.Vâlcea în Liga a II-a. Cititi mai departe

Probabil că ar fi fost o impietate ca astăzi, luni 19 aprilie ora 11.00, la doar 16 ore de la marea izbândă a fetelor de la Oltchim, să scriem altceva decât un editorial dedicat handbalului. Da, este adevărat: visul oricărui iubitor de sport şi de handbal din România s-a împlinit şi Oltchim Rm. Vâlcea este în finala Ligii Campionilor la handbal!

Cel mai important trofeu european (de fapt mondial) în handbalul de club feminin ar putea să poposească pentru un an în vitrina celui mai galonat club de handbal din România, dacă în cele doua manşe ale finalei de luna viitoare echipa noastră va fi mai bună. Pentru ca aceasta să se împlinească trebuie muncă în linişte, noroc şi valoare colectivă maximă.
Muncă în linişte pentru că odată trecută euforia calificării în finală, Radu Voina şi echipa trebuie să-şi pregătească strategia pentru cele două manşe departe de sfaturile şi indiscreţiile „specialiştilor” şi ale presei.
Noroc pentru că este mare nevoie de el în primul rând mâine (n.r. marţi) la ora 12.00 când va avea loc tragerea la sorţi pentru ordinea meciurilor şi ne rugăm din tot sufletul ca meciul decisiv să fie în Polivalenta de la Bucureşti şi nu la Viborg, acolo unde acum o lună fetele noastre au fost învinse la 7 goluri diferenţă într-un joc care totuşi, pentru noi, nu mai prezenta importanţă, echipa terminând la orice scor pe primul loc. Cititi mai departe

În Liga I, după săptămâna marelui derby Dinamo-Steaua, încheiat cu 2-0 după un meci în care Steaua nu a avut nici un şut pe spaţiul porţii şi doar o jumătate de ocazie clară de gol, a urmat etapa a XXIII-a înaintea căreia, lucru unic în istoria fotbalului romanesc, primele şapte echipe în clasament erau aliniate pe distanţa a doar două puncte! La momentul aşternerii acestor gânduri pe hârtie (luni, ora prânzului) mai sunt de disputat trei meciuri importante, cu protagoniste patru echipe din fruntea clasamentului şi două din subsol: Alba Iulia – Urziceni, Astra Ploieşti – Timişoara şi FC Vaslui – Rapid, în urma cărora nu vor mai rămâne decât maxim şase echipe în fruntea clasamentului pe distanţa a două puncte având în vedere meciul de la Vaslui.
Dinamo a confirmat la Galaţi după un meci spectaculos, interzis cardiacilor, deşi cu o echipă înjumătăţită după derby-ul de miercurea trecută, Steaua se chinuie să ţină pasul cu un CFR Cluj care nu impresionează, iar Poli Timişoara continuă să încerce câştigarea primului său campionat cu metode  neortodoxe, departe de spiritul frumos al Timişoarei fotbalistice.
Din păcate, etapa aceasta a fost una tristă pentru cel mai bun produs al fotbalului vâlcean din ultimii zece ani, Florin Costea, care a fost accidentat grav de bezmeticul portar al Iaşului, Brăneţ, într-o fază în care Costea cel mare scăpase singur cu acesta. De parcă nu erau suficiente multiplele probleme medicale avute de Florin de-a lungul timpului, acum când probabil Razvan Lucescu urma să-l convoace în sfârşit la naţională, a venit această nefericită întâmplare. Cititi mai departe

În decursul timpului, de foarte multe ori, AJF Vâlcea, fie că era condusă de Zbîrnea, de Constantin, de Persu sau Pintilie a fost acuzată de modul defectuos în care a organizat şi a desfăşurat campionatele ligilor mici în fotbalul vâlcean, ziariştii întrecându-se în acuze la adresa acestora.
Săptămâna trecută ne-a arătat însă că în patria fotbalului patronat de Mircea Sandu, Mitică Dragomir şi Vasile Avram principiul şmecheresc al lui „lasă mă că merge aşa” funcţionează şi la nivelul fotbalului mare folosindu-se de organismele celui mic, în cazul de faţă AMF Bucureşti, condus de proaspătul vicepreşedinte al FRF –Vasile Avram. Scriam cu ceva timp în urma de „marele” om de fotbal Vasile Şiman (cel care a reuşit să retrogradeze în Liga a II-a cea mai frumoasă echipă de fotbal a ultimilor cinci-şase ani, „gaşca nebună” din Regie după ce aceasta terminase pe locul IV şi fusese extrem de aproape de a fi campioană în ediţia respectivă de campionat) care scosese la licitaţie publică, din nou, pe cei doi internaţionali Dacian Varga şi Tibi Bălan.
Şi pentru că s-a înţeles greu cu naşul său de la Rapid, George Copos şi a trecut perioada de transferări, au fost nevoiţi (cu complicitatea AMFB şi LPF) să găsească soluţii originale de a-i transfera pe cei doi. Au rezolvat problema (credeau ei) şi i-au folosit pe cei doi în meciul cu … Poli Timişoara, uitând că Marian Iancu nu înghite uşor şmecheriile „miticilor” bucureşteni (a se vedea cazul rezolvat la TAS cu cele şase puncte penalizare de anul trecut). Cititi mai departe

Naţionala de fotbal a României ţine să ne demonstreze cu fiecare meci desfăşurat, fie el oficial sau amical, că se afundă tot mai adânc într-o cruntă mediocritate din care sunt speranţe mici că va ieşi curând, locul 38 în clasamentul FIFA fiind grăitor în acest sens. Miercurea trecută a fost rândul Israelului să ne umilească (pentru a câta oară în ultimii paisprezece ani?) pe teren propriu într-un meci în care antrenorul, dar mai ales jucătorii şi-au arătat limitele.
Lipsită din diverse motive de aportul celor mai importanţi patru fotbalişti români ai ultimilor zece ani (Lobonţ, Chivu, Raţ, Mutu) naţionala noastră a arătat jalnic în meciul cu selecţionata statului evreu. Fără mijlocaşi centrali de valoare, cu fundaşi laterali limitaţi şi gafeuri (Neşu) sau reprofilaţi (Maftei), cu două vârfuri de atac de acelaşi profil folosite împreună şi forţate să joace foarte retras pentru că mijlocaşii din teren nu aveau calitatea pasei, actuala echipă naţională de fotbal a României a demonstrat că locul cinci (din şase!) ocupat la precedentele preliminarii, nu a fost deloc întâmplător.
Răzvan Lucescu dă vina pe campionatul intern, „foarte slab” – spune el, contestatarii săi pe incapacitatea sa de a face o selecţie obiectivă şi nu una partizană, precum şi pe slaba sa valoare ca selecţioner. Cititi mai departe

După vinerea fotbalistică trecută, în care Liga a III-a a reînceput disputa şi în care Oltchim Rm.Vâlcea ne-a bucurat prin victoria de la Motru, sâmbătă dimineaţa a fost rândul Ligii a II-a să revină în activitatea oficială.
Din păcate vremea, dar mai ales vremurile, au stricat socotelile fanilor: în seria a II-a (Vest) s-au jucat doar trei meciuri dintr-un total de nouă care ar fi trebuit să se dispute într-un campionat normal cu optsprezece echipe! CFR Timişoara s-a retras încă din tur, Drobeta Tr. Severin s-a retras din campionat în pauza de iarnă, Jiul Petroşani nu a fost programată să dispute jocul din etapa a XVIII-a pentru neplata unor datorii, iar trei meciuri au fost reprogramate pentru 3 martie şi 10 martie din diverse motive. Lucrurile stau ceva mai bine în seria I (Est), acolo unde doar Cetatea Suceava s-a retras din campionat în pauza de iarnă şi unde sâmbătă s-au disputat opt jocuri.
Din această serie merită să reţinem doar faptul că Sportul Studenţesc a preluat conducerea după victoria cu Chiajna, chiar şi fără Varga şi Tibi Bălan pe care controversatul patron Şiman nu i-a folosit şi îi propune „spre închiriere” pe câte o jumătate de campionat la cine dă mai mult, la fel ca cei care au anumite îndeletniciri în parcările de pe Valea Oltului. În stand by stau Ferfelea şi Curelea (ce gol superb a reuşit cu Chiajna!) pentru a-i rotunji conturile la vară „marelui om de fotbal” şi de afaceri. Cititi mai departe

Liga I a (re)deschis larg ferestrele fotbalului autohton spre marea bucurie a fanilor înrăiţi din România în acest frumos sfârşit de săptămână. Forţaţi de LPF, FRF (dar indirect şi de către UEFA) conducătorii celor 18 cluburi de Liga I din România (de fapt, în primul moment doar nouă cluburi care au avut de disputat meciurile acasă), au făcut eforturi deosebite pentru ca meciurile primei etape a returului să se dispute în condiţii acceptabile.
Au apărut la deszăpezit şi la pregătit gazonul angajaţi ai cluburilor, oameni ai penitenciarelor, elicoptere ale MAI (bineînţeles la stadionul „Dinamo”), pentru ca fotbalul să dea o primă reprezentaţie corespunzătoare în acest 2010 extrem de bogat în precipitaţii (doar iarna lui 1986 rivalizează în cantitatea de zăpadă aşternută pe sol cu acest ianuarie-februarie 2010 de coşmar pentru toate administraţiile publice din România).
Şi, puţinii împătimiţi ai fotbalului din România (unde sunt vremurile de dinainte de Revoluţie când stadioanele gemeau de lume pe orice vreme?) s-au îmbrăcat gros şi au purces la stadion pentru a-şi încuraja favoriţii aşa cum au considerat ei de cuviinţă: cu bannere, cu scandări mai mult sau mai puţin triviale, cu fumigene şi petarde (nepermise!), cu bulgări de zăpadă trimişi în capul arbitrilor, adversarilor dar şi al favoriţilor! Sarea şi piperul fotbalului, adică surprizele, au apărut din start: Steaua învinsă fără drept de apel acasă de către ultima clasată, Ceahlăul mercenarilor lui „Pinalti”, Rapidul capotând lamentabil sub Copou, Timişoara şi FC Vaslui nereuşind decât câte un 0-0 chinuit la Bistriţa şi Mediaş, adică acolo unde… foamea de puncte este mare! Cititi mai departe