Arena Valceana » Editorial

Părinţii – „dăunătorii” fotbalului

admin — Tue, 31 Jan 2012 09:39:46 +0000

De-a lungul activităţii pe care am desfăşurat-o în fotbal, am avut plăcerea să lucrez şi alături de copii. Ştiu că performanţa la acest nivel este prost plătită. Practic, activitatea grupelor de copii şi juniori din judeţ este susţinută, în cea mai mare parte, de părinţi. Plătesc de la echipamentele sportive, transport, până la cantonamentele supraevaluate efectuate de cei mici. Mai ştiu că nici măcar antrenorii nu sunt plătiţi la timp şi că au existat întârzieri salariale de aproximativ jumătate de an la unele centre. Mă întreb cum trăiesc aceşti antrenori, dacă clubul nu le oferă nici măcar banii ce li se cuvin pentru performanţele obţinute, performanţe ce trebuie recunoscut că au fost destule, comparativ cu condiţiile. De la grupele de juniori ale CSM-ului, la grupele de pitici ale Hidroelectrei, de la Viorel Ciofâcă, Cristi Lazăr, Doru Catrinoiu sau Marius Pufu, la Emil Popescu sau Narcis Enăchescu, toţi merită aprecieri. Dar nu despre asta vreau să vorbesc azi, ci despre atitudinea unor părinţi ai acestor micuţi campioni, atitudine ce deseori dăunează grav fotbalului. Pe vremuri, părinţii nu se implicau atât de tare în viaţa sportivă a copilului. Nu-i puneau piedici, din contră, îl încurajau spre sport şi nu-şi băgau nasul în educaţia lui prin mişcare. Antrenorul avea putere deplină după ce începea antrenamentul. Părinţii nu-i conturbau în nici un fel orele, competiţiile, instruirea. Se putea impune exact pe măsura pregătirii lui, a valorii şi a muncii de care era în stare. Se crea, astfel, un mediu curat la antrenamente şi competiţii, unde nedreptatea şi interesele meschine nu prea îşi făceau loc. Astăzi, mulţi dintre părinţi, mult prea mulţi, viciază enorm de tare cadrul în care copiii lor fac fotbal. Se implică prea mult ş fără să se priceapă, sunt prea subiectivi cu odraslele lor şi influenţează, în multe moduri, activitatea antrenorului. La fiecare antrenament şi meci vezi părinţi ce dau indicaţii „preţioase” inclusiv antrenorului. Copilul nu mai pricepe nimic, e derutat de intervenţiile brutale şi nejustificate ale părinţilor în antrenamentele şi meciurile lui. Treptat, în foarte multe cazuri, îi apare sentimentul că e nedreptăţit, că cineva îl fură, îi barează drumul spre performanţă. Nu se mai pregăteşte cum trebuie, pe bază de concurenţă, ci mereu cu mintea la antrenorul care lucrează mai mult cu alţii, cu copiii ai căror părinţi cotizează sau la arbitrul care îl fură. În ultimii ani, am văzut atâtea mame turbate în tribune, atâţia taţi disperaţi că antrenorul e nedrept cu copilul lui, atâţia bunici sau fraţi cu ochelari de cal îndreptaţi doar spre copiii din familia lor, încât am ajuns să cred că una dintre cele mai importante probleme ale reuşitei tinerilor de azi o reprezintă părinţii. Am stat în tribune lângă părinţi ce-şi îndemnau copilul să-l pocnească pe arbitru. Ştiu cazuri în care părinţii mituiesc tehnicieni sau conducători ca să-şi vadă odraslele în teren. Mai nou, a apărut moda comentariilor pe site-uri, tembelisme scrise de părinţi, în mare parte. Toate astea fac rău, mult rău, copiilor care ar trebui să înveţe prin sport ce înseamnă cinstea, corectitudinea, perseverenţa, concurenţa, munca, spiritul de echipă şi de sacrificiu. Şi multe altele. Antrenorul, cu presiunea asta enormă în spate, niciodată mulţumit financiar de sistemul în care lucrează şi mereu tentat de „darurile” părinţilor, îşi pierde deseori echilibrul şi bunul simţ. Aşa că, dragi părinţi „pricepuţi” la toate lăsaţi antrenorii să-şi facă meseria pentru care s-au pregătit îndelung şi bucuraţi-vă de competiţie ca de un spectacol în sine! Doar aşa veţi face un bine copilului dumneavoastră.

• Ec. Mădălin DOBRE

Fotbalul vâlcean, la început de an 2012

admin — Fri, 27 Jan 2012 10:13:26 +0000

Perioadele cele mai importante din viaţa fiecărei echipe sunt cele din intersezon. Atunci echipele fac transferuri întărind sau subţiind valoarea loturilor, încep pregătirea de iarnă cu antrenamente, jocuri amicale sau (pentru cei cu bani) cantonamente, în general la munte.
Am să încerc astăzi să fac o radiografie a ceea ce se întâmplă acum cu echipele vâlcene importante din Liga a II-a, a III-a şi a IV-a.
Singura echipă vâlceană din Liga a II-a, CSM Rm.Vâlcea, a început pregătirea de aproximativ două săptămâni, încearcă să-şi primenească lotul şi să-şi încarce corespunzător „bateriile”, căci urmează un retur extrem de greu în care obiectivul este salvarea de la retrogradare. Intenţiile de promovare de acum un an şi jumătate (septembrie 2010), de când pachetul majoritar de acţiuni la club a fost preluat de către Cătălin Rufă, au rămas doar la stadiul de vise frumoase, anul trecut echipa terminând la mijlocul clasamentului, iar acum asudând din greu în zona „nisipurilor mişcătoare”. Banii obţinuţi din vânzarea lui Brănescu la Juventus Torino s-au topit în 2011, iar acum zvonurile cu privire la situaţia financiară a echipei nu sunt dintre cele mai favorabile, asta şi pentru că există extrem de puţină transparenţă cu privire la bugetul clubului, deşi acesta este asigurat în proporţie de 33% din fonduri publice (bugetul municipalităţii).
În Liga a III-a cele două echipe care ne reprezintă, Damila Măciuca şi FC Oltchim Rm.Vâlcea au avut comportări diametral opuse în turul campionatului:
- Damila se află în grupul fruntaş, la 3 puncte de primul loc care asigură promovarea în Liga a II-a, iar prin achiziţiile perfectate sau în curs de perfectare în această perioadă, ne arată că doreşte (cel puţin) să rămână acolo;
- FC Oltchim încearcă sub conducerea lui Marian Deaconescu salvarea de la retrogradare întrucât în acest moment se află „sub linie”, lucrul acesta fiind însă extrem de greu de realizat datorită subţirimii valorice a lotului. Plecarea a patru titulari: Muşuroaia, Tomescu, Vizitiu, Răcăreanu va afecta probabil mult modul de exprimare al echipei, dacă nu vor fi aduşi înlocuitori pe măsură.
În Liga a IV-a, deşi se află la 6 puncte de primul loc, echipa care s-a întărit cel mai puternic în aceasta perioadă pare a fi Hidroelectra Rm.Vâlcea, prin sosirea jucătorilor Harapu, Chebar, Ciortan, Zbârnea, posibil şi a unor juniori născuţi în 1993 ai CSM Rm.Vâlcea. Cele 5 echipe aflate pe primele locuri ne promit o întrecere atractivă în returul ligii de elită a fotbalului vâlcean. Să sperăm că cea mai valoroasă va câştiga lupta şi ne va reprezenta corespunzător la barajul pentru promovare în Liga a III-a de la jumătatea lunii iunie, urmând exemplul lui FC Ghecon Lăpuşata în 2009 şi al lui Damila Măciuca în 2011.
În privinţa Ligii a V-a, aici este prematur să facem aprecieri, căci pentru promovare echipele fruntaşe vor trebui să demonstreze în vară că îndeplinesc condiţiile pentru a primi licenţa de participare în Liga a IV-a, iar de retrogradat, nu retrogradează nimeni.

• Dan SĂRARU

Revoluţie în fotbal!

admin — Tue, 24 Jan 2012 09:45:21 +0000

A început sezonul protestelor în România! După cum bine am văzut în toate oraşele importante ale ţării, de la bătrâni pensionari până la studenţi, profesori, oameni de cultură sau actori, cu toţii au ieşit pe străzi pentru a cere „javrei ordinare” de la Cotroceni să ne lase-n voia Domnului şi să plece. E clar că oamenilor le-a ajuns cuţitul la os şi nu mai suportă, dar când vorbim despre corupţia din România, căreia nu i se mai taie odată coada, de-am ajuns ruşinea Europei, dăm tot felul de exemple: de la casele lui Năstase, la scenele lui Ridzi, la Berceanu sau Videanu, la Regii Asfaltului sau la Bechtel.
Dar despre mizeria din fotbal, răscolită zilnic sub nasul nostru, nu ne mai indignăm. Corupţia din fotbal a ajuns o fatalitate cu care suntem obligaţi să trăim. Discuţiile cu privire la meciuri trucate şi arbitraje slabe i-au făcut pe oameni să vadă mocirla din fotbal şi să se depărteze tot mai mult de fotbalul din România. Patronii care fac atâtea probleme cluburilor de fotbal aleg să discute despre corectitudinea anumitor partide în direct. La fel se întâmplă în cazul arbitrilor, persoane pe care aceşti conducâtori îi fac praf la televizor,de cele mai multe ori pe bună dreptate. Scandaluri mari, grele, care, cu puţină bunăvoinţă din partea organelor de anchetă, puteau scutura mizeria, au trecut suave ca zefirul de primăvară. „Valiza”, „Folcloristele”, „Bricheta”, „Mită în elicopter”… De ani de zile se ştie că „mafia” este cea care decide cine iese campioană. Ba chiar că există un fel de rotaţie, ca fiecăruia dintre „naşii mari” să-i vină rândul la purcoiul de bani (10 milioane de euro, în cazul celor mai proaste rezultate) de la Liga Campionilor. „Naşii mai mici”, care ştiu toate dedesubturile murdare, se aleg cu firimiturile: menţinerea în Liga I, drepturile de televizare, transferuri ale căror sume sunt măsluite pentru a nu plăti taxe etc.
Lumea a ajuns să iubească fotbalul pentru trecut. Toţi am rămas cu amintirea Generaţiei de Aur din 1994, cu amintirile de la Mexico ’70. Mulţi am rămas iubitori ai fotbalului pentru fentele lui Hagi, golurile lui Van Basten, geniul lui Maradona, explozia lui Ronaldo, eleganţa în driblinguri a lui Zidane, pentru cele 1000 de goluri ale lui Pele şi Romario. Nimeni nu poate uita că a existat Steaua 1986, Milanul lui Sacchi, Galata lui Fatih Terim, Realul lui Del Bosque sau Di Stefano, şi Arsenalul lui Wenger care ne-au încântat prin calitatea jocului, dar şi Barcelona de azi a lui Guardiola, care este de-a dreptul genială. Toţi ne vom aminti de nebunia lui Lăcătuş, eleganţa lui Dobrin şi Balaci, golurile lui Cămătaru. Dar de ce nu va rămâne nimeni cu amintirea acestor ani, de ce se vrea distrugerea unui fenomen care ne-a ţinut pe mulţi cu sufletele la gură, de ce s-a ajuns aşa departe? Cât va mai continua? Nu putem şti. Dar putem protesta! Şi ce putem şti cu siguranţă este că vom spera că fenomenul îşi va recăpăta anvergura din trecut.

• Ec. Mădălin DOBRE

„El Clasico” – ediţia 2012

admin — Fri, 20 Jan 2012 11:29:09 +0000

Ne-am obişnuit în ultima perioadă cu foarte multe ciocniri între titanii fotbalului mondial Real şi Barça în aproape toate competiţiile posibile: campionat, cupă, supercupă, Liga Campionilor. Întreaga planetă este conectată la TV de fiecare dată când „extratereştrii” joacă cu „galacticii”. Anul trecut am avut chiar … inflaţie de Real – Barca, nu mai puţin de şapte meciuri (!) disputându-se din aprilie până în decembrie.
Să ni le reamintim cronologic pentru a înţelege mai bine momentul actual: 16 aprilie: Real – Barcelona 0-2 (semifinale Liga Campionilor); 20 aprilie: Real – Barcelona 1-0 (d.p.) (Cupa Spaniei – finala); 27 aprilie: Barcelona –Real 1-1 (semifinale Liga Campionilor); 3 mai: Barcelona –Real 1-1 (Primera Division); 14 august: Real – Barcelona 2-2 (turul Supercupei Spaniei); 17 august: Barcelona – Real 3-2 (returul Supercupei Spaniei); 10 decembrie: Real – Barcelona 1-3 (Primera Division). Toate acestea au fost precedate de un senzaţional Barca – Real 5-0 la sfârşitul lui noiembrie 2010 („una manita” incredibilă la acel moment).
Miercuri noapte, cele două s-au întâlnit din nou în prima manşă a sferturilor de finală din Cupa Spaniei, pe „Santiago Bernabeu”. Catalanii au câştigat iarăşi în capitala Spaniei demonstrând încă o dată – deşi în campionat sunt la cinci lungimi în spatele Realului – că sunt mai buni. Nu a fost un meci foarte frumos, aşa cum ne-am fi aşteptat, pentru că din nou Mourinho a ales acel fotbal urât pe care l-au practicat de-a lungul timpului echipele antrenate de către el în meciurile cu Barcelona. Şaizeci de minute a jucat în sistemul 4-3-3, cu trei mijlocaşi defensivi care (exceptând faza golului de 1-0) nu au reuşit să facă legătura corect cu cele trei vârfuri rămase izolate pe posesia Realului. Barca a creat densitate, a plecat cu construcţia de pe fundul terenului, iar prin calitatea tehnică de excepţie a tuturor jucătorilor săi a avut o posesie zdrobitoare (73%) şi a împins jocul spre poarta lui Casillas. Golurile catalanilor au venit în partea a doua a jocului fiind înscrise de doi fundaşi, Puyol şi Abidal!
Cei peste 80.000 spectatori de pe Santiago Bernabeu şi-au fluierat copios favoriţii la sfârşit, căci în meciurile de acasă cu Barcelona au de vreo câţiva ani senzaţia de „deja vu”.
Miercuri noaptea s-a egalat şi scorul întâlnirilor directe dintre cele două mari rivale, acesta fiind acum 86-86. Barcelona alerga de peste optzeci de ani să „prindă” Realul în meciurile directe. Guardiola l-a învins, din nou, pe Mourinho beneficiind, din nou, de „talismanul norocos” Puyol. Cu el în teren Barcelona a bifat a 51-a partidă consecutivă fără înfrângere şi a cincia victorie pe Santiago Bernabeu în ultimele două sezoane. De la un singur derby a lipsit „el capitano”, în finala cupei de anul trecut, de pe Mestalla, la Valencia şi Barcelona a pierdut în prelungiri cu 1-0 …
Ieri noapte, Cristiano Ronaldo a înscris deschizând scorul în prima repriză, dar nu a mai fost cu noroc ca în finala cupei. Messi nu a înscris, dar a pasat genial la golul lui Abidal. A bifat însă a 300-a partidă oficială în tricoul blau grana, pentru care a marcat nu mai puţin de 213 goluri!
Săptămâna trecută a primit al treilea „Balon de aur” consecutiv şi toată lumea se întreabă când se va opri. Probabil că nu prea curând, căci nu are decât 25 de ani!

• Dan SĂRARU

Cine va fi campioana Vâlcii?

admin — Tue, 17 Jan 2012 10:17:46 +0000

După câţiva ani cam terni, în care campioana se ştia cam de la început, joaca din Vâlcea s-a animat. Întrecerea pare mai vie decât oricând, cu toate că Liga a IV-a avea la început, în ochii multora, o favorită clară. E vorba de Hidroelectra Rm Vâlcea intrată în prim-plan după ce Bucuroiu şi „Kola” au decis s-o ia de la capăt şi au făcut o trupă tare, cu mulţi fotbalişti care au jucat mai sus. Ceva a scârţâit acolo, iar acum nu mai puţin de cinci echipe se vor lupta pentru laurii de campioană. Este vorba de CSM Drăgăşani, Posada Perişani, Flacăra Horezu, Minerul Berbeşti şi Hidroelectra Rm Vâlcea, fiecare dintre ele având şansa ei.
Rămân la părerea că nivelul campionatului vâlcean a scăzut, de aici lupta mult mai strânsă de la vârf. În anii trecuţi, echipele care şi-au propus promovarea au adunat tot ce era mai bun pe piaţă şi au cam defilat în campionat. Acum valorile s-au împărţit şi e greu de spus cine va fi prima la final. CSM Drăgăşani – având cel mai constant parcurs, fiind neînvinsă în tur, câştigând şi derbiul cu Hidro a terminat turul pe primul loc şi pare favorită. Problema e că a început să piardă din oamenii de bază şi cum fondul de jucători de valoare este unul mic, cine va reuşi să „fure” jucători de la contracandidate va deveni favorită. Posada Perişani a avut în tur cel mai bun lot. E o părere personală. Pe lângă acest lot cu jucători ce au activat mult timp în ligile superioare, Posada a avut un antrenor capabil, vestiarul foarte unit şi linişte, obiectivul la startul sezonului nefiind promovarea. Acum depinde doar de ei cum vor gestiona returul şi cum îşi vor ţine jucătorii, în cazul în care îşi vor schimba obiectivul, pentru că Posada Perişani are cele mai mari şanse de a ajunge la baraj. Flacăra Horezu, cu Vasile Ilinca la timonă părea la început principala contracandidată a Hidroelectrei, succesul categoric din meciul direct întărind acest aspect. Flacăra a mers pe mâna jucătorilor din zonă, iar finalul turului i-a găsit la patru puncte de lider şi mi-e greu să cred că, oricât de valoros ar fi Vasile Ilinca, fără câteva transferuri, vor mai avea vreo şansă. Minerul Berbeşti pierdea categoric cu 12-0 disputa de pe „Hidro” şi părea că sezonul acesta va fi o echipă de pluton. Dar acea înfrângere i-a înrăit, n-au mai pierdut nici un meci şi au intrat în cursa pentru titlu. Au adus şi vor încerca să mai aducă jucători din zona Gorjului, conştienţi că e mai uşor aşa. Cert e că sunt la patru puncte de primul loc şi se bat la titlu. Hidroelectra este echipa cea mai activă din campionat. Au schimbat antrenorul, jucători şi sunt primii care au sunat adunarea. Şi acum se anunţă schimbări majore, nemulţumirile din tur neputând fi trecute cu vederea. Să nu uităm totuşi că Vâlcea a avut în vară un loc de Liga a III-a, dar nimeni nu l-a vrut, iar acum toate cele cinci combatante se bat cu pumnul în piept că vor promovarea. Până acolo trebuie să câştige campionatul şi apoi barajul. Apoi mai au nevoie de un buget de cel puţin 150.000 euro, în condiţiile în care, în campionatul viitor, doar primele opt se vor salva. Vom vedea!

• Ec. Mădălin DOBRE

Febra transferurilor în fotbalul românesc

admin — Fri, 13 Jan 2012 10:14:38 +0000

Imediat după terminarea turului de campionat din decembrie a început aspra luptă a transferurilor în Liga I. Echipa care a punctat prima la acest capitol a fost Steaua, care avea încă din vară perfectat transferul lui Chiricheş de la Pandurii. A urmat Chipciu de la Braşov jucător dorit şi de Dinamo ( Nicolae Badea acţionar majoritar la Sporting Piteşti, club ce deţine 50% din drepturile de transfer ale jucătorului, a încercat deturnarea sa către Dinamo, dar nu a reuşit). Echipa din Ştefan cel Mare l-a dorit foarte mult pe „dinamovistul declarat Pârvulescu” de la Gaz Metan Mediaş, dar Gigi Becali, cu complicitatea tatălui jucătorului şi a lui Ioan Horoba, l-au suflat pe acesta de sub nasul nehotărâţilor şi zgârciţilor acţionari ai lui Dinamo şi l-au adus la Steaua. Acum rămâne de văzut care va fi reacţia fanilor stelişti faţă de Pârvulescu, cel care acum anunţă că îşi va da viaţa pe teren pentru… Steaua! Pentru el însă nu se anunţă zile senine, căci pe postul de mijlocaş stânga la Steaua este înghesuială mare, iar Latovlevici se pare că nu mai pleacă în Franţa…
Atacaţi dur de fani pe internet, acţionarii dinamovişti au contraatacat cu transferul lui Strătilă (fost stelist) de la Astra şi zilele trecute cu Curtean, de la Timişoara. Din cauza transferurilor a izbucnit un nou scandal între Borcea „americanu’” şi Săvulescu „autohtonul”, fiecare arogându-şi merite care nu există, transferurile fiind făcute de Nicolae Badea. După ce ne-a ameninţat pe toţi cu „jihadul” când se întoarce în România (staţi liniştiţi, nu se întoarce prea curând, căci DNA abia îl aşteaptă!) şi ne-a reamintit marile sale merite din trecut, ca şi conducător al lui Dinamo, Borcea s-a sucit şi a anunţat că se retrage sperând că va fi rugat să rămână. Ei, uite că nu este aşa, iar „Shakira” o să se răzgândească probabil încă o dată şi nu o să cedeze cele 30% acţiuni pe care le deţine la Dinamo, căci Badea şi Săvulescu au drept de preemţiune prin statut şi sunt primii care pot lua (contra cost) acţiunile.
La Steaua a ajuns şi Machado, într-o primă fază doar împrumutat până în vară, mai nou definitiv prin cedarea lui Dorinel Popa şi a încă 200.000 euro către „U” Cluj, precum şi ex-craioveanul Dănănae, pentru 6 luni plus 4 ani, dacă va confirma şi nu se va accidenta până-n vară.
Dinamo a parat cu Cosmin Matei (eterna speranţă ex-stelistă aflată acum la Astra), care va semna cu „câinii” doar dacă îi va convinge de valoarea sa şi de faptul că s-a cuminţit, în cantonamentele care urmează! Tot în „Groapă” au ajuns şi tinerii Ispir şi Zuluf, de la Brăneşti – primul mijlocaş, al doilea un vârf de mare viteză – care au fost subiect de glumă al analiştilor sportivi, dar şi al microbiştilor, în primul rând datorită numelui lor. Ca vâlceni, ne bucură însă interesul lui Dinamo pentru ex-municipalul Iulian Popa, aflat acum la Voinţa Sibiu şi declarat cel mai bun om al sibienilor în prima parte a campionatului.
Revenind la Steaua continuă telenovela Wesley, brazilianul nedându-şi încă acordul pentru a evolua în Ghencea în primul rând datorită ofertei financiare sub cea de la Vaslui. La Vaslui, acolo unde va ajunge probabil Goga, pentru a suplini eventuala plecare a lui Wesley sau pentru a forţa obţinerea titlului de către moldoveni.
Timişoara a cedat în vară aproape o echipă, acum se desparte de cei mai buni dar şi cei mai costisitori oameni ai săi, Curtean şi Goga, dar îl aduce pe golgheterul Ligii a II-a, Rover Cârstea de la Piteşti şi la adăpostul avansului luat în tur, speră la o promovare fără emoţii alături de Bistriţa eternului „tata Jean”.
Surprinzător până în acest moment, Rapid şi CFR Cluj sunt în „stand by” pe piaţa transferurilor, asta şi pentru că au fost foarte activi în vară.
Încheiem, nu înainte de a-i dori lui Mircea Lucescu – grav încercat în ultima săptămână – însănătoşire grabnică şi întoarcere rapidă la fotbalul atât de drag lui şi căruia i-a dăruit atât de multe.

• Dan SĂRARU

Zvon sau realitate?

admin — Thu, 05 Jan 2012 09:16:23 +0000

Se zvoneşte cã anul 2012 vine cu o primã schimbare de antrenori. Surprinzãtor sau nu, Gabi Mangalagiu ar fi fost demis de la Damila Măciuca. Motivul? E o dilemă pe care mi-o explic cumva, dar mi-e greu să accept realitatea, fiindcă am crezut că Damila Măciuca încearcă să iasă din tiparele clasice ale fotbalului românesc. Am crezut că Damila a renunţat la mentalitatea tipic românească, care nu urmăreşte decât rezultate imediate, cu orice preţ, chiar dacă acestea sunt obţinute pe un fundament şubred, nesigur în timp şi de o calitate îndoielnică. Dar relaţiile de durată sunt rare într-o lume tulburată de nervozitatea următorului meci, în care isteria succeselor şi a rezultatelor provoacă o supralicitare permanentă printre jucători, antrenori şi manageri. Auzisem că lui Mangalagiu i se caută înlocuitor de ceva timp. Din fericire pentru el, Jery Gane n-a ajuns la un acord cu şefii Damilei, iar Mangalagiu a terminat turul la trei puncte de primul loc, cu şanse reale la promovare. Oare aşa să îşi încheie aventura la Măciuca? Sentimentul de deja-vu este foarte puternic şi sunt obligat să vizionez acelaşi film, al cărui final îl cunosc atât de bine. Putem vorbi despre un plan, despre o strategie care să aibă sorţi de izbândă. Putem vorbi despre capriciile unor oameni care văd lucrurile în felul lor, care schimbă cum şi când doresc, indiferent de consecinţe sau de oamenii implicaţi. Nu pot fi în totalitate obiectiv, pentru că, se ştie, de prietenia mea cu Manga, dar niciodată n-am fost subiectiv când am vorbit de profesionalismul său. A avut o misiune grea la Damila, dar s-a înhămat la muncă pentru că iubeşte meseria şi, personal, cred că a făcut mai mult decât ar fi reuşit altcineva. Poate că la mijloc e altceva şi atunci nu sunt în măsură să judec. Dacă chiar este adevărat, atunci este decizia celor de acolo şi atât. Timpul ne va spune totul… Dacă e adevărat, atunci vor fi daţi jucători afară sau ţinuţi pe banca de rezerve, vor fi aduşi alţii. Probabil, va fi o nouă abordare tehnico-tactică, alt aer, alt parfum, de data asta se pare unul foarte tineresc şi mai lipsit de experienţă. Rămâne de văzut, realitatea mă obligă să fiu atât de sceptic, încât nu mai cred nimic, pentru că nu găsesc motive în acest sens. Ba dimpotrivă. Pentru că jucătorii sunt puşi în situaţia de a colabora cu antrenori noi şi se pierde astfel omogenitatea grupului. Iar pentru un grup strategic, aşa cum este o echipă de fotbal, omogenitatea este unul dintre pilonii de bază. Steaua este cel mai bun exemplu. Dar… greşelile de astăzi pot fi mai târziu o soluţie bună. Mangalagiu este certamente, o victimă. Omul nepotrivit pentru această echipă. A avut neşansa să lucreze cu unii jucători fără caracter, şi din păcate, n-a avut rezultatele aşteptate de patron, dar mai ales, nu a avut timp să lucreze, să facă mai mult pentru această echipă. Trist dar adevărat… şi povestea merge mai departe. Următorul va fi, din câte se pare, Erik Lincar, fostul jucător al Stelei şi antrenor principal la Cliceni, Viitorul Toporu, Calatis Mangalia şi Corvinul Hunedoara. Lăsând hazul amar deoparte, putem conchide că „spiritul fotbalului românesc” a învins din nou. Gigi Becali poate să doarmă iar liniştit. Dar poate totul este doar o glumă proastă…

• Ec. Mădălin DOBRE

La mulţi ani 2012!

admin — Thu, 29 Dec 2011 10:43:46 +0000

Anul 2011 a fost unul extrem de spectaculos în fotbalul vâlcean. Fie cã vorbim de performanţe (prea puþine), dezamãgiri, goluri superbe, transferuri, promovãri sau retrogradãri, anul care se apropie de final le-a cuprins pe toate, dar nu în aceeaºi mãsurã. CSM a fost salvatã de desfiinþare ºi ne dãdea mari speranþe. Damila a promovat la pas în Liga a III-a ºi se anunþa o pretendentã la promovare. Gheconul a mai dispãrut o datã, Oltchim nu a ieºit din parametrii ei. Dar tot ce a fost ar trebui lãsat în spate. Nu mai conteazã dezamãgirea ultimelor sezoane, speranþele nãruite ºi rezultatele care uneori au depãºit orice limitã. Nu trebuie sã mai conteze divergenþele din trecut. În 2012, nu conteazã cine intrã în teren, ci doar ce face acolo. Anul viitor nu trebuie sã mai conteze declaraþii, ci doar faptele care le demonstreazã. Fotbalul vâlcean porneºte în noul an la un nou drum. CSM trebuie sã rãmânã în Liga a II-a, Damila va încerca sã promoveze ºi sã fie adversara CSM-ului, Oltchim va încerca sã se salveze de retrogradare, Hidroelectra, Flacãra Horezu, CSM Drãgãºani, Posada Periºani se vor lupta pentru a ajunge la barajul de promovare, Ghecon va reapare pe scena fotbalisticã cu alte ambiþii… Într-un fel sau altul fotbalul vâlcean va trãi ºi anul viitor. Îl aºteptãm plini de speranþã. Pentru cã atunci când se pune totul în teren, valoare, încredere, ambiþie, drumul spre performanþã devine din ce în ce mai uºor. Iar când þi se mai alãturã ºi omenii de fotbal mai pricepuþi ºi un public ce te împinge de la spate indiferent de numele adversarului din teren, poþi spune cã ai câºtigat o mare parte din bãtãlia cu rivalii. Sã uitãm tot ce a fost rãu ºi sã privim viitorul cu mai multã încredere. Haideþi sã ridicãm capetele, sã ne întindem mâinile ºi sã mai învãþãm o datã cum sã zburãm. Dacã ne oprim dupã fiecare eºec, dupã fiecare durere, atunci unde este spiritul de învingãtori din noi? Haideþi sã punem statisticile deoparte, sã privim în jurul nostru ºi sã începem sã trãim. De azi, nu de mâine. Cu privirea în sus, nu în jos. De ce? Pentru cã viaþa este o artã. Nu mai este mult pânã când ne vom lua adio de la 2011, un an ºi cu bune dar ºi cu foarte multe rele. Şi eu vã doresc un sincer ºi cât se poate de cãlduros LA MULÞI ANI!

• Ec. Mădălin DOBRE

La mulţi ani, fotbal românesc!

admin — Tue, 20 Dec 2011 12:02:05 +0000

Fotbalul din România se aseamănă enorm de mult cu propriile autostrăzi: întotdeauna la stadiul de proiect. Iar, dacă vine vorba de finalizarea lucrărilor, atunci ne aruncăm cu panglica abia prin 2020, c-aşa suntem noi… migăloşi. Când vine vorba de selecţia jucătorilor, noi suntem cei mai buni. Plătim mult pentru proşti şi ne zgârcim la mărunţiş pentru cei buni. C-aşa suntem noi… „bisnismeni”. Avem cel mai tare campionat. Doar într-un top cu Bangladesh, Somalia şi Insulele Virgine. Şefii fotbalului de la noi sunt mai buni ca toţi ceilalţi la un loc. Păi, ar fi în stare să-şi facă un nou sediu la „Mititica#, doar de dragul funcţiei. C-aşa suntem noi… devotaţi funcţiei. În Europa suntem simpaticii tuturor. Oferim câte trei puncte la fiecare duel cu ăi de-afară. C-aşa suntem noi… darnici din fire.
Şi totuşi am avut şi motive de bucurie… După meciul de miercuri, vrem nu vrem, Steaua obligă la cuvinte frumoase. Obligă calificarea, obligă spiritul, obligă emoţia, obligă mândria celor 50,000 de fani de pe Naţional Arena şi a milioanelor din faţa televizorului. Un alt lucru care obligă, este discrepanţa dintre Steaua şi restul echipelor din România care, din păcate pentru frumuseţea fotbalului, n-au nici performanţe şi nici suport. Aşadar, asta este Steaua; echipa care bate Barcelona în finala Champions League, apoi este umilită de AC Milan peste trei ani în aceeaşi competiţie, echipa care bate PSG cu 3-2 (3-0 la masa verde) apoi pierde 5-0 la Paris; echipa care elimină Valencia la penaltiuri apoi pierde clar cu Villareal; echipa care pierde la Rosenborg, apoi şterge pe jos cu Betis Sevilla; echipa care câştigă la Kiev cu 4-1, apoi nu poate trece de Slavia Praga; echipa care pierde 5-0 la Haifa, apoi se califică în primăvara europeană. Una peste alta, urâtă sau iubită, bună sau slabă, Steaua este o echipă care face tot farmecul fotbalului românesc. În 2004, imediat după ce se calificau în premieră în grupele Cupei UEFA, pierdeau acasă cu Poli Iaşi, după un gol superb marcat de Adrian Cristea. Acum, urmează meciul cu Voinţa Sibiu şi totul este posibil! Dar să nu uităm nici arbitrajul românesc…
Am văzut în ultima etapă a anului, la meciul câştigat de Dinamo în Ardeal şi cel câştigat de CFR la Astra, o demonstraţie a ceea ce reprezintă mizeria, miticismul şi obrazul gros al românului care comandă. Penaltiul gratuit oferit „câinilor”, respectiv penaltiul clar refuzat gazdelor plus fazele importante decise în favoarea echipei lui Ciobotariu, penaltiul clar refuzat Astrei Ploieşti plus neeliminarea lui Nuno Diogo nu duc decât la o singură concluzie: Tudor şi Haţegan trebuie aspru pedepsiţi. Dacă nu sunt prosti sunt hoţi şi dacă nu sunt hoţi sunt proşti! Ce vreţi mai simplu de atât? Rămâne de văzut dacă Ion Crăciunescu are acea mână de fier cu care să semneze excluderea tuturor acestor „viermi” din arbitraj.
Până atunci… Crăciun Fericit România! Cu tot cu fotbalul ce ni-l oferi! Totuşi, mândră patrie, poate în anul ce urmează vei catadicsi să oferi mai mult fotbalului tău. C-aşa suntem noi… microbişti de viţă veche.

• Ec. Mădălin DOBRE

Steaua, în primăvara europeană

admin — Fri, 16 Dec 2011 13:28:06 +0000

Aventura celor trei echipe româneşti prezente în grupele Champions League şi Europa League s-a încheiat aseară târziu pe Naţional Arena cu calificarea Stelei în primăvara europeană după o absenţă de cinci ani.
Oţelul Galaţi săptămâna trecută şi FC Vaslui aseară la Zurich au spus adio celor două competiţii europene intercluburi.
Dacă despre Oţelul nu sunt prea multe lucruri de spus (le-am spus acum două săptămâni), despre Vaslui numai de bine, căci a făcut 6 puncte într-o grupă grea în care s-a bătut de la egal la egal cu nume grele ale fotbalului european precum Sporting Lisabona şi Lazio Roma. Privată de trei dintre cei mai buni oameni ai săi pentru acest meci, Wesley, Papp, Temwanjera, ghinionistă şi aseară prin accidentarea portarului Cerniauskas, dar mai ales a lui Sînmărtean, Vasluiul a cedat pe finalul meciului de la Zurich în primul rând datorită subţirimii băncii de rezervă.
A rămas doar Steaua să apere blazonul destul de şters al fotbalului românesc în Europa în primăvara anului viitor.
Naţional Arena (sau „Lia Manoliu” sau „23 August”) a fremătat aseară în aşteptarea unei noi calificări europene a Stelei, iar cei 50.000 de spectatori au împins de la spate o echipă crispată în prima repriză, dar determinată şi entuziastă după pauză.
A fost seara lui Nikolici, muntenegreanul demonstrând încă o dată că mulţi dintre noi ne grăbim şi nu avem răbdare cu anumiţi jucători de valoare să se integreze într-o echipă. Şi el şi Rusescu şi Florin Costea, dar mai ales Mihai Costea au fost în colimatorul fanilor Stelei şi al unor „cunoscători” care etichetează rapid un fotbalist după una sau mai multe prestaţii nereuşite.
Pe Ilie Stan „l-a prins paltonul” la Steaua (deşi aseară superstiţios a stat la costumul de toamnă) şi a demonstrat (şi el) că în raniţa oricărui soldat se află bastonul de mareşal. L-a ajutat şi Puiu Iordănescu din umbră, l-a ajutat şi Marica la Haifa, acolo unde Schalke a învins cu 3-0, iar Ciprian a fost omul meciului cauzând autogolul de 0-1 şi înscriind pentru 0-2.
Astăzi are loc tragerea la sorţi a „16-imilor” Europa League cu posibili adversari Manchester United, Manchester City, Valencia, Olimpiakos Pireu, Sportig Lisabona, Besiktas, Atletic Bilbao, Twente, Anderlecht, Eindhoven.
Să sperăm ca norocul proverbial al Stelei să aducă un adversar accesibil, iar în 23 februarie 2012 fanii să sărbătorească din nou.

• Dan SĂRARU